2,195 matches
-
cele două enunțuri, marcă distinctivă a întregii clase de enunțuri cu aceeași structură, corespunde une situații semantico-sintactice de aceeași natură: subiectul (subiectivele) verbului-predicat (¬„regentul”) se caracterizează prin pluralitate; fiecare din cele două propoziții-subiect corespunde unui „obiect” distinct din lumea realului interpretată lingvistic: Cine cumpără/ Cine recurge la minciună (subiect A) + cine vinde/cine apără minciuna (subiect B). Această pluralitate semantică fixează statutul de subiect multiplu, un singur subiect multiplu, format din două propoziții coordonate copulativ, fiecare cu predicatul său distinct; ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect prezintă o variantă lingvistică și o variantă marcată stilistic. În dezvoltarea variantei lingvistice, planul semantic al relației de interdependență se actualizează prin multiplicarea funcției de subiect gramatical pe fondul înscrierii componentelor din lumea extralingvistică în raporturi de selecție, proiectată (interpretată lingvistic prin coordonare disjunctivă): „Va pleca la el Tudor sau Andra.”, „Cine știe de este mai bine / A fi sau a nu fi.” (M. Eminescu), sau definitivată (interpretată lingvistic prin coordonare opozitivă): „Nu! nu ești tu divină, ci cei ce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe fondul înscrierii componentelor din lumea extralingvistică în raporturi de selecție, proiectată (interpretată lingvistic prin coordonare disjunctivă): „Va pleca la el Tudor sau Andra.”, „Cine știe de este mai bine / A fi sau a nu fi.” (M. Eminescu), sau definitivată (interpretată lingvistic prin coordonare opozitivă): „Nu! nu ești tu divină, ci cei ce te-au vândut;” (M. Eminescu), sau în raporturi de temporalitate alternativă (prin coordonare alternativă): „Trece pe la el când Andra, când Ion.”, „Îmi plutea pe dinainte cu al timpului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
condițiile de coexistență cu alte relații sintactice: Am cumpărat ¬ mere ¬ în loc de pere. Am cumpărat ¬ mere ¬ în afară de pere. Relația Am cumpărat ¬ în loc de pere, prin care planul semantic al enunțului se îmbogățește cu o componentă reflectând o dinamică specială în lumea realului interpretat lingvistic, este mediată de relația Am cumpărat ¬ mere. În afara acestei relații primare (Am cumpărat ¬ mere), relația derivată (Am cumpărat ¬ în loc de pere.) nu este posibilă. Sub aspect semantico-sintactic, funcția pe care o generează relația derivată corespunde funcției generate de relația primară
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
instituirea unor diferențieri, mergând până la opoziție, dar pe fondul coexistenței componentelor (distincte sau opuse): Toată săptămâna este liniștit, dar sâmbăta îl cuprinde același dor de ducă.; • o variantă subiectivă, prin care se exprimă, de fapt, atitudinea subiectului vorbitor față de lumea interpretată lingvistic; relația de coordonare adversativă devine, de fapt, o alternativă subiectivată la coordonarea copulativă: Maria este săracă și frumoasă. Maria este săracă dar frumoasă. (viziune lirică, profund umană) Maria este frumoasă dar săracă. (viziune pragmatică, marcată de alienarea ființei). Termenii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acest motiv de moarte și renaștere în ritualul de pasaj. Ritualul de răscruce și trecere sunt frecvente tipuri de inițiere și sunt descrise în Birth and Rebirth a lui Mircea Eliade. Din punctul lui de vedere ritualul de inițiere trebuie interpretat atât istoric cât și existențial. El se referă la istoria și structura unei societăți particulare și la o experiență a sacrului care este transistorică și transcendentă în context social și cultural. Cultura din perspectiva sa este văzută ca o serie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tendențios, dar cu siguranță din partea celor care nu citiseră relația dintre tradiția esoterică și religiile de masă care au emanat din aceasta. De aceea viziunea socială e complet diferită, rolul de mamă și tată ca relație familială și socială trebuie interpretat ca având o deosebită influență asupra relației simbolice dintre Dumnezeu și om. Simbolismul pământului cu ciclul său lunar, cu principiul vegetal și mineral de repetabilitate a nașterii și morții este imaginea maternă. Tatăl se asociază cerului, autorității supreme, înțelepciunii și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mătase pentru unicul Dumnezeu în templul pătrat al pământului și circular al cerului. Doctrina lui Lao Tse admite transcedentalismul și geneza lumii din haos, învățăturilor budiste adăugând dogmele protoistoriei transmise prin Caldeea, Egipt, India și China. Tao este în prezent interpretat ca un Jupiter, creator și împărat de jad, stăpân al soarelui, lunii și astrelor. Și azi adepții săi sunt magi ai exorcismului, conjurației, ai divinației, ai practicii talismanice 177. În practica magiei, formulele esoterice respectă expresia simbolică universală ca cea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
metoda de interpretare a adevărurilor și valorilor Bibliei. Statutul ei sacru vine tocmai din convingerea că scrierea este un receptacul al revelației divine, un cuvânt al Domnului, conducând la diverse principii hermeneutice întru tălmăcire. Mulți consideră că textele sacre trebuie interpretate ad literam pentru că vorbele Domnului sunt explicite și complete, alții insistă asupra unei înțelegeri spirituale mai profunde pentru că mesajul și adevărul lui Dumnezeu este de mai adâncă profunzime, iar o altă parte consideră că unele capitole sunt interpretabile literal și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
alegoria să ia forma unor noi structuri în epoca modernă, marile mituri continuând să fie recitite și reinterpretate de la o generație la alta. Alegoria aduce ambiguu, indirect, într-un simbolism enigmatic teme care cer inevitabil a fi la rândul lor interpretate. Combinarea prozei cu poesia este frecvent întâlnită în alegorie și cuprinde perspective deosebite pentru hermeneutică. Relatăm câteva exemple: Consolarea filosofiei a lui Boethius, Noua Viață a lui Dante, Povestea unui ciubăr de Swift sau ciclul Falii al autorului acestui studiu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu amintim formularea dogmatică a Crezului Athanasian care se întoarce la formularea lui Tertulian: una substantia tres personae. Și totuși dogma a fost luată ca model de Hegel ducând în sistemul său filosofic spiritul absolut în conștiința umană. Dogma creștină, interpretată și modificată de-a lungul veacurilor rămâne însă să planeze în jurul lui Isus din Nazareth, transcendența lui Dumnezeu fiind în interpretarea antropologică a religiei secolului ce tocmai s-a încheiat, elementul esențial. Doctrina fraternității aparține și ea creștinismului, plasând egalitatea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi o realitate de coșmar, când fiecare imagine, pentru personajele conștiente de trăirea reală a visului, se poate tulbura și deveni o monotonă tăcere în așteptărea furtunii. Omul poate deveni pentru totdeauna prizonier al dorinței. Dorința poate fi oare astfel interpretată ca nefiind normală? Dorința ca existență la țărmul dintre ocean și pământ e granița de oscilație între vise. (Oceanul în care te poți înstrăina cufundându-te, pierind din lumea ta, pământul reprezentând chiar și accepțiunea "cu picioarele pe pământ". Dar
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
alegorie este decriptată existența unui cult devine nu numai suspectă ci chiar o devoalează. Analogia cu francmasoneria este destul de clară. O dezvăluire alchimică face ca analogia sa masonică să fie cunoscută de toată lumea, fiind ca o trădare a imaginii Creatorului interpretată ca Mare Alchimist și aceasta în cadrul unei societăți secrete, simbolurile fiind comune multor alte frății. Totuși știința și alchimia spirituală, avându-și originea în Atlantida au fost daruri ale lui Dumnezeu pentru lumile antediluviene. Sublimarea graduală a materiei sau arta
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
el modalitățile sale de a ne duce în eroare, adesea fiind dificil să identificăm originea și natura anumitor zgomote pe care le auzim. Cuvântul zgomot exprimă prin el însuși ideea că sunetele care ne parvin nu pot fi întotdeauna corect interpretate. Simțul tactil pe care l-am studiat îndeaproape poate fi subiect de eroare, deoarece informațiile pe care ni le oferă privind forma sau textura lucrurilor, pot fi false sau cu lipsuri asupra detaliilor. În multe cazuri informațiile tactile necesită confirmarea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
decât unei iluzii senzoriale. De fapt, într-un asemenea caz, zgomotele auzite au o realitate sonoră pe care persoana în cauză le percepe corect. În consecință, eroarea sa de judecată constă numai în faptul că această realitate sonoră este greșit interpretată. De aceea trebuie avută în perspectivă educația, începând cu cei șapte ani de acasă și continuând cu învățământul. Copiii învață să suprapună culori, sunete, forme, gusturi, mirosuri și nume peste lucrurile pe care aceștia le văd, le aud, le pipăie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trunchiurile copacilor poartă suflete sub coajă. Albastrul și stelele deschid spațiile primordiale ale aurului solar și al părului mirilor ce îndeplinesc ritualul suprem al nunții. Întâlnirea iubiților realizează astfel sublima împlinire, nunta, hierogamia, taina supremă a dragostei, cu valențe cosmice, interpretate ca atare de hermeneutica liricii universale. Nunta reprezintă de la poemul lui Solomon o poartă între Jakin și Boaz, simbol suprem, sărbătoare a spiritului într-o alchimică uniune între suflet și trup. Opuși prin structură iubiții crează împreună, omenesc și ocult
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
determina o comparație cu percepții vizuale anterioare. Aranjamentul culorilor pe o suprafață plană înseamnă pictură. Percepția vizuală este ceva viu, prinzând viață în ochii unei ființe vii, cu siguranță diferită de ceea ce trece prin celulele retinei și nervului optic și interpretat cortical. Nu mai departe este adevărata natură vibratorie a văzului, percepția noastră vizuală schimbându-se permanent, într-o constantă interferare cu statusul fluxului nostru fizic, mental și emoțional. Pictura aflată pe simeză nu are schimbările rapide și tulburente precum natura
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne spune Kant. Indiferent ce parte am lua trebuie să folosim și adevărul nu numai realitatea. Și dacă există o legătură tainică între realitate și adevăr, atunci, imaginația și visul, sunt neadevărate? Așteptând ca poesia să fie recitată și muzica interpretată este să dorești o nouă experiență, o expresie coordonată de sistemul nervos vegetativ. Cât de prozaic poate suna o astfel de introducere. Și totuși subliniind așteptarea, trebuie să intrăm în ritmul necesar prosodiei generate de hemisfera cerebrală dreaptă și interpretată
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
totalitate fiabil. Așa cum experiența ne arată, adesea este foarte dificil să identificăm originea și natura anumitor zgomote pe care le auzim. De altfel, cuvântul zgomot exprimă prin el însuși ideea că sunetele ce ne parvin nu pot fi întotdeauna corect interpretate. Simțul tactil este de asemenea subiect de eroare, deoarece informațiile pe care acesta ni le oferă privind forma sau textura lucrurilor, pot fi false sau cu lipsuri în detalii. În numeroase cazuri, aceste informații trebuie să fie precizate și confirmate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cazuri, ochii percep forma unui tufiș sau a unei umbre, așa cum ele sunt în realitate, dar interpretarea acestor forme, influențate de fenomenul de autosugestie, este greșită. În consecință, eroarea sa de judecată constă numai în faptul că realitatea este greșit interpretată ca urmare a unei mari sugestibilități. Fântâna din neant, aici în mica ta oglindă se sfârșește. Pe cine vezi în ea? Focul de cine-ți povestește? Noi înșine cerul suntem, noi l-a creat iubind. O, dragostea mea, ascultă, ascultă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
faptul că în cultura populațiilor nord americane apar: a) asocierea concentrării cu senzația obiectivă și sudul , inocența, șoarecele și culoarea verde, b) meditația, intuiția, imaginația și memoria este asociată nordului înțelepciunii, bourului și culorii albe, c) contemplația inductivă cu mecanism interpretat științific este asociată vestului, ursului și negrului, d) creația deductivă și aplicația științei cu estul, iluminarea, vulturul și galbenul. Marele lor Spirit și-a extras învățăturile din aceleași rădăcini ca și Egiptul antic. John nG. Neihardt, Black Elk Speaks, Lincoln
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
regulile de aur (Mt 7:12) legea iubirii de Dumnezeu și pentru aproapele tău (Dt 6:5) și chiar Decalogul (Mc 12:29-31). Dificultățile de aplicare a eticei biblice nu înseamnă însă că ele trebuie abandonate, dar nici nu trebuie interpretate ca o scurtcircuitare la soluțiile morale. 218 Ceea ce nu prea convine întotdeauna este tălmăcirea sau interpretarea alegorică. Și cu toate acestea se pare că ea este imperativă. Dacă sensul literal (asupra căruia eretici, ca Marcion, critic biblic din secolul al
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru noi. Comprehensiunea se raportează numai la extensia lucrului cunoscut; acest fapt permite menținerea unei identități perfecte între obiectul comprehensiunii infinite a lui Dumnezeu și cunoașterea finală a celor aleși. Textele patristice care par a nega posibilitatea cunoașterii divine trebuie interpretate pornind de la următorul principiu: cunoașterea fericiților nu va putea niciodată să se adecveze extensiei lucrului cunoscut (adequare amplitudinem rei cognitae). Tributar tradiției patristice răsăritene, Petre Țuțea subliniază imposibilitatea cunoașterii divine în transcendența sa absolută, în afara oricărei relații cu ființele create
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în conjuncție cu libertatea lui Dumnezeu. Parafrazând titlul unei lucrări memorialistice a lui Victor Ioan Pica, Libertatea are chipul lui Dumnezeu, putem afirma că libertatea este un alter divin, consubstanțial ipotezei omenești. Problema libertății gravitează în jurul a două concepte: determinismul interpretat ca o succesiune de cauze și efecte, toate într-un șir nesfârșit, și indeterminismul ce pune omul în poziția privilegiată de a juca un rol în determinarea destinului său. Monismul de concepție este axiomă pentru teoriile deterministe. Parmenide, Socrate, Platon
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și a gândirii heideggeriene. Într-o serie de studii și cărți scrise în italiană, germană și franceză începând din 1976, el a pus în lumină faptul că pentru a înțelege în mod adecvat viziunea heideggeriană asupra ființei ea nu trebuie interpretată direct din perspectiva filozofiei aristotelice, ci trebuie luată în considerare problematica disertației brentaniene, ca și modul în care a fost ea receptată de Heidegger. Alături de problema metafizică a polisemiei ființei, un alt aspect al filozofiei aristotelice căruia Franco Volpi i-
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]