4,911 matches
-
a trăsăturilor clasice impersonalul devine răceală, rigurozitatea este percepută drept uscăciune, claritatea drept ariditate "Soliditatea uscată a clasicilor îi repugnă cititorului de azi. Poezia care nu e jilavă nu e poezie." Demersul lui Hulme este unul dublu de a sugera intoleranța creată de romantism la adresa clasicismului (greșeala de a construi anumite prejudecăți literare) precum și de a "ataca" maniera romantică de a scrie și a recepta poezie. Hulme vizează faptul că, din perspectivă clasică, idealurile poetice romantice par deopotrivă de ridicole și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o învinge. O distorsionare cât mai monstruoasă posibil, cu scopul de a atinge un anumit scop: descalificarea morală a unei națiuni (...) în orice mod posibil."267 Spania devenise, pentru aproape patru secole, în ochii Europei, simbolul reacțiunii, al brutalității, al intoleranței politice și religioase, al înapoierii culturale, cum arăta, în 1971, Philip Wayne Powell. Spaniolii înșiși ajunseseră să împărtășească imaginea "legendei negre", căzând în păcatul urii de sine, ceea ce ar fi putut să-i autonimicească moralicește și ca etnie. De la maghiari
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dezlănțuit o campanie de asasinare a caracterului personal și național, de un gen cum rar mai fusese văzut în Europa, din secolul al XVI-lea, când fusese propagată "Legenda neagră" despre Spania, ca "simbol al tuturor forțelor de represiune, brutalitate, intoleranță politică și religioasă, precum și înapoiere intelectuală și artistică"."308 În toată această poveste, ar fi o eroare să-l considerăm pe Nicolae Ceaușescu doar o victimă exclusivă a propagandei din exterior, deși aceasta a acționat ireproșabil. Vinovăția dintâi a venit
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
implacabil, nu în sensul că nu ar fi avut înțelegere pentru sentimente, credințe și tradiții, ci în acela că a suspectat încercările de a le sustrage examenului critic al rațiunii, încercări în care el vedea tot atâtea surse ale exclusivismului, intoleranței și fanatismului. La sfârșitul voluminoasei sale istorii a filozofiei, Russell observa că față de acel „vălmășag de fanatisme învrăjbite între ele“, care domină istoria intelectuală a omenirii, una dintre puținele forțe care îi apropie pe oameni este ceea ce numește „veracitatea științifică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sfârșitul Jurnalului de campanie explicitează: Unele pagini de odinioară au căpătat aici înfățișări schimbate, în străduința autorului de a reveni la variante inițiale sau de a reconstitui aventura lirică în izbucnirea pură, eliberată de conjuncturi, de intervenții exterioare sau de intoleranțe și de zelul naiv și nefast al inhibițiilor și prejudecăților diverse și al autocenzurii". Menționatul Jurnal de campanie (1974), Africa de sub frunte (1978) și Versuri (1981) sunt în realitate niște antologii de autor. O elocventă confesiune, A fi sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sensul viu al ființei: "Doamne, câtă literatură conținem! / Sentimentele vă amintiți? le-am învățat încă la școală" (Carantină). Întoarcerea la elementar ar reactiva prospețimea aurorală: "Vreau tonuri clare / Și culori în stare pură, / Vreau să-nțeleg, să simt, să văd" (Intoleranță). Program estetic amintind de clasicul clare et distincte percipere al retoricii lui Quintilian, dar și de Racine, citat în legătură cu binomul austeritate și naivitate (naiv în sensul de nativus, originar, înnăscut). Într-un interviu din 1980, Blaga, pe care poeta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
muncii, dragoste și devotament față de profesie, capacitate empatică, demnitate și orgoliu profesional, relații interpersonale bazate pe armonie și respect reciproc etc.; preocuparea permanentă a elevilor și cadrelor didactice pentru valorificarea tradițiilor, pentru creșterea prestigiului instituției în care își desfășoară activitatea; intoleranță față de indisciplină, mediocritate, suficiență, rutină, intrigi, procese de intenții și nu numai. În final, o ultimă considerație: "Spiritul normalist" se formează într-o perioadă îndelungată de timp și se perpetuează de-a lungul generațiilor, ca un arc peste timp, cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
rău. Iar speranța rațională ne face mai buni. Toți cei pe care i-am iubit și-i iubesc în continuare m-au încurajat în alegerea acestei căi. Și ei o știu. Tot ei m-au învățat să detest ura și intoleranța. Suferința este, fără îndoială, o nedreptate cumplită, însă poate fi depășită. Mulțumirile sunt o uzanță la începutul cărților. Dar uneori ele sunt și un strigăt de bucurie din inimă. Lui Jean-Christophe Attias, mai întâi, nu doar soț, ci și prieten
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sefardă, unde convertirea s-a înfățișat adesea ca o opțiune practicabilă 20. Această diferență de atitudine modelează, pe termen lung, reacții distincte la suferință. Retorica suferinței, atât de bogată în zona așkenază în această perioadă, într-un context european de intoleranță și "recreștinare" intensă, nu constituie doar o expresie a suferinței, ci este deja un fel de remediu la însăși această suferință. Ea era totodată susceptibilă să sudeze un iudaism amenințat cu dezintegrarea în fața unui creștinism care se radicaliza. Totuși, prin
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
parte din simptomele sindromului oboselii cronice sau poate fi consecința acestuia, în ambele cazuri agravându-i evoluția. Sunt utilizate mai ales antidepresive triciclice, care pe lângă ameliorarea dispoziției au efecte analgezice și îmbunătățesc somnul. Pacienții cu sindromul oboselii cronice prezintă o intoleranță la substanțele excitante, care din cauza stimulării metabolismului neuronal grăbesc instalarea oboselii. Astfel, este cunoscută sensibilitatea acestor bolnavi la cafeină, alcool, tutun [14]. Din această cauză sunt contraindicate și stimulante cum sunt preparatele pe bază de Pausinystalia yohimbe. Că terapii alternative
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
asupra căruia mă întreb și eu, ca și Alain Besançon, dacă nu cumva el este "cazul extrem al unei idolatrii care se ascunde în spatele refuzului categoric al idolatriei politeiste" (p. 12), o concentrare asupra zeului unic care produce fanatism și intoleranță. Islamul nu vede decît dimensiunea geloziei divine, omul nu e văzut ca o imagine a lui Dumnezeu, ci complet separat de El, fără trecut și fără viitor; ideea participării la viața divină fiind complet exclusă, considerată chiar un sacrilegiu. De
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
al declinului vechilor culturi populare și politice, dar aceste fenomene nu pot fi separate de avântul culturii consumatoriste care a contribuit masiv la dizolvarea conștiinței de clasă și a autorității familiale, pe de o parte, și la instalarea unei noi intoleranțe la frustrări, pe de altă parte. Ceea ce se află la originea deculpabilizării și a banalizării delincvenței din zonele sociale ale excluderii este tocmai împletirea acestei serii de fenomene. Dacă devianța juvenilă este una dintre consecințele falimentului mișcărilor sociale, ea este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
reușitei sociale, cât importanța acordată calității vieții care se confundă în prezent cu „liniștea”, cu autonomia fiecăruia, cu securitatea rezidențială. Banalizat de-acum, vila a devenit un simbol al noilor exigențe individualiste de libertate, de spațiu locuibil, de Natură (grădină). Intoleranța față de intruziunea altuia în ambientul propriu, gustul pentru intimitate, nevoia sporită de securitate, toți acești factori au antrenat o suprainvestiție în case proprietate personală, opțiunea de a trăi departe de oraș chiar și cu prețul neplăcerilor prelungirii timpului de transport
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
e dionisiacă, ci omnifobă. Fapt care se traduce prin vizite tot mai frecvente la medic și prin propensiunea de a declara mereu mai multe simptome și tulburări specifice bolilor. Se conturează acum nu o nouă bucurie de a trăi, ci intoleranța la durere, patologizarea crescândă a persoanei, supraconsumul de medicamente, extrema sensibilizare la problemele de sănătate. Preocuparea pentru extaze senzoriale? În locul ei vedem cum proliferează obsesia bolii și a bătrâneții, gesturile specifice îngrijirilor pentru sănătate, formă și longevitate. Locul petrecerilor a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sfera morală, ca presiune a idealului de confort care fagocitează acum domeniul psihic. În acest context, pacienții se comportă ca niște consumatori care dictează ei înșiși medicului rețeta în vederea unei vindecări rapide și fără efort. Noutatea în materie constă în intoleranța crescândă față de nemulțumirea interioară, ca și în spirala cererilor consumeriste în privința bunăstării psihologice. „Medicalizarea existențialului”40 nu-i atât răspunsul la dictatura performanței, cât efectul puterii imaginarului bunăstării și a calității vieții înglobând de-acum înainte și domeniul psihicului. Consumul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-l declara perfectibil. Modelul ANDEO se bazează pe: ANtreprenoriat social, DEfinirea situației sociale și informația asupra Oportunităților. Dezbaterea ideologiilor implicate în dezvoltarea comunitară aduce cititorului informații suplimentare despre rolul posibil al inconsistenței de status, dar și referiri la naționalism și intoleranță etnică. Dezvoltarea comunitară (DEVCOM) se referă la toate categoriile de intervenții sau practici comunitare care au o dimensiune participativă (p. 36). DEVCOM are o puternică încărcătura ideologică și, asumarea ei, asigură un plus de cunoaștere. Capitolul cel mai consistent și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
înainte să râdă, îl enervează de acum înainte. Adolescentul „se enervează din nimic”, când se agită, amenință, sparge uneori obiecte, când începe să plângă și se izolează apoi în camera sa. Impulsivitatea are surse diferite, fiind legată mai mult de intoleranță la limite, la frustrări. Este un simptom care se înscrie în registrul mai degrabă pulsional decât relațional și exprimă o tulburare a personalității. Dacă este frecventă situația în care o dimensiune impulsivă însoțește adolescența, este rară aceea în care ea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
tipică de manifestare a acestei trăiri este depresia de abandon (vezi capitolul 1) și în plan psihodinamic patologiile carenței și narcisismului sunt la originea acesteia. În afara defectelor de gândire care se întâlnesc în aceste depresii, ele se mai caracterizează prin intoleranță la frustrații, impulsivitate și tendință de a acționa pentru a lupta împotriva sentimentului amenințător de vid și abandon. În termenii trăsăturilor de personalitate, semnele unei oralități de neoprit sunt adesea în planul întâi (aviditate exacerbată, dorință distructivă) în timp ce semnele analității
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
să mai vorbim de riscul unei supradoze... Această asumare conștientă a riscului nu constituie oare un joc cu moartea, o anumită formă de conduită ordalică? Acest consum toxicomaniac este, în plus, legat adesea de tulburări de personalitate în cadrul cărora domină intoleranța la frustrare și impulsivitatea, caracteristici care pot favoriza trecerea la actul suicidar chiar în absența unei patologii depresive. Astfel, în studiul lui Renaud și colab. (1999) care compară 140 adolescenți sinucigași (dintre care 59 cu tulburări de conduită) cu 131
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
suicidar corespunde deci unei creșteri a tensiunii și excitației pe care subiectul nu poate nici s-o rezolve, nici s-o elaboreze prin urmărirea investițiilor sale de reprezentare psihică, emergența fantasmatică având un efect traumatic (vezi mai departe). Această relativă intoleranță la frustrare dar și mai mult la recrudescențele pulsionale interne se regăsește la mulți adolescenți cu tentativă de suicid. Ea este descrisă ca o „slăbiciune a Eului” care nu poate face față și care, datorită unei proaste funcționări a mecanismelor
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
situații: - un tablou clinic foarte sever; - un risc crescut de suicid; - în cazul necesității unui răspuns rapid; - în cazul absenței unui răspuns după două sau trei secvențe de tratament medicamentos bine aplicat (posologie și durată suficientă); - în cazul existenței unei intoleranțe sau a unei contraindicații față de tratamentul medicamentos. Efectele secundare sunt cel mai adesea minore sau tranzitorii: cefalee, dureri musculare, greață, tulburări mnezice, confuzie. Totuși, ne lipsesc încă date riguroase în legătură cu efectul cognitiv pe termen mediu și lung. Trebuie însă să
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în acest caz, îndârjiri pentru păstrarea confortului emoțional al ideologiilor, acțiune justificabilă în reperele toleranței, efectivizată ca normă comportamentală de corectitudinea politică. Difuzia în acest caz vine din complicitate ideologică, cu atât mai năucitoare cu cât are acces la suportul intoleranței la alteritate. Realitatea amânată Ca urmare, se evidențiază o tendință de a aplica grila interpretativă de tip tehnologic societății cunoașterii, scoțând în față accentele tari ale evoluțiilor uneltelor de muncă, în varianta lor informatică, ba chiar reducând sensurile conceptului la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
printr-o adaptare promptă la noile situații și printr-o schimbare rapidă a păcerilor și preferințelor anterioare (desigur, dacă acestea nu se potrivesc situației apărute), personalităților dogmatice, rigide, orientate doar spre sine însăși, persistă în vechile păreri și principii, devenind intoleranță față de persoanele care sunt în dezacord cu sistemul lor de gândire. Inclinate mai mult spre respectarea „statutului” și a „autorității”, decât spre întreținerea unor relații de colaborare și decizii colective, aceste persoane tind să amplifice probleme și să ia decizii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
persevereanța și curajul atitudinal, cât și înfrânarea la nevoie a unor impulsuri afective. Imaturitatea caracterologică — concretizată în tendințe egocentrice, indiferență și dispreț față de activitatea sistematică, dorința realizării unei vieții ușoare, autocontrolul insuficient, tendința spre simulare și disimulare, orgoliul excesiv, îngâmfare, intoleranță față de normele juridice și morale, indolența, subestimarea greșelilor comise etc., — ne face să înțelegem numeroasele și variatele conflicte cu cei din jur. De fapt, conduita morală a omului nu reprezintă altceva decât o formă externă de manifestare a unui complex
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
stresanți, care să determine pierderea sentimentului de împlinire, absolut necesar în procesul echilibrării personalității. Comportamentul apărut ca o consecință a situațiilor de frustrare vocațională poate să constea atât în reacții de pasivitate, izolare, indolență, cât și în irascibilitate, acte de intoleranță, negativisme și agresivitate, care determină numeroase conflicte de ordin impersonal, sau intrapsihic. Necorespondența vocațională poate reflecta și situația ancorării într-un rol care nu mai prezintă valoare socială manifestă. Este cunoscut faptul că rolurile apar ca niște „funcții sociale”, răspunzând
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]