1,416 matches
-
negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la taxi. Parcă aș fi într‑un safari! Cobor din mașină, plătesc șoferului și mă îndrept spre ușa masivă, intrigată la culme. În aceeași direcție merge și o femeie în vârstă, care pare să știe bine drumul, așa că o urmez pe coridorul spre capelă. În clipa în care intrăm mă cuprinde o senzație incredibilă de sfințenie, aproape euforică. Poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ar trebui ca de‑acum să‑mi dau toate cumpărăturile la împachetat. — Pentru cine este? zice doamna, deschizând o felicitare și scoțând un stilou de argint. — Ăă... pentru Becky, zic vag. În cameră au intrat niște fete și sunt ușor intrigată de conversația lor. — ...cincizeci la sută reducere... — ...reducere de mostră... — ...jeanși Earl... — Și de la cine este? zice doamna împachetatoare, pe un ton plăcut. — Ăă... de la Becky, zic fără să mă gândesc. Doamna de la împachetat îmi aruncă o privire ciudată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
curiozitatea. Ce naiba se întâmplă la numărul 17 de pe King Street? De ce zicea Alicia să se întâlnească aici? E vreo sectă secretă sau așa ceva? Dumnezeule, n‑aș fi deloc surprisă să aflu că în timpul liber e vrăjitoare‑șefă. O iau înapoi, intrigată la maximum și ajung în fața unor uși duble modeste, marcate cu 17. Este evident o clădire găzduind mai multe firme mici, însă, în clipa în care trec rapid cu privirea lista cu numele lor, nici unul nu‑mi spune nimic. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că nu era decât energie statică, dar ciulind urechile recunoscu o voce umană. ― Aici Ripley. ― Vorbește-ncet! murmură de îndată inginerul în microfon. În fața lui, mișcarea umbrei încetinise brusc. Dacă-l auzise creatura... ― Nu te-nțeleg. (Ripley schimbă o privire intrigată cu Lambert care se albise la față. Dar când vorbi din nou, șușoti așa cum îi ceruse:) Repetă... De ce vorbești încet? ― Creatura, răspunse Parker, ferindu-se să nu ridice tonul. Se află în fața sasului tribord. Da, în acest moment! Deschise tambuchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Atmosfera din local este destul de sobră. Sunt mai puțini consumatori ca de obicei, totuși destui pentru o zi de luni. Asta pentru că marțea domnul Claude le dă liber celor doi angajați și lui însuși în contul duminicii lucrate. Clienții sunt intrigați de absența farfurioarelor cu pepperoni în locul cărora au apărut farfurioare cu alune, lucru nemaivăzut de ani de zile. Nimeni nu întreabă de ce, dar bănuiește. Jacques Brel se dă de ceasul morții cântând C’est dur de mourir au printemps. — Mie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui Liliane, că pentru nasul lui Robespierre e o chestiune de câteva secunde să identifice un Côte du Rhône de 5 euro sticla, de la Monoprix. Bichonul începe să latre dezlănțuit. În timp ce deschide ușa, Liliane intră în joc și-i spune, intrigată de ținuta lui: — N-am comandat nimic. — Nici nu v-am adus nimic. Lionel intră în cameră, cu privirea în pământ. Când începe să-și ridice privirea, rămâne mască în fața talciocului în care a intrat. Robespierre îl latră agresiv și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fi evitat subiectele licențioase. — Licențioase? Dumnezeul meu e ateu și îi plac provocările. Alternativele, improvizațiile, cum spui mata. Și gluma, bineînțeles. E ca noi, ne-a făcut după asemănarea lui, nu? Așa că eu sunt de partea doamnei aceleia care te intrigă. — Moartea! Minciuna, gluma, acomodarea. Indiferența, improvizațiile supraviețuirii, Adică, Moartea, Moartea. Mde, eu sunt alături de anonimii care supraviețuiesc. Glumeții schimbători și sceptici nu-mi sunt dușmani. Dar n-au drept să depună la proces!...Pierd calitatea de martori, simpaticii dumitale. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
supărat? Toma! răspunse îmbufnată. De ce? - Nu mă lasă să trec prin fața porții lui. Zice că drumul e al lui, se pune în fața mea și nu-mi dă voie să trec. Dar tu ai pumnișori? o întrebă tata. Da, răspunse fetița, intrigată de întrebarea tatei. Ia să văd și eu, ce pumnișori ai tu? întrebă tata, privind-o încurajator. Păi atunci, dacă ai pumnișori, de ce ți-e frică de Toma? În ochii fetiței sclipi o privire de înțelegere și-i zâmbi tatei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
tradiționalistă); au trecut 15 ani și Dorina Lazăr, tot corpolentă, tot vîrstnică, la Odeon nu mai scandaliza pe nimeni. La fel, o „grasă” de la Nottara, În 2011. Actorul C. Nottara Îl juca pe Tipătescu la 25 de ani și nu intriga lumea teatrului: Cosmin Crețu Îl juca la 32 și un cronicar Îi reproșa tinerețea (deși, lui Caragiu, la peste 40 de ani, ori lui C.Bărbulescu, la peste 50, lui Critico la 55, nu li se spunea că-s bătrîni
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și cumpere bilet - dar i se părea că nu e demn să dea bani unui șef de orchestră neamț.[...] A avut noroc c-a murit, altfel Îl arestau și era foarte fragil!”(În interviul din Ateneu). Chestia cu neamțul, mă intrigă oleacă: fiindcă, dac-o luăm așa, nu era „demn” nici să lege prietenii cu legionarii... O anchetă dintr-o revistă serioasă se ocupă, iar, de M. Sebastian. Acest Sebastian a trebuit să publice, postum, jurnalul, ca să devină o adevărată fixație
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, se opri la ghișeu și arătă funcționarului o hârtie rozulie, tip formular QF, rețete compensate pentru supraviețuitorii accidentului feroviar din iarna trecută din tunelul de la Beiușani. - Nu vă intrigați, zâmbi acela. Doamna a ieșit abrupt din perimetru. În toiul dansului. Se trecuse la cadrilul orb, era perechea contelui, pe bune, și de-odată a dispărut. O căutăm de azi dimineață. Ați făcut un gest de profesionist că ați ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ac mare de cojocărie, cu fir roșu, strălucitor. Bărbat de trecere A zărit-o în îmbulzeala de sus, de la laborator. Își ținea borcănelul cu „coprocultură“ învelit într-un șervețel roz. Când dădu șervețelul deoparte, își puse mănușile de ațică. Îl intrigă ce zări în borcănel: câteva bobițe intens negre, ca măslinele de 105, fără sâmburi. Dietetice. „Nasol“, își spuse, urmărind-o cum strângea borcăneleul în căușul palmelor ridicate spre piept. De parcă ar fi ținut ceva de preț în ele. Sau ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cè nu-i o nebunè oarecare! Dar oare e nebunè? Sè mè asculți, știu ce vorbesc! Oricum ai timp! Mai e timp! Cum te cheamè? Matei așezându-se din nou pe banchetè, punându-și picior peste picior, consultându-și ceasul, intrigându-se în sinea lui de oprirea neobișnuitè a trenului, vociferând în contra negurilor dese de afarè, ea, continuând cu un glas duios și cald, Nu conteazè cum te cheamè! Te știu! Ești scris în cartea mea! Patru cuvinte! Ce vrea oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sensului e acceptată având în vedere mulțimile din mine. Am acceptat și urâțenia orașului care-mi intra cu duhoarea lui în așternuturi, am înțeles și prostia locuitorilor, ca raportare la deșteptăciunea altor meridiane, se menține astfel echilibrul balanței. Ceea ce mă intrigă, e neputința mea de a vedea cauza prostiei. Îmi străfulgeră prin gând: prea multă libertate. Poți fi prost și într-o coajă de nucă. Cred că am să întreb un medic cum se poate extirpa această genă. Dar pentru că, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
becaței, din atomul de tril, needucat de a fi tril, ceva din susur, nu de boare, nici de undă, aducând puțin cu suspinul, cu oftatul, așa cum face omul după ce-și închide cartea vieții și încă respiră, cineva deschizând-o, intrigat de a fi citit următoarele: N-am știut niciodată de ce tavanul cerului era placat cu cărți. Cu coperți cartonate, materii pentru educația școlară a tuturor elevilor trecuți, prezenți și viitori. Nu mai aveam scăpare! Și Dumnezeu era profesor! Dacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de consilier sau pentru a îndeplini funcția de sprijin moral, aceea de a fi întotdeauna de acord cu Inspectorul și de a da sfaturi când era nevoie. Profesorul de geografie stătea în fundul clasei, retras ca întotdeauna, dar ceea ce m-a intrigat cel mai mult era prezența unui personaj care nu părea a face parte din cercul pedagogic, deoarece se uita foarte distant și rece la toate persoanele de față, în afară de elevii din mijloc, față de care arăta un interes viu. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trecu prin minte o idee. Du-le la subsol, la nivelul doi. Din câte știu eu, acolo e un furnal ecologic. Depozitează-le în camerele goale, dar nu și în aia care se află sub laboratorul de biologie. Se uită intrigat la mine și mă văzui nevoit să continui. Am eu o treabă acolo, îi explicai. Nu știu ce a înțeles din "treaba" mea, dar a dat din cap ca și cum ar fi fost perfect normal să am o treabă la al doilea nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unde adormisem era lângă peretele exterior, pe jos, la baza unui calorifer. Și tot acolo făcusem ochi în a doua dimineață. Era și timpul să te trezești, zise Corvium, care stătea cocoțat pe biroul mare al bibliotecarului și se uita intrigat la vreme printre crăpăturile tablei negre. Și de ce, mă rog? făcui eu adormit încercând să mă scol de pe jos. A așteptat să mă așez lângă el. Mi-a întins o ceașcă de ciocolată-cafea aburindă și neagră. A ta! Mersi. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vezi, de exemplu la mine, din ceea ce alții nu văd? - Păi, așa, fără motiv nu pot ieși din starea asta de indiferență care mă cuprinde mai tot timpul. Poate dacă o aduceți pe asistenta aia blondă cu fustă scurtă ... Deși intrigat de obrăznicia lui Pandele, doctorul deschise ușa și-și chemă în birou asistenta, invitând-o să se așeze pe scaun, crezând că dacă fusta i se va ridica suficient de mult, dezgolindu-i aproape în întregime pulpele apetisante, Pandele va
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
probabil parte din micul segment de cerșetori, abuzați cândva de concepte și precepte, ale unui sistem care, a Înstrăinat ființa umană. Dar astăzi, până și libertatea de-a cerși este una necontrafăcută. Cerșetorul e liber să cerșească. Nimeni nu este intrigat, societatea Îl lasă În pace. Atunci de ce atâtea probleme? De ce atâta filozofie de doi bani? -Cerșetorul, vagabondul e totuși și el om și ar vrea puțină tandrețe din partea societății. -Adică să i se dea flori, să fie invitat la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de idei și îi face să recunoască tot felul de chestii care nu sunt adevărate. —Pe bune? Știi, chiar mă gândeam că e nițel cam ciudată. Da, o să te convingi singură, a spus el pe un ton care m-a intrigat și mai tare. Ei, bine, tu pentru ce ai fost internată? —Droguri, am zis eu făcând o grimasă menită să-i dea de știre că în realitate nu era nimic în neregulă cu mine. Tipul a râs înțelegător. —Știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mult ca o prostituată. Nu puteam să nu mă gândesc la episodul ăla, așa cum nu te poți abține să atingi cu limba un dinte care te doare. Cu toate că speram să nu mai dau ochii cu el niciodată, Luke mă intriga. Faptul că mă respinsese aprinsese în mine o scânteie de interes pe care nu o mai simțisem înainte. Bravo lui, gândea o parte din mine. Iată un om cu principii! Apoi cealaltă parte din mine urla: Nu, stai puțin, tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se putea face corect înțeles. Profesorii păreau plictisiți și din mișcările lor mecanice ce trădau lehamitea înțelegeam că nu le era drag acel moment de debut. Clasele formate cu un an în urmă erau grupate spre stânga curții și mă intriga tonul familiar cu care elevii își vorbeau de parcă se cunoșteau de o viață. Se strângeau în brațe ca din joacă și chiar îi vedeam pe băieți cum fură săruturi fetelor de față cu toți ceilalți. Privind mai atent, intuiam și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
spuneam, chiar și fetele cele mai frumoase. Până azi fusesem invizibil. Nu mă voise nimeni în preajmă și iatămă dintr-o dată devenit subiect de dispută între două tipe superbe. Nicoleta nu se cramponase de înălțimea mea și acest lucru mă intriga. Chiar și Creața începuse să descrie bărbatul perfect ca fiind înalt, ea însă nu. Își dorea un altfel de om în viața ei, unul ca mine sau poate, doar mă prostise cu vorbe pe care voiam eu să le aud
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care cu greu îl puteai controla. De obicei Creața era foarte punctuală și nu trebuia să o aștept. Când deja începeam să mi fac griji, apăru de pe ușa dormitorului colega ei de cameră, Sorina. Era singură și acest lucru mă intriga, fiindcă de regulă veneau amândouă odată. Se apropie de mine, mă salută cu sfiala ei caracteristică, apoi îmi propuse să mergem împreună la masă. Creața nu vine? Astăzi nu. E bolnavă? Într-un fel, mi-a răspuns evaziv, coborând glasul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]