3,257 matches
-
a lungul Senei până în rue d’Opera, la sediul Mission Literatur Express - locul de întâlnire fixat pentru manifestarea programată la orele amiezii. Dar timpul este prea scurt și renunțăm la idee în favoarea metroului, conștienți fiind că pierdem ceva impresii (Domul Invalizilor și Muzeul d’Orsay, între altele). Place de la Concorde, unde ieșim la suprafață, pare stânjenitor de largă, cu singura ei coloană în mijloc. Strada Rivoli - celebră pentru magazinele sale de lux - și Palatul Luvru, care rămâne în dreapta noastră, tot locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de griji și gălăgios al școlărițelor în uniformă ieșind de pe porțile în formă de ogivă, vopsite în verde, care se aliniază de-a lungul zidului: fiecare portal este intrarea în câte o grădiniță. Că această platformă trapezoidală, mare cât esplanada Invalizilor, suprem inervată, supravegheată, filmată, prin excelență sacralizată (exact ca și Zidul de mai jos, numai că acesta e locul sfânt pentru un miliard și jumătate de ființe umane) și deci făcută să atragă focul, gloanțele, cuțitul și grenada, este înainte de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Rareș-voevod. 12 August A doua zi trebue să fac drumul în ambulanță; abia pășesc de durerea picioarelor. Doctorul Rizescu, sau mai bine burta sa respectabilă, se arată destul de primitor, ceia-ce constitue una din calitățile de ospitalitate românești. Și împreună cu invalizii, pornim în urma coloanei. Sunt doi invalizi permanenți: Eliseu Iliescu, substitut de procuror la Călărași, plin de reumatisme, un barometru ambulant, care ne prevestește cu multă precisiune ploile, și Nicolau, liber ca profesie, cu o mare calitate, a tăcerii, și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zi trebue să fac drumul în ambulanță; abia pășesc de durerea picioarelor. Doctorul Rizescu, sau mai bine burta sa respectabilă, se arată destul de primitor, ceia-ce constitue una din calitățile de ospitalitate românești. Și împreună cu invalizii, pornim în urma coloanei. Sunt doi invalizi permanenți: Eliseu Iliescu, substitut de procuror la Călărași, plin de reumatisme, un barometru ambulant, care ne prevestește cu multă precisiune ploile, și Nicolau, liber ca profesie, cu o mare calitate, a tăcerii, și cu un mare defect, al mutismului. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chiar și atunci când aparțin infernalului, poartă semnul mutilării sacre. A fi șchiop implică și în acest caz un tribut plătit pentru lărgirea orizontului de percepție, sacrificiul obligatoriu la intrarea în dimensiunea superioară. Un basm din colecția D. Stăncescu dă zmeului invalid funcția de paznic vigilent al sacrului, el fiind singurul care poate spune Sticlișoarei că mezinul a furat apa elixir din fântâna ei: „...chemând toate fiarele începu a le bate, întrebându-le cine a venit de-a luat apă. Ele se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
multe intervenții chirurgicale. Conjunctura dar și străduința personală l-au ajutat să învețe și să vorbească mulțumitor șase limbi străine, care i-au fost de mare folos apoi în viață. La începutul anului 1918 se întoarce acasă, având statut de invalid de război, pentru care beneficiază de unele înlesniri materiale și financiare. Împărtășește cu alți localnici bucuria unirii Bucovinei cu Țara Mamă, din noiembrie 1918. În anul 1920 se căsătorește și alături de mama se bucură de cei șase copii născuți, din
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
zadar. Mama a strâns în grabă câteva lucruri și cu lacrimi în ochi, a ieșit din casă, între baionetele soldaților. Spaima intrase în sufletele noastre de copii. Era prima noastră confruntare cu realitatea crudă, tipică regimurilor represive. Tata, cu toate că era invalid de război și mergea greu din cauza piciorului, a fost obligat să presteze muncă forțată. Mărfurile de la cooperative erau obținute numai în schimbul produselor agricole. De asemenea, au început să se facă înscrieri în colhoz, iar cei care refuzau erau trecuți pe
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
pe cei suferinzi sau dând concerte în folosul lor. Aici trebuia să fie însoțit de doamna Georgeta Berindei, programele desenate de pictorul Ștefan Popescu. Acesta desenase, pe un fundal de sat occidental distrus, o țărancă franceză plângând pe umărul unui invalid fără picioare; sus, o Cruce Roșie. Compoziția era artistică, dar nu avea nici un înțeles. De am fi cunoscut concepția programului, am fi căutat să arătăm lui Ștefan Popescu greșita lui viziune, mai ales că orizontul se luminase mult. [Ca un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un vapor cu fier vechi care mergea în Turcia. Între timp s-a schimbat și Guvernul. Sculptorul, fiind omul fostului premier, a rămas fără comenzi, iar statuia a rămas și ea patru ani fără un braț. Nici ca monument al invalizilor nu arăta rău, mai ales că în toate orașele unde există monumente ale invalizilor acestea constau într-un soclu cu multe trepte, pe care e cocoțată o femeie vânjoasă, dar beteagă. După ce țiganul, care știa să demonteze mâini de bronz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și Guvernul. Sculptorul, fiind omul fostului premier, a rămas fără comenzi, iar statuia a rămas și ea patru ani fără un braț. Nici ca monument al invalizilor nu arăta rău, mai ales că în toate orașele unde există monumente ale invalizilor acestea constau într-un soclu cu multe trepte, pe care e cocoțată o femeie vânjoasă, dar beteagă. După ce țiganul, care știa să demonteze mâini de bronz, i-a furat-o și pe cea stângă, Primăria s-a sesizat și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să-i comenteze fragmentul de roman, că vorbeau despre cu totul altceva decât despre textul lui, că sorții îl desemnaseră în seara aceea drept provincialul care trebuia batjocorit. Totuși, analiza serioasă a bărbatului cu mâneca hainei prinsă de umăr, ca invalizii de război, cu un ac de siguranță, i-a făcut mai mult sânge rău decât miștoul cinicilor. Ceea ce-l supăra foarte tare era o întrebare ce permitea numai un singur răspuns, lipsit de echivoc: de ce, dacă-i detesta pe șmecherașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de aceeași vîrstă cu ea; blondă, cu părul tăiat scurt, frumos buclat; are o ținută dreaptă, impunătoare și un surîs grav, ironic, în colțul stîng al gurii. Tovarășe Vlădeanu, mi se adresează Brîndușa, întinzîndu-mi o hîrtie, tovarășa este delegata Cooperativei Invalizilor, cu care avem relații strînse de colaborare. Dorește, urgent!, două tone de filamente de treizeci. Ocupați-vă dumneavoastră de problema asta. Eu trebuie să intru într-un sfat tehnic peste cîteva minute. Se întoarce spre femeia de-alături și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ciudă. Ba poate că nici n-o să se înfurie. Pe ea n-o doare soarta celor două tone de filamente. Ea a venit aici ca s-o vadă pe Brîndușa. Cei ce vor suferi vor fi alții: muncitorii de la Cooperativa Invalizilor, care vor rămîne în gol de producție; nu-și vor realiza planul și vor fi penalizați la salariu. Dacă eu descarc acum mașina, cu ce fel de conștiință mă voi mai așeza la masa de scris, încercînd să fiu principial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
palmă doamnei blonde, nu nimeresc, de fapt, în niște oameni nevinovați?! iată un subiect interesant!... Arunc indexul telefonic pe birou și-mi scot pixul, apoi iau o coală albă din fața Lilianei: Dă-mi, te rog, numărul de telefon al Cooperativei Invalizilor, unde pleacă filamentele! Derutată, Liliana scoate dintr-un dosar comanda cu care a venit doamna blondă și-mi dictează numărul de telefon scris pe antet. Îl notez, împăturesc hîrtia, o bag în buzunar și plec. În urma mea o aud pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai spus Brîndușei că am fost obraznic cu tine? Eu?! Doar nu eu! Și mai află că voiam să-ți arăt eu glumă, descărcîndu-ți cele două tone! Și-o făceam dacă n-aș fi știut că acolo, la București, niște invalizi intră în gol de producție. De tine nici nu mi-ar fi păsat. Tu, de fapt, ai venit aici să-ți vezi prietena, pe Brîndușa această ipocrită, ajunsă în postul de inginer-șef al combinatului! Să-ți fie rușine, Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în special cu recuperarea deșeurilor, și cît de lungă și furtunoasă a fost cutare ședință... "Asta e adevărata muncă!", părea să-mi spună, uitînd de fapt că și eu, la altă uzină, am munca mea, asigur pîinea cîtorva sute de invalizi... Poate că ai fost tu prea slabă, Cristina, și n-ai reușit să-l faci să iubească poezia... Cristina ridică fața brusc, privindu-mă lung, cu ochii deveniți iarăși necruțători: Tu ai reușit s-o faci pe prietena ta să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
două cozi de topor, foști anticari; s-au apucat să răsfoiască, să cotrobăie prin cărți, de parcă ar fi fost la ei acasă. Marele șef îmi zice: „Credeam că biblioteca Lov[inescu] o să fie mai interesantă, mai bine aleasă“. Era un invalid de război, surd și chior, Adalbert Moscovitz. Au stat până la 2½. Covoarele, toate cele 18, de la cel mai banal până la cel mai de preț, au fost numărate, măsurate. Și lămpile, și mașina de gătit din bucătărie, și dulapurile din bucătărie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se descurce, spune Michael pe un ton liniștitor. Iar eu nu fac mare lucru în clipa asta. O să fiu eu cu ochii pe ei. Nu! strig îngrozită. Nu trebuie să exagerezi cu munca! Las-o mai moale. — Becky, nu sunt invalid, ce Dumnezeu! spune Michael ușor iritat. Parcă ești fiică-mea. Sună telefonul, și las robotul să preia mesajul. — Și, cum merg pregătirile de nuntă? zice Michael, uitându-se în jur în cameră. A... bine! Zâmbesc larg către el. Mersi de întrebare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
clarvăzători”, pentru că „Își apără primatul economic și politic”. În schimb, În „Întunecoasa epocă” de după 1918, „luntrea statului nostru este condusă de niște piloți orbi”. „Pătura conducătoare” din România - scrie Mircea Eliade - „nu mai vede”, iar politicienii care o compun „sunt invalizi : nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt”, pentru că au permis cotropirea țării de către „elementele alogene” și au condus, „cu satanică voluptate, la surparea lentă a statului românesc modern” (Vremea, nr. 505, 1937 ; <endnote id="vezi și 188, pp.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Autonomă a Monopolurilor) ale evreilor de categoria b, care încă mai dețineau autorizații de acest fel în conformitate cu Statutul evreilor; legea anula autorizațiile evreilor indiferent de categoria din care făceau parte în baza decretului din 9 august 1940, ceea ce a afectat invalizii de război, văduvele și orfanii. La 30 noiembrie 1940 cu adresa nr.11643, directorul general Misil trimite primarului decizia nr. 54258 a Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, referitor la promovarea comerțului românesc, dar acestea prevedeau doar programul prăvăliilor și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a fost primit în audiență de Mihai Antonescu, iar la plecare i-a lăsat un memoriu și l-a rugat să intervină pentru readucerea deportaților, menționând că, printre ei se află și evrei din Regat, veterani de războaiele țării, decorați, invalizi, orfani de război. La 19 octombrie 1941, într-o scrisoare către Mareșal, sublinia natura ilegală a deportărilor, care s-a extins în Bucovina de Sus și județul Dorohoi: „Eu nu am apărat și nu apăr pe cei vinovați...vinovații să
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
IMEDIATĂ și SIGURĂ În Palestina: „1) Populația evreiască din Huși protestează În contra acelora care creiază panică În sânul său prin Încurajarea unei emigrări haotice și anarhice”. La punctul 3 al acestei „moțiuni” se cerea ultimativ „...dreptate pentru văduvele, orfanii și invalizii rămași depe urma masacrelor din 1941, prin Încadrarea lor În legea IOVR (invalizi, orfani și văduve de război, n.n.)”. Din câte știm, datorită neparticipării efective a evreilor la operațiunile de război, acest deziderat a rămas doar ca o lozincă vânturată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care creiază panică În sânul său prin Încurajarea unei emigrări haotice și anarhice”. La punctul 3 al acestei „moțiuni” se cerea ultimativ „...dreptate pentru văduvele, orfanii și invalizii rămași depe urma masacrelor din 1941, prin Încadrarea lor În legea IOVR (invalizi, orfani și văduve de război, n.n.)”. Din câte știm, datorită neparticipării efective a evreilor la operațiunile de război, acest deziderat a rămas doar ca o lozincă vânturată destul de des de către activiștii comuniști ai CDE-ului, Întru mărirea capitalului politic cam
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a preacurviei pe bani, inimosul partid trimițând În producția Pe fetițele astea inocente s-o fi supărat tov. cenzor?! bunurilor de larg consum sau la coada cinstitei sape pe târfele noii republici populare. Tot atunci, au fost rășluite și pensiile invalizilor de război (mai ales ale celor care au luptat Împotriva noilor amici, rușii), acestora sugerându-li-se munca În cooperative specializate. Chiar dacă În putredul și decadentul occident capitalist meseria de fufă Încă se mai practica și cu destul de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sunt aproape și iștia de la Primărie nu ne spun nimic; − Asta-i tactică de război, bre fimeilor, ce știți voi? Ai noștri fac manevre de încercuire, am văzut eu așa ceva când am fost pe front. E o capcană, explică un invalid de război; − Da, cum au făcut și rușii: din capcană în capcană până ce au ajuns aici și noi spunem că-s tunete de ploaie, intervine moș Toloacă; îngrijorați de soarta ce-i așteptau, oamenii ascultau în tăcere bubuiturile slabe ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]