3,605 matches
-
secolului trecut ipoteza că Maiorescu ar fi știut de Scrisori, le-ar fi citit pe toate, dar, din motive oculte, le-ar fi eliminat pe ultimele două din ediția 1883. Originalele ar fi fost puse la păstrare, din spirit critic, invidie sau calcul. Cufărul cu minunății ar fi zăcut undeva în Iași, pe strada Episcop Rafail, până la primul război mondial, când clădirea ar fi fost ciuruită de Baronul Roșu și arsă din temelii în incendiul care a urmat. A opta scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
primăriei jigniesc în mod simțitor interesele populației neavute, câte nu. Se 'nțelege că orice venit însemnat se percepe pretutindenea, direct ori indirect, asupra populației neavute. Există însă un mijloc demagogic, foarte vechi și foarte cunoscut, pentru ca, printr-un sentiment de invidie oarecum, să se închiză gura nenumăraților nemulțumiți. Aceasta se face impunîndu-se luxul celor relativ mai avuți. În realitate dări impuse asupra cailor, servitorilor, livrelelor a o mână de oameni avuți (sunt foarte puțini oameni în adevăr avuți în Romînia) reprezintă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prosperează ". Și noi credem că cuvântul "prosperare " nu se poate lua aci în înțeles absolut și că, precum starea nici unei părți a poporului roman (și vorbim aci de adevăratul popor, nu de plebe) nu e de natură a inspira cuiva invidie, tot astfel nici starea românilor de peste Carpați nu e astfel cum ar putea să fie în urma unei dezvoltări neîmpiedicate a unui popor cu atâtea calități. Noi, din parte-ne, am cam evitat de a vorbi de românii de peste Carpați, din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
numele de "națiune", iar paralel cu țara legală există elemente parazite cari și-au făcut din politică o meserie foarte lucrativă. Aceste elemente parazite, lipsite de merit, de avere, de știință, sunt strâns legate între ele prin comunitatea nulității lor, invidia îi unește contra oricărui merit adevărat, sărăcia îi strunește și-i ține uniți contra țării legale, care se zvârcolește neputincioasă sub torturile teascului electoral. Miile de funcții administrative și sutele de funcții judecătorești, toate amovibile, sunt puse în mișcare într-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a rămas în picioare este acela al capacității și integrității. Și contra acestui privilegiu, să fie bine știut îndreptează partidul liberal toate atacurile sale. Este o adevărată mângâiere pentru noi, cari, cu multe sacrificii, susținem această luptă contra calomniei și invidiei unora, contra orbirii altora, contra indiferenței celor mai mulți, să vedem că, în sfârșit, d. Brătianu însuși deschide ochii și vede că lupta în capul celor mișei și incapabili, în contra celor onești, cari singuri sunt capabili să dea o o organizare serioasă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
stat cu absolvenți ai claselor primare și matematici cu Nastratin Hogea. În loc de a lucra ca, întru cât privește relațiunile internaționale, românii să se înfățișeze străinilor totdauna uniți, ziarele opozițiunei propagă dezbinarea " continuă "Romînul" hidoasa pocitură Ce-am semănat în țară invidie și ură ne spune că noi semănăm dezbinarea. Dar existat-a dezbinare înaintea roșiilor? Nu s-au ridicat toți ca un om de câte ori era un interes al țării la mijloc? Dar cine a semănat ura și dezbinarea dacă nu "Romînul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
au înstrăinat oamenii țării de cătră Domnia Sa cu pizme și năpaști, ca darea în judecată? Ei. Cine arată mare vrăjmășie cătră toți oamenii țării? Ei și iar ei. Dar nu spune Alexandri despre .................. hidoasa pocitură Ce-au semănat în țară invidie și ură? Ciudat lucru. Dar azi, de-ar trăi Radu Vodă, 60 de ani după nu 30 de ani înainte de fanarioți, el n-ar face alt portret guvernanților decât cel pe care l-a făcut în veacul al Xvii-lea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și plătește noroi și vulg ordinar. Nu poporul care muncește și plătește îl numim astfel. Pe demagogi, pe cei ce-l amăgesc și-l exploatează, pe lepădăturile orășenești cari au împînzit satele ca tot atâtea lipitori, cari bagă ura și invidia între țărani, cari - i întărîtă între ei și în contra proprietarului mare, acesta este vulgul ordinar, aceasta plebea superpusă poporului. La ce gândesc roșii acum? Știind că au răspândit în cele patru mii de comune ale țării cel puțin patruzeci cincizeci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și trădarea, un anume partid în ochii căruia fărădelegile, viciile, ignoranța și lipsa de omenie să fie titluri de recomandație? Credem că nu. Răul pe care l-a făcut "Pseudo - românul " în douăzeci și cinci de ani, apucând între pietrele clevetirii și invidiei, a batjocurii și vicleniei, tot ce țara aceasta avea respectabil, onest și de caracter, tot ce ea avea vechi și tradițional, întemeiat pe dreptate și bună credință, e un rău ireparabil, și strein a trebuit să fie omul, arhistrăin, care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aducem aminte de promptitudinea cu care Austro-Ungaria - înaintea tuturor puterilor celorlalte - a recunoscut întîi și 'ntîi neatârnarea principatului și mai târziu ridicarea lui la regat, asigurând prin aceasta statului român o poziție care constituie azi mândria regelui, bucuria poporului și invidia vecinilor mai puțin favorizați. Găsim că e lesne de înțeles ca, după atâtea succese politice datorite nu numai meritului propriu, ci și favorii Europei și îndeosebi a Austro-Ungariei, guvernul român să ajungă a crede că a sosit momentul favorabil pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
unuia ar fi înrădăcinate în trecut, tot astfel tendințele celuilalt ar fi o expresie exagerată a nevoilor momentane a claselor de jos, încît același temperament, născut când într-o clasă când într-alta, ar reprezenta de o parte ura și invidia demagogică pentru tot ce e superior ca avere sau inteligență, ar reprezenta de alta disprețul și desconsiderarea aspirațiunilor celor îndreptățite ale prezentului. Dar statul nu este nici suma indivizilor coexistenți. Căci dacă luăm individ cu individ am vedea lesne că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în modul cel mai ponegritor tot ce a fost mai generos și mai dezinteresat în această țară îi votăm recompensă națională. Daca cineva între clase muncitoare, econoame și cu bun-simț, care trăiau liniștite lângăolaltă, a vârât zădărnicia, ura și neagra invidie [î]i dăm pensie reversibilă. Daca cineva treizeci de ani de-a rândul și-a bătut joc de limba noastră străveche, de obiceiele noastre străvechi, de natura noastră dreaptă și îngăduitoare, [î]i votăm apanaj. Dar a murit un Eliad
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că este posibil un self-guvernămînt civil. Conducătorii de astăzi ai Franciei, Grevy și Freycinet, au urmărit o politică liberală și onestă. Ei au căutat să asigure națiunii franceze bunurile cele mai înalte: munca, pacea și progresul. Europa a privit cu invidie, la prosperitatea acestui stat peste care se părea că s-a vărsat un inexhaust corn de abundență și de binecuvântare cerească. Marea criză economică, în calea ei împrejurul lumei, n-a atins întru nimic pe Francia. Casele Republicei erau pline
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mânecă, să-nghită pilula cu toate urmările ei și deie pace conservatorilor, cu cari n-au nimic de-mpărțit. Intrați odată în sistemul vicios de guvernământ al proorocului reversibil, se vor convinge, spre marea dumnealor părere de rău, că alături cu invidia nulităților de tot soiul ce compun partidul roșu nu e chip de-a trăi și că cea mai formală lepădare de opoziție, cea mai formală apostazie politică nu va putea împăca nicicând pe d-nii Campiniu, Mărgăritescu {EminescuOpXI 249} și alții
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și acela va admite și inegalitatea stabilită de natura organică a statului ca garanția cea mai puternică a chiar libertății sale. Căci, pe când iubirea de libertate e cel mai nobil instinct al omului, acela al egalității are rădăcina lui în invidie și în slăbiciune. Există într-adevăr - zice Tocqueville - o patimă bărbată și legitimă pentru egalitate, care împinge pe oameni de-a voi să fie toți tari și stimați. Această patimă cearcă a ridica pe cei mai mici la rangul celor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Nu prin muncă, nu prin studiu, nu prin merit și inteligență se urca cineva pe treptele societății române; nu, ferit-a sfîntul! Prin corecturi făcute la "Romînul", prin dresură în aportarea de paragrafi de cod, prin calomnie și lingușire, prin invidie și ignoranță, prin slugarnic și înjosit bizantinism! Și aceasta se numește domnia liberalismului în Romînia! Domnia libertății de-a spolia bugetul de către membrii societății de esploatare, iată ce este, nu însă domnia unui liberalism onest!... [ 3 august 1880] {EminescuOpXI 283
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Nu prin muncă, nu prin studiu, nu prin merit și inteligență se urca cineva pe treptele societății române; nu, ferit-a sfîntul! Prin corecturi făcute la "Romînul", prin dresură în aportarea de paragrafi de cod, prin calomnie și lingușire, prin invidie și ignoranță, prin slugarnic și înjosit bizantinism! Și aceasta se numește domnia liberalismului în Romînia! Domnia libertății de-a spolia bugetul de către membrii societății de esploatare, iată ce este, nu însă domnia unui liberalism onest!... [ 3 august 1880] {EminescuOpXI 284
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
existau înainte între toate clasele societății și cari făceau din cel bogat amicul celui sărac, din sărac pe apărătorul celui bogat, toate acestea ne-au fost escamotate de către plebea demagogică din România, ale cărei porniri se rezumă în două cuvinte: invidie și sete de câștig fără muncă. În asemenea stare de lucruri religia moștenitorului nu e indeferentă, mai ales într-un secol în care toate legăturile bazate pe respect și afecțiune amenință a dispărea, într-un secul în care fiul se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o slujbușoară cât de mică. Însă există și multe trăsături comune. Negarea oricării tradiții pe terenul vieții publice și naționale, neclaritatea de vederi în privirea proprietății altuia, maniera de-a considera averea statului ca averea nimărui, în fine mărginirea intelectuală, invidia, ura contra a tot ce răsare prin vreo superioritate oarecare asupra nivelului de rând, c-un cuvânt toate păcatele unui caracter rău, unei minți mărginite și a unui om deplasat se află tot așa de bine la roșii noștri ca
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
evul mediu curajul și puterea fizică aveau trecere, pentru că târziu s-a inventat iarba de pușcă. Ei, nu era rău evul mediu! Căci curajul și tăria fizică sânt prin natura lor, generoase. Oamenii slabi au însă toate defectele slăbiciunii lor. Invidia, nestatornicia, clevetirea, dușmănia ascunsă, lingușirea, dicțiunea sofistică, toate acestea se găsesc în oamenii caii n-au un ton fundamental hotărât, cari nu sânt întregi sufletește și poate nici fizic. La existența multora din ei e de vină și perfecționarea artei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vede mai mult de florile mărului decât pentru vrun rezultat acătării. Dar ne-am găsit oamenii. Știți de ce am vorbit atât de cavalièrement despre studiile "Presei"? N-ar crede cineva, dar așa e cum zice organul d-lui Boerescu. De invidie am vorbit rău. De spaimă pentru că ne temem ca nu cumva "prin lucrările serioase de cari guvernul a început să se ocupe în privința îmbunătățirilor interioare să ajungă a se perpetua la putere, binemeritând de la țară, astfel încît să piarză orice
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a se produce și a-și lua zborul lor natural". Acest talent sau geniu se exercită apoi în zbor natural asupra tuturor lucrurilor și îndeosebi asupra acuzativului cu infinitiv și a lui Cato Censorius. Dar..., se-nțelege, noi vorbim din invidie astfel. "Presa" are dreptate; studiile ei sânt susceptibile de-o critică serioasă și numai noi, adversarii simandicoși, nu sîntem în stare a i-o face. [ 11 noiembrie 1880] ["E CLAR CĂ UN STAT... "] E clar că un stat care cheltuiește
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ca ciocoi, ca vândut străinilor chiar. Față c-o asemenea priveliște, în care virtutea se consideră de unii ca o nerozie, se taxează de alții ca o crimă, în care inteligența și știința, privite ca lucruri de prisos, sânt espuse invidiei nulităților și batjocurii caracterelor ușoare, în care cuminție se numește arta de-a parveni sau de-a trăi fără compensație din munca altora, spiritul cel mai onest ajunge la momentul fatal de cumpănă în care înclină a crede că în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dumnezeiesc în tine. În tinerețe am scris muzică de film, dar n-a fost chemarea mea. Această întrebare îmi amintește de vremea când eram la liceul de muzică, unde am făcut vioară și mi-a plăcut foarte mult. Muream de invidie când eu studiam două ore pentru un pasaj și care îmi ieșea mai bine sau mai puțin bine, și venea un fiu de lăutar, care nici nu "halea bobițe", cum spuneam noi, adică nu știa notele, și asculta din sala
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
când o înțepa cineva cu o vorbă, cumva, reacționa prompt și nu rămânea datoare. Într-un cuvânt: nu era o femeie ștearsă, obișnuită, care să treacă neobservată. Dimpotrivă. Când se afla între alte surate, de vârsta ei, stârnea scântei de invidie. Și pentru ea trebuie să fi făcut un artist anonim acele versuri populare: "Femeia fără dușmani / E ca punga fără bani / Și stânca fără ciobani". Bițu era mândru de ea. Simțea că lumea îl privea și cu o anumită admirație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]