2,622 matches
-
obiectivității apriorice (și utopice) a jurnalului intim: dacă autorul Însuși nu-și poate recunoaște chipul sau gândurile, cu atât mai puțin va fi el capabil să tezaurizeze ceva din realitatea „obiectivă”, exterioară! Proba auto-recunoașterii subiective conduce, așadar, la ideea ficțiunii involuntare. Derularea temporală a scrierii scoate de sub autoritatea scriitorului materia textuală pe care acesta Își Închipuie că o domină până În cele mai mici amănunte. Zona incontrolabilă, aceea dintre eul privitor și eul privit, devine tocmai un spațiu al literaturii. Al ficțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de acest moment de liniște; ascultă-mă8. În acest caz, dorința de cunoaștere a eului propriu ascunde voința de a-l controla. Michelet introduce, Însă, un element cu totul surprinzător Într-un studiu „științific”: pasiunea. Perturbatoare prin excelență, sentimentele, subiectivitatea, expresivitatea involuntară a textului scot mărturisirea de sub constrângătoarele interdicții auctoriale. Acționând Însă În spațiul literaturii, scriitorul proiectează niște false imagini, care Îl trimit În zona artelor plastice. Consistența autoportretului provine din posibilitatea de a fi anexat unui domeniu cu claritate delimitat. Portretistica
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Rândul alb care separă o zi de alta, segmentarea aproape mecanică a porțiunii zilnice din jurnal fluidizează până la prolixitate o materie pe care autorul ar vrea-o concentrată și plină de expresivitate. Eul privitor Un autoportret - mai degrabă un autoportret involuntar - putem descifra totuși În orice jurnal. Dar el nu corespunde liniilor pe care voia autorul să le imprime. Chiar În cazurile În care funcțiile jurnalului conțin o clară direcționare În sensul prospectării și autoscrutării (pentru Charles du Bos, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și autoportret e diferența care, Îndeobște, poartă un nume inefabil: saltul calitativ. Pe când portretul rămâne În limitele unei presupuse obiectivități și răceli, autoportretul este Întotdeauna „fierbinte”: el adaugă liniilor și contururilor, luminilor și umbrelor un excedent de tensiune psihică. Insert involuntar și, adeseori, insesizabil, autoportretul creează o asimetrie plină de vigoare În jurul căreia se ordonează jurnalul intim Însuși. Autoportretul trimite automat la ideea de persoană, de autor și, firește, de eu. Însă atotputernicia pronumelui personal eu nu e componenta psihanalitică a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
bezna compactă În care se mișcă. Sunetele emise Înspre țintele necunoscute se Întorc modulate, iar radarul ultrasensibil nu face decât să decodifice și să sistematizeze semnificațiile acestui decupaj În real. Prin urmare, acumularea de asimetrii transformă jurnalul Într-o oglindă involuntară a eului. Adică forma cea mai complexă de autocunoaștere. (De altfel, În Evul Mediu, speculum, oglinda, oglindirea, numea sistematizarea enciclopedică a cunoștințelor.) Fără Îndoială, e vorba de o oglindă retrospectivă, Îngânând ironic inscripția de pe retrovizoarele automobilelor de azi: „Obiectele percepute
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de a elimina din descriere ficțiunea, imaginarul, interpretarea. Dar, alungate pe ușă, acestea se reîntorc pe geam. Tensiunea extraordinară provocată de dubla articulare a autoportretului - la o extremă, de imaginarul cu pretenții de obiectivitate al scriitorului, la cealaltă, de expresivitatea involuntară a decupajului zilnic - conferă jurnalului, ca Întreg, rolul de conștientizare a sinelui. Adică prerogativele fantasmării În marginea a ceea ce pare cunoscut, acceptat și inamovibil. Înainte de a fi scrierea multiformă (Însă ușor previzibilă) a ceea ce se vede, jurnalul e investigarea turbulentă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și al unei previzibile subiectivități. Însă - o știm din numeroasele analize psihologice ale jurnalului intim - pactul sincerității nu constituie un impediment pentru scriitorul care Încearcă să se autoportretizeze. Mai mult, autoportretul este Întotdeauna un amestec de voință auto-descriptivă și expresivitate involuntară. Ceea ce autorul spune În mod voit și conștient e la fel de relevant - dacă nu chiar mai relevant! - ca și ceea ce ascunde sau falsifică. Capcane mentale Oricum ar sta lucrurile, jurnalul intim acționează ca un agent de stimulare a creativității auctoriale. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o parte, și a simbolicii, pe de alta, marchează limitele (ele Însele vagi!) Între care se Întinde domeniul autoportretizării. Printr-o selecție instantanee și inconștientă, textul se va ordona În jurul unor realități, și nu În jurul interpretărilor, așa cum sugerează autorul. Expresivitatea involuntară a autoportretului provine - după cum anticipam - tot din refuzul interpretării. Chiar dacă În final acel eu prin mine conține Întregul „program al imaginarului”, el ajunge să vorbească mai mult despre text, decât despre autor. Desprins de formidabila capcană a presiunii subiectivității, textul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În drumul „ficționalizării” unei realități adeseori lipsită de spectaculozitate. În final, ca o Însumare a tuturor acestor eșecuri, viața scriitorului va deveni biografia unui personaj fictiv, greu de recunoscut chiar pentru cel care scrie. După cum se știe, există o expresivitate involuntară a oricărui text, o ieșire de sub control a imaginii pe care, cu obstinație, vrea să o propună. În laborator Pentru o Întreagă categorie de autori, jurnalul intim e locul În care se produce transformarea „reprezentării-idee” În „ființă fictivă”24. Acceptând
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de un vierme (Ascaris lumbricoides) foarte răspândită la copii datorită deficienței de igienă individuală. Se manifestă prin oboseală, mâncărimi anale și nazale, anemie, scădere în greutate, dureri abdominale, scăderea atenției și memoriei, cefalee și mai rar fenomene nervoase (convulsii, mișcări involuntare etc.). Indicații: ceaiuri și sucuri. Inula helenium (iarbă mare). Decoct, cu patru linguri de rădăcină la cană. Se administrează 3-4 linguri pe zi. Radix Gentianae (rădăcină de ghințură). Se bea câte o jumătate de cană de două ori pe zi
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
cu gheață pe frunte concomitent cu băutul ceaiului. Tampon cu vată îmbibat în spirt medicinal introdus în conductul auditiv extern, dar să nu ajungă până la timpan și se ține câteva ore sau până a doua zi. 11.9. ENUREZISUL Emisie involuntară de urină la o vârstă, când copilul ar trebui să-și controleze în mod voluntar vezica urinară. Se consideră, că la vârsta de trei ani majoritatea copiilor posedă controlul vezicii. Peste trei ani enurezisul diurn este întotdeauna patologic, iar emisia
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
la o vârstă, când copilul ar trebui să-și controleze în mod voluntar vezica urinară. Se consideră, că la vârsta de trei ani majoritatea copiilor posedă controlul vezicii. Peste trei ani enurezisul diurn este întotdeauna patologic, iar emisia de urină involuntară din timpul nopții se numește enurezis nocturn. Enurezisul poate fi un semn în unele boli: diabetul zaharat, diabetul insipid sau al unei anomalii a aparatului uro-genital: hipospadias epispadias, fimoză. Se consideră și un semn de maturație întârziată a scoarței cerebrale
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
nu e vorba încă de funcție); • Absența unul din membrii familiei este absent sau părăsește casa; • Interdicția o interdicție este adresată eroului; • Încălcarea interdicția nu este respectată; • Divulgarea obținerea acestor informații; • Vicleșugul cel rău izbutește să-și înșele victima; Complicitatea involuntară lăsîndu-se păcălită, victima își ajută inconștient dușmanul. Aceste prime șapte funcții constituie un fel de secvență pregătitoare; acțiunea propriu-zisă începînd odată cu funcția a opta: • Prejudicierea răufăcătorul face un rău sau aduce o pagubă unuia din membrii familiei; • Mijlocirea, momentul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
gestualitate. Conexiuni interdisciplinare Fără gesturi lumea ar fi statică, palidă. E.T. Hall afirma că 60% din comunicările noastre sînt non verbale; deci gesturile sînt inextricabil legate de viața noastră publică și privată, profesională și familială. Înnăscute sau dobîndite, voluntare sau involuntare, codificate sau personalizate (de la ticurile gestuale la emblemele caracterizante), gesturile însoțesc, explică, condensează sau comentează comunicarea interpersonală. Experții în comunicare au identificat șapte sute de mii de semnale fizice, Birdwhistell estimează că doar mimica feței modulează 250.000 de expresii, iar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lingvistic al codificării/decodificării non problematice a mesajelor. În noua viziune, "orchestrală" comunicarea este subîntinsă de cinci postulate fondatoare: i) este imposibil să nu comunici (on ne peut pas ne pas com-muniquer); prin cuvinte sau tăceri, prin gesturi voluntare și involuntare actorul social intră în sistemul complex, orchestral al comunicării plurinivelare; ii) comunicarea se desfășoară pe două nivele: al conținutului (transmis) și al relației instituite; în cazuri patologice sau de non cooperare "negocierea" relației devine unicul obiect al comunicării, iar transmiterea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este neîndoielnic faptul că noua disciplină a furnizat impulsuri euristice semnificative, propunînd moduri noi de analiză a comportamentului nonverbal ca sistem semiotic și alimentînd astfel metodologia cercetării codurilor non lingvistice (cf. și Nöth, 1990: 400-401). Comunicarea se realizează prin gesturi involuntare (încovoierea corpului în cazul descurajării, îndreptarea corpului în cazul unei bătălii cîștigate) sau prin gesturi voluntare, supuse unui cod (palmele în jos calmarea interlocutorului, clătinarea capului îndoială, capul ridicat și bărbia înainte dorință de dominare, arătătorul întins gest de ostilitate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
prix de l'excellence se bazează pe această apariție a afinităților bazate pe proximitate; folosirea distanței sociale în locul celei intime în cazul unui cuplu certat; agresivitatea intruziunii reporterului "impertinent" în teritoriul celui intervievat, avînd drept reacție retragerea acestuia etc.) sau involuntar (metroul sau autobuzul supraaglomerat induc relații spațiale intime între străini: reacția de apărare este de imobilitate, de contractare, de adoptarea poziției back-to-back, iar ochii sînt fixați, ca și în ascensoare spre infinit și nu asupra persoanelor din jur). Comunicarea spațială
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
îi aparține individul. În unele culturi relațiile spațiale sînt dominate de opoziția statut social superior/ statut social inferior, în altele de distincția familie/non familie sau castă/non castă (India). De aici apar serioase probleme de aculturație proxemică, de violare involuntară a codului proxemic, de eșecuri comunicative datorate interpretării etnocentrice a altor culturi. Hall relatează situația americanilor din Orient incomodați de "intruziunile" interlocutorilor arabi în spațiul lor personal, ca și disconfortul arabilor care se simt desconsiderați, ignorați, respinși (" Ce se întîmplă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
desfășurare a satirei/ burlescului/ comicului: "P. desemnează o imitație satirică a unei opere serioase, îndeobște cunoscută publicului, ale cărei subiect și procedee de expresie sunt transpuse la modul burlesc. Ea nu este o simplă pastișă, mai mult sau mai puțin involuntară, ci o mimare a originalului, cu intenția expresă de a-i sublinia comic trăsăturile caracteristice. Astfel privită, P. ar echivala cu un act critic"77. Dicționarul amintit nu intuia existența acelei forme de parodie serioasă, propusă în poeticile occidentale actuale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
locurile pe care le descoperă. Primele luni petrecute pe insulă ni-l înfățișează lipsit de orice inițiativă, vegetând în apropierea oceanului pe care îl contemplă în așteptarea unui vapor care să-l salveze și meditând proustian asupra condiției umane. Memoria involuntară este și ea prezentă pe scena mentalului acestui personaj, parodiindu-se cu acest prilej aspectul analitic al scriiturii marelui romancier francez de la începutul secolului XX: "Ieri, străbătând păduricea care mărginește pășunile de pe coasta de sud-est, m-a izbit în față
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Ghinzburg își exprimă opțiunea pentru adevăr și încearcă să convingă vorbind despre detașarea câștigată odată cu înaintarea în vârstă, când dispar eventuale motivații meschine de a-l ascunde. Ca și alți autori de literatură concentraționară, E. Ghinzburg își asumă eventualele inexactități, involuntare: Vreau să-mi asigur încă o dată cititorii că am scris doar adevărul (s.n.). În textul acestei cărți e posibil să apară, desigur, inexactități, erori, provocate de modificări ale memoriei în timp. Dar aici nu există minciuni, tertipuri conjuncturale, mușamalizări conștiente
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
un risc de degenerare, o spune Soljenițîn atât direct, în capitolul " Sufletul și sârma ghimpată" din Arhipelagul GULAG, cât și indirect, în textele sale literare pe această temă. Lumea lagărului pare absurdă, dar sensul ei profund este dat de asceza involuntară pe care o presupune recluziunea 156. Convingerea lui Soljenițîn, construită pe propria experiență, dar bazată și pe mărturii ale unor supraviețuitori din lumile recluziunii, este că, în alegerea soluției de supraviețuire, decisivă rămâne calitatea umană sau forța spirituală a fiecăruia
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
concepția lui despre lume și despre om în această lume343. Personajele lui Soljenițîn sunt plasate în situații în care trebuie să facă alegeri existențiale. Aceasta este "comedia umană" a lui Soljenițîn, iar sensul și valoarea date acestei situații de asceză involuntară este a doua naștere a omului. După cum subliniază Georges Nivat, în aceste condiții omul poate renaște sau poate degenera 344. Asemenea lui Nerjin, atât Sologdin, cât și Gherasimovici fac alegerea lor, refuzând să participe la proiectele ce vizează supravegherea oamenilor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
este un grup de neuroni sau altfel spus o arie a creierului care este parte a sistemului limbic asociată cu emoții negative cum ar fi frica, teama, anxietatea; aceste date științifice au o importanță vitală pentru educatori deoarece comportamentul hiperactiv involuntar al copilului provoacă deseori reacții autoritare (de multe ori excesive) din partea părintelui sau cadrului didactic. În cazul În care reacția adultului este intimidantă și autoritară (de pildă simpla ridicare a vocii sau tonul amenințător), amigdala cerebrală controlează comportamentul copilului, declanșând
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angi-Grațiela ANDREI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2182]
-
a lucra, copilul dotat cu o inteligență medie nu refuză niciodată să lucreze pentru o rațiune deliberată. Judecata nu-i permite acest demers Înaintea unei vârste situate În jurul pubertății, până atunci dificultatea de a Învăța este un fel de fenomen involuntar și inconștient. Există două motivații pentru a explica comportamentul normal al copilului considerat studios: Curiozitatea de a cunoaște și a-și explica și Înțelege cât de cât ce este În jurul lui, Dorința de a place și a fi pe placul
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]