2,606 matches
-
muscular restrâns, asociate cu crize de epilepsie jacksoniană și uneori chiar cu crize de epilepsie generalizată; este determinată de un proces cortical sau subcortical, limitat la zona motoare, de natură traumatică, luetică și infecțioasă (Pendefunda et al., 1978). MIOKIMIE - Mișcare involuntară asemănătoare fasciculațiilor, dar mai amplă. În mod normal, poate apărea la orbicularul pleoapelor sau la musculatura membrelor, cu precădere la tinerii care nu mai fac exerciții fizice, după o activitate atletică susținută. MIOPATIE (< fr. myopathie, cf. gr. mys - mușchi, pathos
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care poate influența tonusul și lungimea mușchiului, mișcarea activă cu rezistență poate fi utilizată sub trei forme: concentrică și excentrică; în interiorul și în afara segmentului de contracție; contracții și întinderi complete sau incomplete (Kiss, 2007). MIȘCARE ATETOZICĂ (engl. athetosic movement) - Mișcare involuntară, lentă, aritmică, cu caracter vermicular (mișcări repetate), localizată în special la nivelul degetelor de la mâini și picioare, dar pot cuprinde și alte segmente (antebraț, braț), unde au caracter de torsiune. Mișcările sunt accentuate de emoții, dar pot să apară și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pot întâlni și la unele sindroame talamice (Pendefunda et al., 1978). MIȘCARE CARFOLOGICĂ - Mișcare anormală cu predominanță la membrele superioare având un caracter dezordonat, ca un fel de căutare, ce apare în stări toxiinfecțioase. MIȘCARE COREICĂ (engl. choreic movement) - Mișcare involuntară, bruscă, dezordonată, ilogică, neregulată, de amplitudine variabilă; este diminuată în repaus, dispare în somn, este accentuată de mișcările voluntare, mers și stări emoționale. Mișcările coreice constituie simptomul principal al unor afecțiuni, cum ar fi: a) coreea acută Sydenham sau coreea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
formele ușoare, mișcările coreice pot fi puse în evidență prin anumite probe: solicităm bolnavului să stea cu brațele întinse și cu degetele răsfirate, iar limba să o scoată afară; vom constata că această poziție nu poate fi menținută din cauza mișcărilor involuntare ale limbii și membrelor. În formele grave, bolnavul prezintă o stare de agitație continuă, febră, puls filiform, cianoză, tulburare de fonație și de deglutiție, prezentând tabloul clinic al stării de rău coreic. Coreea acută Sydenham este considerată ca o determinare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
le coreleze cu acțiunile celorlalte segmente. Kinetoterapia este cea care trebuie să-i ofere pacientului deficient locomotor soluții pentru însușirea unui nou mod de comportament segmentar, în interrelația dintre postură și mișcare, în toate situațiile de viață (Sbenghe, 1996). MIȘCĂRI INVOLUNTARE (engl. unconscious movements) - Contracții involuntare ale musculaturii voluntare ce sunt considerate ca fiind simptome sau semne, și nicidecum entități morbide. Atunci când apar, se notează de către kinetoterapeut următoarele: localizarea, în sensul părții de corp afectate; distribuția musculară, în sensul că este
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
segmente. Kinetoterapia este cea care trebuie să-i ofere pacientului deficient locomotor soluții pentru însușirea unui nou mod de comportament segmentar, în interrelația dintre postură și mișcare, în toate situațiile de viață (Sbenghe, 1996). MIȘCĂRI INVOLUNTARE (engl. unconscious movements) - Contracții involuntare ale musculaturii voluntare ce sunt considerate ca fiind simptome sau semne, și nicidecum entități morbide. Atunci când apar, se notează de către kinetoterapeut următoarele: localizarea, în sensul părții de corp afectate; distribuția musculară, în sensul că este afectată o parte de mușchi
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
urmărește ritmicitatea, regularitatea, recurența; viteza și frecvența mișcărilor; amplitudinea și relația cu postura, odihna, oboseala, dar și cu mișcările voluntare, cu temperatura, emoțiile, atenția și somnul pacientului. Ca metode de cercetare, sunt utilizate inspecția și palparea. Pentru a evidenția tulburările involuntare, pot fi utilizate următoarele procedee: a) evidențierea tremurăturii: stând cu mâinile întinse și cu degetele răsfirate, se așază o foaie de hârtie peste degete pentru a observa amplitudinea oscilațiilor; b) evidențierea tremorului intențional final: se solicită subiectului să ducă un
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
transversale, printr-o activitate izometrică. Sistemul de mijloace folosit este de fapt de tracțiune și sprijin, mișcările fiind executate din decubit ventral sau la scara fixă din poziția așezat (Dumitru, 1981). NISTAGMUS (< fr. nystagmus, cf. gr. nystagmos - oscilație) - Mișcare ritmică involuntară a globilor oculari; constituie un simptom care traduce un dezechilibru. Mișcarea are două componente: una lentă sau tonică, de natură labirintică, a cărei direcție coincide cu deviațiile segmentare și ale trunchiului; o componentă rapidă sau clonică, a cărei natură nu
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Există trei tipuri de paralizie cerebrală: a) spastică - membrele sunt dificil de controlat, putând afecta întregul corp (tetraplegie), o parte a acestuia (hemiplegie) sau membrele inferioare (paraplegie); b) ataxic-hipotonic - sunt afectate echilibrul și coordonarea mișcărilor; c) diskinetică - manifestată prin mișcări involuntare ale membrelor. Paralizie de somn - la trezire, subiectul este incapabil să se miște sau să vorbească, deși este conștient; apare la pacienții cu narcolepsie. Paralizie facială, a nervului facial - se manifestă prin pierderea sau slăbirea funcției musculaturii inervate de acest
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
neurologice cronice nonprogresive, influențate de procesul de creștere și dezvoltare, caracterizate printr-un control neadecvat al motilității și posturii, datorate unor leziuni ale sistemului nervos central produse în perioada prenatală, în timpul nașterii sau în perioada perinatală. Constă în mișcări reflexe involuntare și contracții (spasme) musculare ce pot afecta o regiune, jumătate de corp sau corpul în totalitate. O serie de alte afecțiuni, cum ar fi deficiența mintală, crizele convulsive sau disfuncțiile vizuale și auditive, sunt frecvent asociate cu paralizia cerebrală. În
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dacă respectiva contracție progresează spre origine, dacă nici un alt mușchi nu încearcă să efectueze voluntar mișcarea respectivă și dacă mușchii antagoniști nu se contractă simultan; c) restabilirea funcției musculare- un tratament bine condus determină după un timp apariția unor contracții involuntare în timpul stimulărilor sau al mișcărilor pasive. Din acest moment, este permis să se înceapă și efortul activ: după două mișcări pasive, se va permite efectuarea unei mișcări active, apoi va efectua activ și cea de-a doua mișcare, pentru ca, treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
accentuate, iar dacă senzația de vertij e mai puternică, mersul este imposibil; tulburările de echilibru segmentar se pun în evidență prin probe speciale (proba brațelor întinse), ele având semnificația dezechilibrului de origine vestibulară la membrele superioare. c) Nistagmusul - mișcare ritmică involuntară a globilor oculari ce traduce un dezechilibru pus în evidență prin probele precedente. Nistagmusul are două componente: componenta lentă sau tonică, de natură labirintică, a cărei direcție coincide cu deviațiile segmentare și ale trunchiului, și o componentă rapidă sau clonică
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
degetelor; 3) semnul Gordon - presiunea exercitată pe partea radială a osului pisiform este urmată de extensia degetelor flectate; 4) semnul Klippel-Feil - apare când există o contractură în flexie a degetelor mâinii, extensia lor pasivă ducând la flexia, opoziția și adducția involuntară a policelui; 5) semnul Rossolimo - se percutează cu degetele sau cu ciocanul de reflex partea palmară a articulației metacarpofalangiene. Se obține flexia degetelor și supinația antebrațului; 6) semnul Leri - lipsa contracției bicepsului și a flexiei antebrațului, când examinatorul flectează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
servește la stabilirea diagnosticului. Element de manifestare spontană a unei boli semnalate de pacient (caracter subiectiv) sau care poate fi constatată de un observator (caracter obiectiv). SINCINEZIE (< fr. syncinésie, cf. gr. syn - cu, kinesis - mișcare) - Tendința de a efectua mișcări involuntare, asociate actelor motrice voluntare (de exemplu, odată cu înclinarea trunchiului, se constată și mișcări ale picioarelor și mâinilor care, deși nu sunt comandate voluntar, îndeplinesc rolul de echilibrare a corpului). Mișcări involuntare ce apar la membrele hipertonice în timp ce se execută unele
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
syn - cu, kinesis - mișcare) - Tendința de a efectua mișcări involuntare, asociate actelor motrice voluntare (de exemplu, odată cu înclinarea trunchiului, se constată și mișcări ale picioarelor și mâinilor care, deși nu sunt comandate voluntar, îndeplinesc rolul de echilibrare a corpului). Mișcări involuntare ce apar la membrele hipertonice în timp ce se execută unele mișcări voluntare sau pot însoți unele mișcări automate. Sunt cunoscute și sincinezii patologice, care afectează coordonarea motoare, manifestate sub formă de tremurături și spasme, ceea ce determină parazitarea anumitor acte motrice. După
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mișcări de flexie a membrului superior și de extensie a membrului inferior pe partea paralizată. Aceste manifestări apar în timpul efectuării unui efort, cum ar fi: trecerea din decubit dorsal în poziția așezat, căscat, tuse, strănutat; b) de coordonare - sunt mișcări involuntare ce apar într-un grup muscular cu ocazia mișcărilor voluntare ale altor grupe cu care are legături funcționale. De exemplu, flexia voluntară a gambei pe coapsă poate determina flexia piciorului pe gambă cu rotația internă, mișcare ce nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu rotația internă, mișcare ce nu poate fi executată izolat în mod voluntar. La membrul superior, ridicarea voluntară a brațului pe partea hemiplegică poate determina o extensie și o abducție a degetelor; c) sincineziile de imitație - se manifestă prin reproducerea involuntară la nivelul membrelor hipertonice a mișcărilor voluntare executate de partea sănătoasă. De exemplu, atunci când bolnavul flectează gamba pe coapsă pe partea sănătoasă, apare aceeași mișcare și pe partea bolnavă, deși în mod voluntar nu o poate efectua. În leziunile piramidale
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
constituie o entitate din punct de vedere anatomic și fiziologic. Sistemul extrapiramidal este reprezentat de formațiuni corticale, subcorticale și căi de legătură, care formează o unitate funcțională cu rol în menținerea tonusului muscular, a controlului mișcărilor automate și inhibiția mișcărilor involuntare. Leziunile sistemului extrapiramidal la copil sunt urmate de o simptomatologie deosebit de bogată, care poate fi grupată în sindroame anatomo-clinice relativ bine individualizate, ducând la apariția de mișcări involuntare și de modificări ale tonusului muscular (Meilă, Milea, 1988). Clinic, contractura extrapiramidală
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
rol în menținerea tonusului muscular, a controlului mișcărilor automate și inhibiția mișcărilor involuntare. Leziunile sistemului extrapiramidal la copil sunt urmate de o simptomatologie deosebit de bogată, care poate fi grupată în sindroame anatomo-clinice relativ bine individualizate, ducând la apariția de mișcări involuntare și de modificări ale tonusului muscular (Meilă, Milea, 1988). Clinic, contractura extrapiramidală are următoarele caractere: interesează în mod egal toată masa musculară a unui membru; rigiditatea se menține neschimbată, uniformă, de la începutul până la sfârșitul mișcării, pe fondul ei percepându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o exagerare a reflexelor de postură. Sindroamele extrapiramidale se pot împărți schematic în două mari categorii. a) Sindromul hipoton-hiperkinetic, care este reprezentat de: sindomul coreic - are drept manifestare clinică mișcarea coreică, cu caracteristicile sale esențiale: este aritmică, de amplitudine medie, involuntară, ilogică; hemibalismul are caracteristicile mișcării coreice, însă cuprinde o jumătate de corp, având amplitudine și violență deosebite; sindromul atetozic este produs de leziuni în nucleul caudat și putamen, talamus, mezencefal, precum și în scoarța cerebrală; miocloniile sunt contracții musculare bruște, comparabile
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ac, iar pacientul trebuie să răspundă dacă, în mișcarea verticală a acului, senzația se modifică în unele zone. Mișcarea acului se face în zone de hipostezie spre zona sănătoasă (Constantinovici, Adam, 1997). SPASM (< fr. spasme, cf. gr. spasmos - contracție) - Contracție involuntară, bruscă, puternică și repetitivă a unui mușchi sau grup de mușchi, ce poate ajunge până la paroxism, având consecințe inconstante pentru funcțiile de bază ale organismului, pentru comportament, dar și pentru orientarea psihică. Spasmul poate apărea ca o consecință a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Popescu-Neveanu, 1978). T TACT (< germ. Takt, fr. tact) - Modalitate senzorială cutanată care permite semnalizarea contactului cu diverse corpuri; asigură percepția stimulilor mecanici (contact, presiune, tracțiune) ce sunt aplicați pe tegument sau pe mucoase. Tactul poate fi pasiv, în condițiile atingerii involuntare a obiectului, sau activ, atunci când se execută din mișcare. În acest sens, este implicată, pe lângă recepția cutanată, și cea kinestezică, ceea ce determină o discriminare a formelor realizată prin palpare. Palparea are rolul de a detecta însușirile corpurilor atinse, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Deglutiția este deficitară, chiar și lichidele sunt înghițite cu dificultate. Vorbirea este tardivă, disartrică și cu un vocabular redus. TIC (< fr. tic) - Sindrom nevrotic psihomotor ce apare pe fondul unei fragilități de integrare a funcțiilor psihomotoare; se manifestă prin mișcare involuntară, repetată, intempestivă și rapidă, fiind variată sub raportul complexității; poate fi un spasm al unui mușchi sau acțiuni elaborate. Ticurile afectează, în general, mușchii faciali și ai gâtului, dar se pot manifesta și prin ridicări ale umerilor, o tuse repetată
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mai elementare trebuințe; nu se pot obține răspunsuri coerente și clare despre starea sa generală; discuțiile sunt unilaterale, iar răspunsurile pot fi prin mișcări din cap sau direcționate cu mâna sau pot fi monosilabice. TREMUR (de la tremura < lat. tremulare) - Mișcare involuntară manifestată sub formă de oscilații ritmice, de mică amplitudine, care determină balansarea segmentelor. Tremurăturile pot fi fiziologice (apar în mod normal după efort, emoție, frig etc.), patologice (se manifestă ca simptome importante în cursul unor intoxicații, boli infecțioase și afecțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cât și în mișcare, cu localizare la nivelul extremităților membrelor superioare, la buze și la limbă; e) tremurătura din cadrul intoxicațiilor, întâlnită în alcoolism, toxicomanii, unele intoxicații profesionale cu plumb, arsenic, mercur etc.; f) ereditară (esențială), care se caracterizează prin mișcări involuntare, regulate, ce apar în repaus și în mișcare, fiind localizată la nivelul mâinii, nefiind însoțită de alte simptome. Tremurătura are un caracter familial și ereditar; g) senilă, ce are un ritm rar, cuprinzând mâinile, maxilarul inferior, dar mai ales capul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]