8,698 matches
-
și mai ales prin sens ("bun, frumos"). Din punct de vedere gramatical, ca și mișto, e un adjectiv invariabil care își poate crea în română și un feminin analogic (caștoacă - vezi miștoacă); poate fi folosit și adverbial, deși în această ipostază apare mai rar. În limbajul tinerilor, prin anii 1970-1980, nu a fost un cuvînt la modă, ci doar o apariție pasageră, legată mai mult de preferințe individuale ale unor vorbitori. De altfel, cuvîntul nu e înregistrat nici în studiile despre
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
aici trebuie să mă supun didascaliilor/ ș...ț și mă înspăimîntă ideea că de aici înainte/ Voi trăi pentru replica aceea" (Ca soldatul care așteaptă, p. 47). Ca în Epistolele către Alexandros, poetul nu se lasă redus la o singură ipostază, mizele poemelor sale ating zone diferite. Uneori citim meditațiile unui spirit religios despre singura înțelepciune adevărată din lume (vezi Poem cu învățătura sănătoasă, p. 24). Alteori Traian Ștef găsește discursul potrivit pentru a vorbi despre Sufletul Patriei (titlul unui ciclu
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
cît mai pot să visez/ Că țin în brațe o femeie tînără/ Că zbor că umblu pe apă că țin în palme un bulgăre de jar" (Celălalt rac, p. 43). La antipodul spiritului religios, ultimul ciclu, cel al Didascaliilor, propune ipostaza eului social. Retragerea din scenă a poetului-actor e acum anticipată, numai sufleurul menținând aparențele vieții active (vezi Să dau înapoi, p. 56). Subtil și profund, prin volumul Didascaliile Traian Ștef se dovedește un poet matur.
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
atributele unui ceremonial, ale unei forme noi de expresie. în acest sens, pentru a înțelege excepționala dinamică mentală și urbanistică din ultimile două sute de ani, ar trebui studiate și analizate pătrunderea și evoluția statuarului în spațiul românesc, în dubla sa ipostază; de fenomen artistic și de vehicul al unor mentalități în schimbare. Pentru că asimilarea tridimensionalului într-un orizont cultural și spiritual esențialmente nonfigurativ a însemnat o repunere în discuție a unui întreg program mental și precizarea unui nou set de opțiuni
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
Tristan Tzara" este colecția intitulată deopotrivă conotativ și denotativ Cheia orizontului - (Editura Priftis), în care douăzeci și unu de compozitori români (dar ar putea fi, de ce nu, și salve de tun!) și-au dat întâlnire cu poezia dadaistului din Moinești, fie în ipostaza unor "utilizatori" de surse extramuzicale conexe, implicite, nemanifeste, convertite în lucrări instrumentale în care sugestia lirică este incoercibilă și incomensurabilă, fie sub formă de beneficiari de texte surrealiste devenite prin asociere cu muzica pretexte ale unor cântece și lieduri, madrigale
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
organice cu geometria plană a pămîntului reprezentat la scara conștiinței individuale. Spre deosebire de formele mișcătoare, colorate afectiv și puternic susținute de o imaginație care-și schimbă reperele permanent, în funcție de continua deplasare într-un spațiu nedefinit, tributare unei mentalități pastorale a cărei ipostază absolută este vulnerabilul Abel, arta concretă este arta lui Cain. Directă, fără concesii și fără transcendență. Jertfită, miresmele sale nu au cum să urce către ceruri pentru simplul motiv că ea nu are carne inflamabilă, nu se încurcă în supoziții
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
supusă unui interminabil joc analitic, de combinații aleatorii și de cadențe serialiste, în care sînt convocate mai toate formele primare și derivatele lor legitime. Pe fonduri în general negre sau gri, perfect neutre și ușor exasperante - în ultimă instanță, o ipostază geometrică a neantului -, înfloresc orbitor tonurile crude ale cîte unui roșu, galben citron sau albastru. Cursul introductiv în limbajul plastic ar fi tentat să ne avertizeze că ne găsim la lecția despre contraste - de cantitate, de complementaritate ș.a.m.d.
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
prietenie prea netă cu mine, pe care o găsește sub posibilitățile lui. Azi se spune că Șeicaru are o avere de 30-40 de milioane, făcută în cinci ani (cînd mie mi se vinde biblioteca pentru impozit)": viața literară este o ipostază a vieții sociale, un univers care repetă întocmai organizarea, legile și mecanismul celuilalt. Iar modul de a fi al lui Camil Petrescu în această lume ilustrează pregnant amintita figură a omului în conflict: pasiunea pentru box ("Mă pasionează boxul. Am
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
greu de acceptat în limba literară. Cuvântul latinesc curriculum (derivat de la currere, "a fugi", cu sensurile "cursă, alergare", apoi și "parcurs, curs" etc.), intrat în terminologiile moderne internaționale, s-a răspândit la noi mai ales după 1989, în cele două ipostaze principale ale sale: folosit singur, în științele educației, se referă la traseul școlar, la planificarea educației, cu conținuturile și obiectivele eșalonate în timp; în sintagma curriculum vitae, desemnează documentul care prezintă traseul individual, în primul rînd al competențelor și experiențelor
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
zonă periferică a acesteia erau inevitabile. Foarte cosmetizate în funcție de cerințele ideologice ale momentelor cînd au fost redactate, Ťmemoriileť unora dintre foștii lui tovarăși deveniți și rămași bolșevici (Alecu Constantinescu, Gh. M. Bujor) îl prezintă de aceea pe tînărul Istrati în ipostaza unui aderent accidental, instabil și chiar nociv, prin datele temperamentale, mișcării. O imagine pe care o contrazic amintirile, inedite pînă acum, rămase de la un jurnalist brăilean, S. Schafferman. Născut în 1903, S. Schafferman (semna S. Păstorescu) a fost din 1930
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
se îmbogățesc spiritual. Învățare Orice act de învățare este o construcție spirituală de mare valoare care trebuie așezată pe o temelie solidă, constituită din cunoștințele anterioare. Încercarea de a clădi un asemenea edificiu pe un fundament șubred este sortită eșecului. Ipostaze Realiștii și înțelepții trăiesc cu picioarele pe pământ, în timp ce fanteziștii plutesc într-o lume iluzorie, fictivă. Prudență Omul cinstit și înțelept nu pleacă la drum cu oricine. Cunoaștere Dacă vrei să cunoști realitatea în imensitatea și complexitatea ei, învață să
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
critică ce pornește de la text, dar care, prin diferite mijloace ale disimulării, se ferește să arate astfel. Iată, de pildă, cum începe un subcapitol excelent, Portretul Meduzei, primul din ciclul mai larg intitulat Portrete și galerii de portrete : Există câteva ipostaze ale spaimei care litifică, ale chipului terifiant al Meduzei, chip care revine tot mai des la sfârșitul secolului XIX, în tablouri precum cele ale lui Arnold Böcklin, Jacek Malcevsky, Gustave Klimt, Delville etc. Pentru sensibilitatea decadentă, oroarea este informată estetic
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
fim și idealiști din cînd în cînd!" Utopia erotică pe care o descoperă Gheorghe Crăciun în Dafnis și Cloe angajează toate celelalte cupluri în romanul Compunere cu paralele inegale; Laur și Micaela, Vlad Ștefan și Luiza, Teohar și Dania sînt ipostaze, proiecții ale cuplului "clasic" din romanul pastoral, pentru a ilustra - în coplanaritate - ultima frază a textului: "Căci nimeni n-a scăpat cu totul și nu va scăpa vreodată de dragoste, cît va fi frumusețe în lume și ochi care s-
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
anumită stare de fapt sau o oarecare conjunctură". Dincolo însă de această evidență, într-un fel contabilă, Alexandru Matei a simțit că "cititorul avea nevoie și de altceva pentru a înțelege fenomenul complex al percuției: lumea fascinantă a instrumentelor, varietatea ipostazelor în care se poate defini un percuționist, muzica pentru instrumentele de percuție, pedagogia de specialitate". Așa s-au născut răspunsurile la unele întrebări care l-au bântuit pe autor, "întrebări care așteptau un răspuns, puncte de vedere după care se
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
arhitectonice realizează compoziția. Romanul Matei Iliescu (1970), Didactica nova din volumul de Proze (1971), nuvela O singură vârstă (1975) cu scriitorul Alphonse și reluarea jurnalului din Ocheanul întors (1977) sunt, în fond, variante la un autoportret. Convergențe biografice ale diferitelor ipostaze concură la relevarea unității și conturarea unui univers interior comun. Se pot evoca mărunte coincidențe, dar nu lipsite de importanță: de pildă, preferința pentru aria italiană a trimiterilor din acest jurnal are un echivalent în lectura timpurie, pasionată, pe care
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
efectului și sugerarea unei dilatări progresive a spațiului sonor. Bunăoară, criteriile Barocului laic și instrumental nu prea îngăduie viziunile privilegiate, frontale, categorice (vezi Arta fugii sau Ofranda muzicala), ci determină ascultătorul să se deplaseze necontenit pentru a recepta muzica în ipostaze mereu noi, sustrase obișnuințelor canonice, înțepenite. Narativitatea se consolidează pe ambiguitatea misterului componistic, ce se cade a fi descoperit și cercetat, chiar și în pofida faptului că opera muzicală nu se fundamentează pe raporturi evidente, previzibile. O altă direcție vizează garantarea
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
conștiința creștină a celor care, reproșîndu-le evreilor greșeala deicidului (omorîrea lui Hristos), au preschimbat impulsul vindicativ într-un dat cultural ce s-a moștenit din generație în generație; 2) conștiința națională a celor care, privindu-i pe evrei ca pe ipostază supremă a străinului, i-au făcut răspunzători de toate primejdiile ce planau asupra integrității națiunii lor; și 3) conștiința mondială, stadiul în care ne aflăm astăzi, conștiință în virtutea căreia europenii sunt încredințați că pacea mondială și concordia planetară nu vor
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
viața în destin", ce semnificație poți da apoftegmei lui Marlaux în cazul stingerii bateriilor pentru un android? Viața este recapitulată sub semnul unei emoții estetice, a perisabilului și a singularului. Confesiunea lui Roy Batty, un excelent Nexus 6, reflectă nostalgia, ipostază a memoriei afective și orgoliul, formă a concentrării, a configurării individualității. Prin moarte, androidul recuperează umanitatea în cel mai fidel sens cu putință, cel al pierderii irepetabilului, concentrat într-o fărîmă de frumusețe intangibilă, culeasă în memoria și sensibilitatea unei
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
asemenea, larga întrebuințare a versului liber, precum și violența erotismului și senzualismul potențat al unora dintre Poemele arabe. Hedonismul lor, patent, face greu acceptabilă motivația dată de autor, anume că versurile din O mie și una de nopți ar fi o ipostază a poeziei înseși, dar și un model de exprimare a credinței religioase și a patriotismului nației care le-a creat. Un anume spirit modernist se află infuzat chiar Acatistului... - recurgerea la virtuțile poliritmiei (alternanța dactilicului și trohaicului), ale unei imagistici
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
greșelile, ca și în scăpărările lui de geniu". Paul Sterian poate fi, deci, în același timp, om ce aspiră la viața duhovnicească, poet, economist și sociolog, om de afaceri etc., fără să fie diletant, în sens propriu, în vreuna dintre ipostaze. În fapt, însă, procedînd la analiza volumului, Mircea Vulcănescu sfîrșește prin a afirma existența între ipostaze a unor relații, a unor condiționări sau ajustări reciproce. Autorul Pregătirilor... se manifestă ca poet religios, cartea năzuind să fie "un itinerar spiritual", o
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
om ce aspiră la viața duhovnicească, poet, economist și sociolog, om de afaceri etc., fără să fie diletant, în sens propriu, în vreuna dintre ipostaze. În fapt, însă, procedînd la analiza volumului, Mircea Vulcănescu sfîrșește prin a afirma existența între ipostaze a unor relații, a unor condiționări sau ajustări reciproce. Autorul Pregătirilor... se manifestă ca poet religios, cartea năzuind să fie "un itinerar spiritual", o călăuză întru edificarea creștină, dar comite greșeli "duhovnicești", "ajungînd să mărturisească, iudaic, mîntuirea prin nădejde", cedînd
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
București, Ed. Fundațiilor Regale, 1941, p. 800 (ed. 1982, p. 884). 4 Un estet ortodox: Paul Sterian, în vol. Subiect și predicat, București, Ed. Humanitas, 1993, p. 83-88. 5 Chiar în condițiile în care poetul fusese "revalorificat" întrucîtva și în ipostaza sa de avangardist, un text fiindu-i inclus în Avangarda literară românească (antologie de Marin Mincu, București, Ed. Minerva, 1983, p. 601-602). 6 Dicționarul scriitorilor români, vol. șIVȚ, R-Z, București, Ed. Albatros, 2002, 383-384. 7 Marin Diaconu, Fișă pentru un
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
un roman al angajării și dezbaterii morale, cu întrebări fundamentale splendid formulate și răspunsuri, din toată gama, prin care individul se definește. Reacționând într-un anumit fel, fugind sau rezistând, luptând sau colaborând, el e scăldat - în oricare dintre aceste ipostaze - în lumina rece a unei singurătăți esențiale.
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
toate articolele publicate până în prezent". Verbul a găsi - "a da de (sau peste) ceva sau cineva (din întâmplare sau căutând anume); a descoperi, a afla" (DEX) - este, poate chiar în mai mare măsură decît a primi, concret, în dubla sa ipostază, cu sau fără implicare activă, cu sau fără intenție; în ambele situații, e complet absurd să i se ceară cuiva fie să caute, cu efort, documentul care i se trimite - fie să dea peste el, lucru inevitabil odată ce îl are
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
aniversării unui centenar de la nașterea lui Martin Heidegger, scrisorile pe care filozoful german le-a schimbat cu Elisabeth Blochmann au o dublă calitate. Prima este că te ajută să-l vezi pe autorul lucrării Ființă și timp într-o triplă ipostază: ca om, ca pedagog și ca gînditor. Iar dintre cele trei fețe din a căror îmbinare poți căpăta chipul biografic al lui Heidegger, cea a gînditorului are o vădită întîietate. Ea este cea care, dominîndu-i viața de la un cap la
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]