KorAP: Find »[drukola/base=iris & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...109 >

2,716 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

timp ! Ca și toate celelalte ! — Și ce crezi c-ar fi mai bine să facem în loc de asta ? mă întreabă curioasă. — Ceva... important. OK ? Mă duc până la măr și mă întorc, incapabilă să stau pe loc. Ceva constructiv. Mă uit la Iris, dar nu pare în nici un fel jignită. Ci mai degrabă amuzată. — Ce poate fi mai constructiv decât să faci pâine ? O, Doamne. Îmi vine să urlu. Ei ce-i pasă, ea e cu găinile și cu șorțul ei, și n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ei albaștri iscoditori. — Samantha, ai suferit o traumă, spune pe un ton blând și egal. Care te-a afectat foarte adânc... — Ba n-am suferit nici o traumă! Mă desprind din brațele ei. Pur și simplu... nu pot să fac asta, Iris. Nu pot să mă fac că sunt așa. Nu sunt o femeie care face pâine, OK ? Nu sunt o supermenajeră. Mă uit disperată în grădina din jurul meu, de parcă aș căuta indicii. Nu mai știu cine sunt. N-am nici cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în grădina din jurul meu, de parcă aș căuta indicii. Nu mai știu cine sunt. N-am nici cea mai mică idee. Pe obraz mi se prelinge o lacrimă, pe care o șterg nervoasă. N-am de gând să plâng în fața lui Iris. Nu știu cine sunt. Expir, puțin mai calmă. Sau care este țelul meu... sau încotro mă duc în viață. Nu mai știu nimic. Mă simt brusc fără pic de vlagă și mă așez pe iarba uscată. Câte clipe mai târziu, Iris vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
lui Iris. Nu știu cine sunt. Expir, puțin mai calmă. Sau care este țelul meu... sau încotro mă duc în viață. Nu mai știu nimic. Mă simt brusc fără pic de vlagă și mă așez pe iarba uscată. Câte clipe mai târziu, Iris vine și se ghemuiește lângă mine. — Nu are nici o importanță, spune cu blândețe. Nu trebuie să te dai de ceasul morții fiindcă nu știi toate răspunsurile. Nu e nevoie să știi în permanență cine ești. Nu trebuie să îți imaginezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în formă de franzele, le punem în tăvi de copt, după care trebuie să mai așteptăm încă o jumătate de oră, ca să crească iar. Dar nu știu de ce, de data asta nu-mi mai pasă. Mă așez la masă cu Iris, curățând căpșuni și ascultând radioul până când vine momentul să punem tăvile în cuptor. După care Iris umple o tavă cu brânză, salată de fasole, biscuiți și căpșune și o luăm afară la o masă așezată la umbra unui copac. — Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încă o jumătate de oră, ca să crească iar. Dar nu știu de ce, de data asta nu-mi mai pasă. Mă așez la masă cu Iris, curățând căpșuni și ascultând radioul până când vine momentul să punem tăvile în cuptor. După care Iris umple o tavă cu brânză, salată de fasole, biscuiți și căpșune și o luăm afară la o masă așezată la umbra unui copac. — Așa, spune, turnând niște ceai la gheață într-un pahar din sticlă marmorată. Ți-e mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mai bine ? — Da. Mersi, zic jenată. Îmi cer scuze pentru mai devreme. Pur și simplu... — E în regulă, Samantha. Îmi aruncă o privire rapidă, în timp ce taie brânza. Nu trebuie să te scuzi. — Ba da. Inspir adânc. Îți sunt foarte recunoscătoare, Iris. Ai fost atât de amabilă... iar Nathaniel... — Te-a dus la pub, am auzit. — A fost incredibil ! zic entuziastă. Cred că ești foarte mândră de el. Iris dă din cap că da. — Pub-urile astea sunt de multe generații ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Nu trebuie să te scuzi. — Ba da. Inspir adânc. Îți sunt foarte recunoscătoare, Iris. Ai fost atât de amabilă... iar Nathaniel... — Te-a dus la pub, am auzit. — A fost incredibil ! zic entuziastă. Cred că ești foarte mândră de el. Iris dă din cap că da. — Pub-urile astea sunt de multe generații ale familiei Blewett. Se așază și ne servește pe amândouă cu salată de fasole garnisită cu ulei și cu verdeață. Iau o gură - și e absolut divină. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
verdeață. Iau o gură - și e absolut divină. Cred că ți-a fost foarte greu când ți-a murit bărbatul, mă aventurez prudentă. — A fost o perioadă cumplită. O spune pe un ton alb. O găină rătăcește pe sub masă și Iris o gonește. Am avut dificultăți financiare. Eu nu mă simțeam bine. Dacă nu era Nathaniel, cred că pierdeam pub-urile. Dar el a avut grijă să repună lucrurile pe linia de plutire. În memoria tatălui său. Ochii i se întunecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să fiu făcută partener. Când crezusem că viața mea a intrat în fine pe făgașul mult așteptat ; când am crezut că totul e perfect. Nu, zic, sforțându-mă ca vocea să nu-mi trădeze tulburarea. Nu s-a întâmplat așa. Iris mă privește cu niște ochi atât de limpezi și de plini de înțelegere că aproape că-mi vine să cred că e în stare să-mi citească gândurile. Nu fi atât de aspră cu tine, puișor, spune. Cu toții avem momentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
plini de înțelegere că aproape că-mi vine să cred că e în stare să-mi citească gândurile. Nu fi atât de aspră cu tine, puișor, spune. Cu toții avem momentele noastre de debusolare. Nu mi-o pot deloc închipui pe Iris debusolată. Pare atât de calmă și de stăpână pe ea. — Și eu am fost debusolată, să știi, spune, citindu-mi expresia. După ce s-a dus Benjamin. A fost atât de neașteptat. Tot ce credeam că am a dispărut într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încercând să-mi limpezesc mintea. N-ar fi trebuit să mă uit niciodată pe site-ul ăla. N-ar fi trebuit să citesc niciodată comentariile alea. Acum mă aflu într-o altă lume. — Întinde mâinile, Samantha, aud deodată glasul lui Iris în spatele meu. Nu deschide ochii. Hai. Habar n-am ce vrea de la mine, dar închid ochii și-mi întind mâinile. Un moment mai târziu, simt că îmi pune în mâini ceva cald. Și că mi se ridică spre nări un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o vezi în vitrina unei brutării. Mare, dolofană și rumen-aurie, cu striații fine și coajă crocantă, gata să ți se rupă în mâini. Miroase atât de bine că îmi lasă gura apă. — Spune-mi că asta nu înseamnă nimic, zice Iris, strângându-mă de braț. Tu ai făcut-o, scumpa mea. Și ar trebui să fii mândră de tine. Nu sunt în stare să-i răspund. Țin franzela caldă în mâini și simt că mi se pune un nod în gât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mea, o lacrimă începe să mi se prelingă pe obraz, urmată de încă una. E ridicol. Trebuie să-mi vin în fire. — Arată bine, aud glasul relaxat al lui Nathaniel în spatele meu, și mă întorc stresată. Stă în picioare lângă Iris, și părul îi strălucește în bătaia soarelui. — Bună, zic fâstâcită. Credeam că repari... o țeavă sau așa ceva. Păi asta și fac. Încuviințează din cap. Am trecut doar puțin pe-acasă. Mă duc să scot celelalte franzele, spune Iris bătându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
picioare lângă Iris, și părul îi strălucește în bătaia soarelui. — Bună, zic fâstâcită. Credeam că repari... o țeavă sau așa ceva. Păi asta și fac. Încuviințează din cap. Am trecut doar puțin pe-acasă. Mă duc să scot celelalte franzele, spune Iris bătându-mă ușor pe umăr și dispare în iarba din direcția casei. Mă ridic și mă uit la Nathaniel peste pâinea din mână. Simpla lui vedere mă agită și mai tare : și mai mulți pești se zvârcolesc în jurul meu. Deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
după părerea ei, indiferent cine sunt cei de care fugi... și ce s-a întâmplat... încep să nu mai aibă așa putere asupra ta. Îi simt întrebarea din voce, însă nu-i răspund. Mă gândesc la cum s-a purtat Iris ieri. Cum m-a lăsat să-mi vărs toate frustrările asupra ei. De parcă ea însăși n-ar fi trecut prin momente foarte grele. — Mama ta e extraordinară, zic într-un final. — Îhâm. Las sticla jos și mă rostogolesc pe iarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și mai multe sticle de șampanie. De un scaun e legat un mănunchi de baloane strălucitoare cu heliu, pe care scrie „Samantha”. Dinspre un CD player se aude muzică de jazz. Eddie și Trish stau în picioare pe iarbă, împreună cu Iris, Eamonn și Melissa - și cu toții îmi zâmbesc radioși, în afară de Melissa, care e cam bosumflată. Mă simt de parcă aș fi fost proiectată într-un univers paralel. — Surpriză ! strigă cu toții într-un glas. La mulți ani ! Deschid gura, dar nu reușesc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de ce cred soții Geiger că e ziua mea ? — Uite la ea, spune Trish. A rămas fără grai ! Așa e, Samantha ? — Îhm... da, mă bâlbâi. — N-a avut nici cea mai mică idee, spune Nathaniel zâmbind larg. — La mulți ani, scumpo. Iris vine la mine, mă îmbrățișează strâns și mă sărută pe obraji. — Eddie, desfă șampania ! o aud pe Trish exclamând impacientă în spatele meu. Hai odată ! Sunt complet debusolată. Ce să fac ? Ce să zic ? Cum le dai celor care care ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
maul... — Stai, că încă nu s-a terminat ! spune Trish, arătând peste umărul meu, — Mulți ani trăiască... În spatele meu începe să cânte cineva și, la scurt timp, i se alătură cu toții. Mă răsucesc pe călcâie șocată și o văd pe Iris înaintând pe gazon, ținând în brațe cel mai uriaș tort aniversar cu două etaje. E acoperit cu o glazură în cea mai pală nuanță de roz, cu trandafiri și zmeură de zahăr caramelizat, în mijloc are o lumânare albă elegantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Nimeni nu mi-a făcut niciodată în viața mea un tort. Suflă în lumânare ! strigă Eamonn în clipa în care termină cu toții de cântat. Nu știu nici eu cum reușesc să suflu ușor spre flacără și toată lumea ovaționează. — Îți place ? Iris zâmbește. — E minunat, zic cu un nod în gât. În viața mea n-am văzut așa ceva. — La mulți ani, puișor. Mă bate ușor pe mână. Nimeni nu merită urarea asta mai mult decât tine. În timp ce Iris lasă tortul jos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
toată lumea ovaționează. — Îți place ? Iris zâmbește. — E minunat, zic cu un nod în gât. În viața mea n-am văzut așa ceva. — La mulți ani, puișor. Mă bate ușor pe mână. Nimeni nu merită urarea asta mai mult decât tine. În timp ce Iris lasă tortul jos și începe să-l taie în felii, Eddie bate ușor în pahar cu un stilou. Puțină atenție, vă rog... Se urcă pe prima treaptă a terasei și-și drege glasul. Samantha, suntem foarte fericiți cu toții că te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o șampanie ! E una dintre cele mai calde seri ale anului. Când soarele coboară încet la orizont, ne tolănim cu toții pe iarbă, bând șampanie și vorbind. Eamonn îmi povestește despre prietena lui Anna, care lucrează la un hotel din Gloucester. Iris scoate la iveală niște tarte minuscule, cu pui și verdeață. Nathaniel aprinde niște lumini ca de poveste într-un copac. Melissa anunță răspicat de câteva ori că nu mai poate rămâne, fiindcă trebuie să se întoarcă la învățat - după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Sper că înțelegi că nu e vorba de o mărire de salariu sau ceva de genul ăsta. E vorba doar de data asta. — Înțeleg, spun, încercând să nu zâmbesc. E foarte generos din partea dumneavoastră, doamnă Geiger. — Am și eu ceva. Iris caută în coșul ei și scoate un pachețel învelit în hârtie maro. Înăuntru, găsesc patru tăvi noi și strălucitoare de copt pâine și un șorț gofrat cu model cu trandafiri. Ridic privirea spre Iris și nu mă pot abține să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
doamnă Geiger. — Am și eu ceva. Iris caută în coșul ei și scoate un pachețel învelit în hârtie maro. Înăuntru, găsesc patru tăvi noi și strălucitoare de copt pâine și un șorț gofrat cu model cu trandafiri. Ridic privirea spre Iris și nu mă pot abține să nu râd cu poftă. — Mersi, zic. Am să le folosesc din plin. Trish se uită la tăvile de pâine destul de nedumerită și de agasată. — Dar... Samantha are deja o groază de tăvi de copt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
plin. Trish se uită la tăvile de pâine destul de nedumerită și de agasată. — Dar... Samantha are deja o groază de tăvi de copt pâine ! spune, ridicând o tavă cu mâna cu manichiură. Și șorț ? — Atâta m-a dus inspirația, spune Iris, făcându-mi subtil cu ochiul. Aici erai, Samantha. Melissa îmi întinde un set cu șampon cadou de la Body Shop care știu precis că zăcea în dulapul din baie lui Trish de când am venit eu. — Mersi, spun politicoasă. Nu trebuia. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]