2,421 matches
-
nevoie. Națiile străine îi fuseseră totdeauna urâte, cu atât mai mult cele asupritoare. Aprovizionarea forțată îi adusese iar la Prundeni. Lică se arătase desperat după regimentul lui și pentru că Hallipa îl întrebase cum de a rămas, cu oarecare severitate, Lică, iritat cie bănuială, își făcuse dovezile. Pe la conac insă nu se ducea decit rar. Frumoasa moșiereasă țipa că-i trădător și dezertor, și Lică îngălbenea la gândul pedepselor ce-i pândesc pe dezertori. Acolo, la logo-feție îsă, Lică ținea bine locul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ada pricepea obstacolele și le-ar fi înlăturat dintr-o dată, de nu s-ar fi complicat cu capriciile de bolnav ale lui Maxențiu. Duelîndu-se acum cu Lică, și Maxențiu amesteeîndu-se, Ada trebuia să facă diplomație pentru ca ordinele prințului să nu irite la grajduri pe domnul maestru de călărie. Toată intriga asta plăcea, de altfel, Adei. Odată ce lucrurile nu se desfășurase cu repeziciune și simplicitate, șiretlicurile o distrau. Fantoșa prințului n-avea nici o putere efectivă, dar putea muri, și dincolo, cel viu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o mai simțise în ultimul timp. Impresiile contradictorii combinate îi dau o stare mânioasă de un anume fel. Când Lică, surprins, se întoarse, aruncase fumul de havană în ochii foarte aprinși ai doamnei prințese. Prins în delict de către stăpână, se iritase, gata pe arțag. Ada propusese scurt o inspecție la grajduri și pornise cu Lică, urmată la distanță respectuoasă și prudentă de mister Whip, ce credea că de rândul ăsta n-are să-i meargă bine nici lui Lică. Ada se uita
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din calitățile cele mai simpatice ale muzicantului. Prin lipsa de "funduri suprapuse" ai fi zis că nu e artist, așa cum prin firea dubioasă permanent și chiar sieși, Greg, pictorul, era și artist și clerical. în schimb, Elena era tot mai iritată împotriva doctorului Rim. Lipsea mereu, și Marcian, foarte nemulțumit, nu protesta din politeță. Franco suplinea pe Rim cum putea, dar atrăsese atenția Elenei că era tot timpul ca titularul să fie prezent. Elena, prea ocupată, nu se putea duce la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Se șoptea în clasă și pe coridoare că obișnuia să se plimbe, mereu singur, pe stradă, la ore târzii, fiindcă era, se pare, noctambul. Uneori, venea la liceu cu bluza de la pijama sub haină. Nu era o neglijență. I se irita pielea la gât atât de tare, încît nu mai suporta gulerul cămășii. Dar încerca să ascundă asta punîndu-și cravată la pijama. Cei care l-au văzut la concerte și la operă ― fiindcă era meloman ― povesteau că se ducea să asculte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întrebare care m-a lăsat fără glas: "Ești psihiatru, poți să mă lămurești cât este vis și cât este realitate în ce trăim noi?" Am bâiguit ceva confuz, iar ea a râs, ironică: "Luca, nu te pricepi". Ironia m-a iritat. "La ce nu mă pricep?" Ea m-a luat de mînă: "Nu vreau să te jignesc, dar nu te pricepi nici la visuri, nici la femei". După aceea a început să-mi vorbească despre călătoriile ei, în care văzuse nenumărate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
complimentul lui Juan Lucas, rămase nemișcat, pe jumătate Întors, drept, cu fața-mbujorată și lingînd o Înghețată, așteptînd să mai primească laude de la stăpînul cel nou și fercheș. Juan Lucas fu cît pe-aci să-i trîntească un: ești dat naibii! iritat sau: ai o freză foarte șic, dar asta ar fi Însemnat să se coboare pînă la nenorocita Sodomă a lui Abraham, care tînjea după lumea bună, pînă la mizeria cumplită din Gomora corciturilor Îngrozitor de urîți, bucătari, pederaști și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Linn-ului se va afla sub controlul unei acțiuni inteligente și că acesta nu va mai fi guvernat pe viitor de oportunism, care a fost pentru atât de multe generații principalul element de guvernare. Nepotul tău ascultător, Clane Scrisoarea l-a iritat pe Tews. I s-a părut intrigantă. I-a adus aminte de controlul asupra orașului Linn și că viitorul glorios pe care îl preconiza pentru imperiu nu era împlinit, că de fapt nepoții lui ar putea să ceară compromisuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
știu eu cum.” Copilul a mai crescut și s-a făcut de câțiva anișori, iar firea-i colțuroasă a început să devină din ce în ce mai stânjenitoare pentru cei din jurul ei, sau, mai ales, pentru aceia cu care era de vârste apropiate. O irita orice, numele pe care, în joacă, i le dădeau ceilalți copii - Pami, Emi, Monda - ea se voia mereu chemată Epaminonda. Însă, cel mai mult, o enerva bunică-sa care, nereușind niciodată să-i spună numele întreg, îi “confecționase” unul mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acum îl citeam în original, acasă la el. El era singura mea legătură cu Grecia acum, pentru că el murise acolo, departe de Anglia. În Grecia, trăind în mijlocul celor mai frumoase peisaje din lume, nu simțisem claustrarea, dar aici ea mă irita până la nebunie parcă. Colegii mei vorbeau puțin englezește și nu aveam prea multe în comun. Singurul om pe care-l suportam era profesorul de engleză și asta doar pentru că vorbea fluent și înțelegeam mai bine limba. Cu el puteam să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
sus către etajul al doilea. M-am întors la bar, am băut o cafea și m-am dus la un restaurant unde am mâncat o friptură cu paste. A doua zi m-am dus la o firmă . Mă simțeam frustrat, iritat de această inexplicabilă mutare. Luna aceea a trecut foarte greu. Aveam accese de depresie care alternau cu accese de indiferență. Cu timpul, am început să-mi dau seama că dilema mea era că nu aveam un loc de trai sigur
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Propriul ceas atomic. E ultima persoană de pe pământ care nu-și împarte timpul proporțional. E atât de egală. Atât de liniștită. Un balon de grijă constantă. —Din câte spui, ar putea fi o bună cercetătoare a păsărilor. —Mark n-o irită niciodată, nici măcar când e total dus. Nici unul dintre pacienți n-o descumpănește, iar unii sunt cât se poate de fioroși. N-are nici o așteptare față de cum ar trebui să fie oamenii. Pur și simplu te vede, vede pe oricine-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
medita - varianta lui de plan. Când își trăgea picioarele sub el în poziția lotus, ea trebuia să iasă din apartament. Nu se temea că-l deranjează; el nu mai vedea nimic, odată branșat la respirația lui. Pur și simplu o irita când îl vedea atât de liniștit și de departe. Se simțea părăsită, de parcă toate problemele ei cu Mark erau doar niște obstacole în calea transcendenței lui Daniel. Nu stătea niciodată în transă mai mult de douăzeci de minute o dată, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cap, prea clinic. Suferința ei îl surprinse. Cu siguranță vedea zilnic lucruri mult mai urâte. —E o lovitură dură. Dar oamenii sunt remarcabil de flexibili. Creierul ne poate surprinde. Ea înălță dintr-o sprânceană. —Mă refeream la telefon. Acuzația îl irită. Ea nu știa nimic despre literatura de specialitate, despre diagnosticul diferențial, despre perspectivele emoționale și cognitive ale acestui om. O angajată plătită cu ora. Se calmă. Când vorbi, cuvintele îi erau la fel de liniare ca orizontul preriei. E ceva ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se explice. Desigur, aveau de vorbit despre creierul lui Mark, un subiect de interes inepuizabil pentru amândoi. —Care-i părerea ta sinceră despre tratamentul ăsta? Vocea Barbarei nu trăda nimic, nici un indiciu asupra propriei opinii. Interesul ei pentru Mark îl irita, punându-i sub acuzare propriul interes. De ce trebuia să fie în relații atât de intime cu băiatul ăla, când avea și mai puține în comun cu Mark decât Weber? Clătină din cap și-și trecu mâna prin tentativa lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de-a lungul anilor, îl descumpăniseră întotdeauna. Detașat, aproape abstract. Prea politicos ca să treacă drept plâns adevărat. Poate că suferința calmă era adevărata maturitate, lucrul de care avea nevoie sănătatea mentală. Dar abia acum realiză Weber cât de mult îl iritase întotdeauna detașarea ei vagă față de suferință. Criza pe care siguranța lor tare ca piatra o ironizase întotdeauna - toate gesturile lor binevoitoare și jocurile stupide, care-i legau, Bărbat și Femeie -, înstrăinarea pe care niciodată n-o înțeleseseră la alții era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
băi. Îmi aduc aminte de corvoada transformată în plăcere rituală de a fierbe scutece într-un cazan de zinc, peste care turnam săpun de casă dat pe răzătoare, săpun adus de o prietenă a mamei de la țară : orice detergent îi irita Irinei pielea, așa că invenția cu străvechiul săpun de casă s-a extins și la ceilalți doi copii ai mei. Azi i-am zice „soluția eco“ sui-generis. Îmi aduc aminte de plăcerea tacticoasă de a călca aceleași scutece (lucru, de altfel
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Bine, poate dacă făcea o legătură dodecimală între energia care alimenta unul dintre bordurile unui aparat și mecanismul de la ușă... Faptul că ființele Troog nu dădeau nici un semn că ar fi știut că el se afla acolo începu să-l irite. O pierdere de timp. Mai presus de orice, avea nevoie de un public să stea nemișcat pentru a auzi ce are el de spus. Gândul acela neplăcut se afla încă în mintea sa când, puțin mai târziu, o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
începeam să nu mai vreau să mă număr. Le-am realizat micimea în timp, timp în care statura lui Schneiderhahn nu a încetat să crească în ochii mei. Desigur, e prea posibil ca antrenorul nostru să nu fi fost deloc iritat în camera consiliului cu fața de masă verde, cu trofee și afișe, ci să fi privit conversația doar ca pe o treabă obositoare. Schneiderhahn făcuse față unor înfruntări mai grele, în afara țării lui și în sud. Oricum ar fi stat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson, că a fost omorât acolo. Și aș vrea să știu cum am fost învinși. Ceva n-a mers cum trebuia. - A fost numită o comisie de anchetă, zise Secoh. - Bun. Și bătălia? - Costisitoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lună vorbele de care se servea acum și care însemnau, desigur, prea puțin pentru ea. Era mai bine să afle cât mai curând posibil dintr-o sursă mai autorizată anvergura exactă a catastrofei. Se întoarse și se uită la ușă, iritat de faptul că era prizonier. Oamenii aceștia nu-și dădeau seama de ceea ce era el în stare cu creierul său secund. Astfel că niște uși închise constituiau niște precauții copilărești, sâcâitoare acum când erau atâtea lucruri de făcut. Vru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cei mai buni ai lui Mary Needham. Cunoștea multă lume, și toți aveau încredere în ea. Vecinii care se urau de moarte îi încredințau secretele. Dar, uite că s-a dus. Și bunică-tău, bătrînelul acela bun. Tonul ei îl irită pe Thaw. Nu și-l mai amintea pe tatăl mamei lui, un bărbat înalt cu mustață albă care locuia într-o vilă cuplată, pe strada următoare. Femeia oftă și zise: — Bineînțeles că bunică-ta a murit prima. O iubeai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vedea clar pentru că avea ochii plini de lacrimi. își dădu brusc seama că Rima era probabil o femeie bătrînă și gîndul îl duru. — Trebuie să mă opresc, murmură el, și se așeză pe marginea unui bloc de granit. Vibrațiile îi iritau spatele. în apropiere desluși un pîlc de bărbați cu brasarde care stăteau aplecați peste un vechi transmițător radio. Lîngă ei, o femeie solidă într-o rochie neagră îi făcu semne lui Alexander, apoi se apropie și puse o mînă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din Cress Village, insistă Grosseyn nu se află la capătul unui șir de nouă imobile, la o intersecție? ― Este exact ― răspunse Nordegg ― dar probabil că-i fi trecut vreodată prin Cress Village, ori ai văzut vreo fotografie. Încăpățânarea celuilalt îl irită pe Gosseyn. Căutând să-și stăpânească mânia, adăugă: ― La vreo doi kilometri înspre vest de magazinul dumneavoastră se află, o casă cu o arhitectură mai degrabă ciudată. ― Casă! asta numește el casă! zise Nordegg. Conacul celebru în întreaga lume aparținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întinzând mâna, atinse tubul electronic cel mai apropiat. N-ar fi putut spune la ce se aștepta cu adevărat. Dar era pregătit pentru orice surpriză. Tubul i se păru călduț la atingerea cu degetele. Gosseyn îl pipăi cîteva clipe, trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O mai aștept pe Patricia până la noapte." Ezită și se posomorî. "Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]