9,120 matches
-
mustrător este extras din cărți de dogmatică, spre a spori gradul de vulnerabilitate al subiectului păcătuitor. "Cum s-ar putea numi păcatul de care s-a făcut vinovat Popa Grama?" se întreabă aparent serios pamfletarul. Răspunsul vine imediat, agravat de ironie: "Păcat împotriva sfântului duh, fără îndoială. Căci sfântul duh dacă sălășluiește undeva, atunci el sălășluiește în inima și în creierul creatorilor predestinați. Popa Grama însă, care, împintenat de un vis nerod își depășește zelos rolul normal de profesionist și salariat
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
însușirile unei veritabile creații literare în linia Heliade, compusă sarcastic și fabricată de același mecanism psihologic compensator. Profund nemulțumit, autorul își domină categoric subiectul, "personajul" cum spune el, un impostor profesor de filosofie. Îți solicită imaginația portretul caricat, cu amestecul ironiei, puternic vizualizat ca trăsături fizice și gestualitate. Totul e deformat à la Urmuz, în linii și sonorități de un grotesc șocant: Are o gură de aur tăiată cu sapa și cu sonorități de megafon... cu ticuri și cu fraze automate
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
și într-un limbaj pedestru, insultător, "mărturisirea oficială a regretului tipăririi acestei nenorocite opere filosofice". Se preface a fi încercat de îndoiala că un profesor teolog ar putea fi atât de inventiv și recurge inspirat la o preteriție încărcată de ironie, după care etichetează scurt și violent: Deoarece nu înclinăm să atribuim profesorului de teologie atâta fantezie, ne întreabă cine-o fi gușatul care a putut să născocească în mzieria sa această incalificabilă minciună?" Răspunsul persiflant e dat în limbaj caragialesc
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
dușmani. Eu, o fire prietenoasă, gata oricând să-mi estompez prezența în societate numai pentru a nu strica momentul de strălucire al altcuiva, eu, care prefer să râd de mine însumi în public, decât să rănesc vreun semen cu tăioasa ironie, am constatat cu stupefacție că sunt privit cu ură de aproape toți autorii care mi-au inspirat cronici nefavorabile sau nu întrutotul favorabile! Cu ură! Tot blestematul de sentiment al răspunderii (așa îl consider acum, blestemat) m-a determinat să
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
SKG (S-ul fiind Spielberg). După ce a lucrat, cîțiva ani buni, pentru studiourile Disney (de care a divorțat furtunos), Katzenberg a produs, acum, cu niște debutanți, un film de animație savuros, Shrek, în care personaje de basm sînt privite cu ironie și prospețime. Katzenberg e genul de producător modern, care se implică, efectiv, în facerea unui film; el e cel care l-a convins (cu greu) pe Eddie Murphy să accepte să facă o voce în filmul de animație, el e
La umbra producătorilor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16087_a_17412]
-
iertat că nu a mai adus voturi partidului, preferîndu-l pe Traian Băsescu deoarece acesta pare capabil să o facă. Vizita regelui Mihai în România și reconcilierea sa cu președintele Iliescu a fost și ea întoarsă pe toate fețele de editorialiști. Ironie a sorții - printre ziarele care au scris mai cu deferență despre revenirea în țară a familiei regale se număra și AZI care în anii '90 publica infamii împotriva Regelui. ADEVĂRUL, care sub direcția lui Darie Novăceanu, s-a dedat la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16136_a_17461]
-
constelația Taurul. l 23 aprilie - MARTE în conjuncție cu LUNA. Prof. VERA TEMPIAN agenda aniversărilor Sâmbătă, 19 aprilie Calistrat Hogaș Cu 55 de ani în urmă s-a născut prozatorul român Calistrat Hogaș. Povestitor baroc, cu vocația sublimului și a ironiei, a evocat în scrierile sale peisajul carpatin și oamenii de munte („Amintiri dintr-o călătorie“, „În munții Neamțului“, „Pe drumuri de munte“ ș.a.). Duminică, 20 aprilie Harold Lloyd Acum 110 ani s-a născut actorul american de film Harold Lloyd
Agenda2003-16-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280921_a_282250]
-
orice tip) ce fac aluzie la obiceiele de versificație ale lui Barbu, Arghezi ori Stănescu. Doar că la Iulian aceste apucături și întorsături de sintaxă sunt de joacă, nu de principiu poetic; sunt rafinătățuri, nu responsabilități. Mai stă, firește, și ironia (autoironia) de pază, ca nu cumva caligrafia densităților, obținută prin elipse și alăturări brutale de notații, să dea în bombastice ori patetice. Așa că Iulian se păzește de aceste primejdii luînd ceva din stilul poantei soresciene. Nu știu însă dacă se
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
așezat pe cîmpie./ Vin munții./ Nu mai e nimic de făcut.// De atîta senin/ mi-a crescut/ uriaș destinul”. Mai în glumă trebuie să fie după tonul general, dar astfel de ambiguități nu sunt chiar puține. Sunt, să zicem, riscurile ironiei prea subtile. Altminteri, lui Iulian îi convine joaca, are o vervă lexicografică și parodică pe care abia mai poate s-o strunească odată pornită: „călătoresc și eu pe limba pantofului/ seara mă-ntorc cu funicularul/ vizionez cu mîța televizorul/ și
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
renunțării, forța existențială întoarsă pe cealaltă parte: „am dobîndit puterea de a refuza/ orice victorie,/ un act de voință prin care m-am despovărat” (ibidem). Voluntar inhibat, Kocsis Francisko redimensionează datele stării conflictuale cu viața, uneori ironic, doar uneori, deoarece ironia însăși implică o poziționare, o încordare ce ar putea fi evitată: „Umblu prin viață fără să mai strig;/ accept totul cum vine și am învățat să înving/ această primejdie pitică/ pe care o numesc teamă” ( Cînd nu puteam să dorm
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
pot adesea contamina de la alte specii - aforismul, vinieta, poemul în proză, schița -, texte scurte care nu depășesc 200 de cuvinte și care apelează atît la impulsul epifanic, cît și la contrapunctul inter- și metatextual, ori pur și simplu la rememorare, ironie, metaforă“. Antologia lui Rogelio Guedea, binecunoscut scriitor de proză foarte scurtă și jurnalist mexican, apărută la Editura Arlequin din Guadalajara, cuprinde 24 de scriitori și peste un secol de literatură mexicană ultrascurtă. Selecția „de gust“ de mai jos e doar
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
pasămite, meci mare în capitală și microbiștii dintre noi au învins. Fapta n-a rămas nesancționată, într-o dedicație pe care am regăsit-o acum, pe o monografie a lui Andrei Bodiu. Decanul de atunci al Literelor brașovene avea și ironie, și umor. Știa, de bună seamă, să pună un cuvânt la locul lui. Tot cam pe-atunci, prin 2005, i-am recenzat Bulevardul Eroilor. Se dorea un roman universitar, al unei generații care crescuse în cenaclurile din facultăți, care avea
Liniile morții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2654_a_3979]
-
complexe care, în ciuda excentricității sale, a rămas aproape de viața intelectuală și spirituală a mijlocului de secol și după.” Vechii, ca Rilke, nu au noroc. Sunt expediați printr-o decizie inchizitorială, ca un soi de corupători ai „preadecepț ionatelor domnițe”, o ironie desigur pentru publicul său monden, căruia-i făcea cu ochiul: „Rilke era un abject./ Admit că tristețile/ muzica/ titlurile lui fermecau prea-decepționatele domnițe. Un prag mai rău decât cercurile/ unde cei scârnavi/ stau/ pândesc,/ ăsta al lui Rilke...” (Cântec vis
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
citirea Fericirilor în această cheie. Determinația fundamentală a lor este natura lor ironică. Nimic, ne convinge autorul, din cele două mii de cuvinte ale discursului lui Christos nu poate fi luat cu sens propriu decât cu riscul absurdului. Totul depinde de ironia care corespunde sensului cel mai profund al tradiției creștine, de care suntem izolați istoric (căci nu mai putem reconstrui complet auditoriul predicii de pe munte) și care vizează raportul creștinismului cu legea iudaică, cu universalitatea umană și cu o înțelegere a
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
creștine, de care suntem izolați istoric (căci nu mai putem reconstrui complet auditoriul predicii de pe munte) și care vizează raportul creștinismului cu legea iudaică, cu universalitatea umană și cu o înțelegere a fericirii care are la bază surpriza provocată de ironie ridicată, aici, la rang de lege a spiritului: împlinirea dorințelor schimbă condiția dorințelor, așa cum nu cel ce are trebuie să dea, nu cel ce știe urmează să înțeleagă, nu cel ce făptuiește viciul este viciosul propriu zis și, ca o
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
prea puține lucruri o pot umple. Biblioteci în aer liber este jurnalul deschis al afinităților Martei Petreu. Familia ei de spirite. Cum am văzut, aerul de superioritate intelectuală devine toxic odată ce coboară în aerul cavernos al polemicilor. Cu toată vitalitatea ironiei, Marta Petreu ajunge să condamne ingineriile lumii ce înțelege să aclame, cu mijloace dizgrațioase, căderea în nefericiri succesive. Sunt momente în care prudența cade, iar omul recunoaște slăbiciunea în fața răului social. Universul Martei Petreu din acest volum viu, polemic în
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
departe, însă, cel mai reușit este portretul lui Alexandru Vona. Deși un „sucit”, „cu farmec total”, Vona „pare făcut din falii, din rupturi, din răni lăuntrice vechi de sute de ani dar încă sângerânde; un halou de senzualitate, solitudine și ironie îl aureolează și-l singularizează inconfundabil”. Sunt amintiri fără excepție savuroase. De pildă, rămași singuri în apartamentul tineresc al lui Vona din Paris, împreună cu Ion Vartic, ei fotocopiază pe ascuns, ajutați de Mona Balotă, manuscrisele pe care nu dorea nicicum
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
al inovației retorice, superior mediului obtuz în care era constrîns să se manifeste. Și poate că o receptare inedită, generată de trecerea anilor, i-ar veni neașteptat în sprijin. Textul cuvîntării din 1974 ne apare astăzi ca o capodoperă a ironiei involuntare, care străpunge simultan două victime. Una este beneficiarul omagiului. Cealaltă - autorul lui. „Lasă-l să se facă de rîs.“ În vreme ce fanfarele cultului ceaușist răsunau din ce în ce mai strident, în sînul nucleului conducător apăreau timid primii germeni ai îndoielii și primele vagi
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
era prezent cu proza Frizerul pizmaș, mică bijuterie despre condiționările omului de către om. Angrenajul social este inevitabil asupritor și frânează manifestarea liberă de sine a omului chiar dacă nu va putea fi raportat la un regim politic dictatorial. Prozatorul amănunțește, cu ironie gravă, hipnotică, viața umană până la a urmări clipele care se târăsc contorsionat, într-un mic infern cotidian, incapabile de zbor și de vis. Privirea scandinavă, cea care integrează existența umană din fărâme disparate, este prezentă în fiecare pagină a noii
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
în spitale. Ne aflăm într-un mare impas, din care nu vedem ieșire decât prin abogarea acestei măsuri. Poate că autoritățile nu înțeleg însă că în fiecare moment, din lipsă de tratament, pacienții pot muri unul câte unul. Este o ironie că în timp ce în lumea întreagă se sărbătorește Ziua Mondială a Sănătății și se dezbat măsuri prin care viața și siguranța pacienților să fie îmbunătățite, în România oamenii sunt lăsați să moară cu sânge rece de către factorii de decizie", afirmă Cezar
Bolnavii de cancer spun că 98.000 de pacienţi ar putea muri din cauza blocării tratamentelor oncologice injectabile () [Corola-journal/Journalistic/26794_a_28119]
-
politețe care amestecă sobrietatea cu umorul fin. Războiul bulversează scena europeană, un război care, în ciuda plasamentului cronologic în perioada interbelică, ne poartă în timp spre Primul Război Mondial. Acest război în două episoade memorabile face tabula rasa cu politețea și ironia subtilă a lui M. Gustave, cu civilizația pe care o reprezintă. Dacă în primul caz, M. Gustave se alege cu o chelfăneală oprită la timp de către manieratul ofițer Henckels (Edward Norton), cunoștință veche a concierge-ului, cel de-al doilea episod
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
fac din acest film cu o surdă melancolie o mică piesă de artă. În definitiv, că istoria Europei poate fi privită de la fereastra Hotelului Grand Budapest, este cumva și aluzia, dacă nu concluzia filmului. Ceea ce e tragic este topit în ironie, ceea ce este grav e invadat de comic și supus nu atât derizoriului, cât înțelepciunii comicului ca substanță de contrast. La un moment dat, în hotelul în care sunt încartiruiți militari cu diferite grade, Dmitri începe să tragă cu pistolul. În
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
Nimeni n-a luat mai mult. - A fost un test la care nimeni nu a luat note mari (reflecți situația) - Da. Și ceilalți de pe rândul meu au luat tot șase! - Sunteți cu toții la acelasi nivel (continui să reflecți situația, fără ironie, fără critică) - De obicei, da. Cam la toate materiile. - Și doar atât poți? (îl provoci ușor, zâmbind) - Andreea a luat opt, dar face meditații. - Face meditații? - Da, dintr-a cincea. Dar eu am luat de multe ori note mai mari
COACHING: Cum îţi îndrumi propriul copil () [Corola-journal/Journalistic/27036_a_28361]
-
erudit, hiperlucid, conștient de beneficiile, convențiile și riscurile epicului, cu înclinație evidentă spre interferențele dintre referențialitate, ficționalitate și livresc, Gheorghe Schwartz e autorul unei cronici ce consemnează o istorie alternativă, într-o epopee în care sunt reunite obiectivitatea și parodicul, ironia, livrescul și imaginarul. Atent la spectacolul și scenografia istoriei, prozatorul construiește o viziune narativă cumpănit articulată, fundamentată pe reperele unei „arte a supraviețuirii”, asumate, de altfel, programatic. Ce sunt cele o sută de narațiuni decât „cioburi dintr-o hologramă a
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
că scrie așa cum scrie (într-o română de o lejeritate când amuzantă, când înduioșătoare) e echivalent, schimbând tot ce e de schimbat, cu a-i imputa lui Urmuz că nu-i un al doilea Rebreanu. Caracteristică, la Ionuț Chiva, e ironia dizolvantă. E un cinic absolut, imun la iluzii de vreun fel. Ce mă miră e tonul alarmat cu care contestatarii remarcă aceste însușiri. Ca și cum nu s-ar mai fi întâlnit cu genul acesta de atitudine. Criticismul lui Chiva nu e
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]