1,876 matches
-
așeza totul la spate, nu se încurca. Avea o privire de punea omul jos, hăndrălăii nu ridicau colțul. Îi plăcuse și lui Grigore. Într-un an împrejmuise dugheana, mai înmulțise capitalul, se cunoștea că avea școală de negustor. Bătrânul îl ispitise, că se ajuta cu el; aflase că e băiat de la țară, sărac. Slugărise la un negustor prin Lipscani de la doisprezece ani, învățase meseria. Când se făcuse de armată, jupânul îi spusese: - Du-te să te încalțe ăia, să te mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împrumutată în litere și cifre, și termenul datoriei. - Dumnezeu să-mi ajute! - Să-ți ajute, mă băiatule, că te știu destoinic, dar, până să te-ajute el, ajută-te tu. Pune umăru, nu sta ca proasta... Pe urmă 1-a ispitit cui vinde, "ce câștig scoate pe zi. Îl ascultase, stăruise și la urmă zisese: - Băiatule, acoio-i treabă de făcut. Zici că se ridică mahala nouă la tine, în Cuțarida? - Da. - Asla-i pâinea negustorului! Dar de-ale mâncării vinzi ceva? Coloniale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Du-ne, Doamne, în ispită și ne mântuiește de cel bun! Rugăciunea de fiecare zi ar trebui să fie o inițiere la Răutate și "Tatăl nostru" să sfâșie vălul ce-o acoperă, pentru ca privind-o în față, familiari pierzaniei, să fim ispitiți de cel Bun. Morala e pierdută de lipsa ei de mister. Să n-ascundă binele nici o taină? Decolorarea pasiunilor, îndulcirea instinctelor și întreaga diluare a sufletului modern ne-au dezvățat de mângâierile furiei și ne-au slăbit vitalitatea gândirii, din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împlinire. Lipsa de axă a modernilor nicăieri nu apare mai izbitoare ca în depărtarea lăuntrică de sinuciderea îngrijită și gândită, de sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire și bătrânețe, de sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s-a năruit într-o inimă moartă. Privesc pietrele și le invidiez zvâcnirile. Vor pricepe ele vreodată că mă ofer odihnei lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-și dă seama, dar nu știe nimic. În artă se poate orice; în filozofie... Dar ea nu-i decât deficiența instinctului creator în folosul reflexiei. Nonfilozofie: ideile se sufocă de sentiment. Bolile sânt indiscreții de eternitate ale cărnii. De câte ori mă ispitește amețeala, îmi pare că îngerii și-au rupt aripile din tării ca să-mi facă vânt din lume. Ce rană mi s-a deschis, ca o primăvară neagră, și-mi înverzește simțurile cu muguri funebri? Ce înger, cu ce arme, mi-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gol - neatins de îndulcirile minții, de atenuările ideilor. Ea trebuie privită în față, cu virginitatea lăuntrică a momentelor în care nu crezi în nimic, mai mult chiar: ca martir al nimicului. Dragostea de viață, plină de freamăt și durere, nu ispitește decât pe cei înecați în silă. Sânt dimineți ce înfloresc subit în deșertul oboselilor și care ne țintuiesc înmărmuriți în brațele ființei. În sila de toate, în sila vastă, emanând din tânjala sângelui și a ideilor, năpădesc revelații fugitive de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putut primi admirabilele tentații ale diavolului, care exprimă simbolic tentațiile vieții. Cine n-a făcut pact cu diavolul n-are rost să trăiască, deoarece el exprimă simbolic esența vieții mai bine decât Dumnezeu. Regretul meu este că diavolul m-a ispitit atât de rar... Dar nici Dumnezeu nu m-a iubit. Creștinii n-au înțeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de acești oameni care nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de patimă, sclavi ai misiunii lor sînt, în mod necesar, făpturi aparte. Deviați, anormali, ei au pierdut contactul cu lumea reală, s-au rupt de semenii lor. Nu puțini au fost conducătorii recrutați din rîndul acestor "nevrozați, excitați, semi-alienați care ispitesc marginile nebuniei. Oricît de absurdă ar fi ideea pe care o apără, scopul pe care îl urmăresc, toate raționamentele se năruiesc dinaintea convingerii lor. Disprețul și persecuțiile nu fac decît să îi stîrnească și mai mult. Totul este sacrificat, și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
față de conducător sînt însoțite de o irezistibilă tandrețe"277. Putem refuza conținutul acestor argumente. Mai dificil va fi însă să refuzăm logica lor și realitatea experienței. Astfel încît apare următoarea întrebare: există oare un singur om care să nu fie ispitit de tentația de a admira și de a se supune, pe care să nu o simtă lucrînd cu fățărnicie în el? Evident, dacă ispita libertății ar fi fost mai puternică, lumea ar fi avut un cu totul alt chip decît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să fie înșelați. Aceste episoade ieșite din comun din viața lumii, concordă în chip straniu cu principiile psihologiei mulțimilor. Într-o asemenea măsură încît s-ar crede că le-am fabricat pentru a le ajusta la ele și am fi ispitiți să le respingem ca fiind creații ad-hoc dacă n-ar fi enunțate cu mult timp înainte. II Oamenii care aplaudau în picioare sentințele pronunțate și cei care îngenuncheau sub mărturie știau că primii erau siliți, iar ceilalți înșelați. Aprobau împreună
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțimea se simte privată de conducătorul ei. Începe să tînjească după el, cum îi prinde pe copii dorul de părinți. Aceasta-l împinge pe unul dintre "frați" să vrea să-i ia locul. Rupînd înțelegerea tacită dintre ei, el este ispitit să restabilească ceea ce juraseră cu toții că vor înlătura: "Privațiunile îndurate cu nerăbdare scrie Freud referindu-se la cele întîmplate în urma paricidului l-au putut face pe cutare sau cutare individ să se rupă de mase și să-și asume rolul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în Nouvelle Critique, 1949. 273 G. Tarde, La Logique sociale, ed. cit., p. 297. 274 G. Le Bon, Les Opinions et les Croyances, ed. cit., p. 136 275 Este foarte important să ținem seama de această precizare. Mulți psihologi sînt ispitiți să definească tipul de personalitate supusă, dependentă și conformistă. Alții vorbesc despre o propensiune genetică a omului către supunere. Pentru psihologia mulțimilor, nevoia de supunere, ca orice altă manifestare psihică, este cauzată de starea de masă. Așadar, dispare de îndată ce individul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
rouă spre pămînt se-nclin; Rumenind la față ea vorbește lin”. Fata de la Cozia, consultată de Țepeș asupra răsplatei pe care s-o primească, răspunde În chip brav după ce În prealabil: „Rumenind la față, ca o rozișoară...”. Fata din Dafin, ispitită de un străin drumaș, Își dă repede pe față „rumeneala” și, cu chipul purpurat, fuge pe plai. În fine, În balada N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului, domnul tînăr, trecător șt acesta (trecător și expert erotic), vede numaidecît „fața
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
starea cea goală, Numai prietenul cu unire Este o zare de fericire Ce are omul drept alinare La orișice feli de Întîmplare. O, prieteșug, rai de plăcere, Ce te Începi numai din vedere Și ești păstrat și după orbire Și ispitit În nenorocire, Spune-mi unde lăcuiești anume, Ca să te caut În toată lume, Să dau prin foc, prin apă, prin pară Ca să mă lipăsc de-a ta aripioară. Și petrecînd Într-a tale brață, Voi răbda și scurtare de viață
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Și la c... să-i deie una sută bine Șăptezăci sau noăzăci și unul la vine, Cincizăci, șăsăzeci la spati, Să o umple de sănătăți. Cu aceasta pre mult să folosăscu, Grece, moldovencă să tămăduiescu; Iar la țigance să nu ispitească, Fiind boala la ele firească.” În cîntul al IX-lea din Țiganiada este o secvență care arată pedepsirea femeii Înșelătoare. Infernul dantesc are, aici, o notă de veselie crudă: Muierea care pă ai său bărbat Pentru ibovnicul doară iubit, Cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
viitor copil i se arătă identică cu a sa: obraji, sprâncene, nas, pomeți, bărbie, privire. Se sperie, alungă acea vedenie și revenindu-și scoase din sutană o batistă cât o basma ca să-și șteargă sudoarea de pe gât și frunte. Era ispitit să-i relateze Regelui ceea ce văzuse cu o clipă în urmă, dar avu perspicacitatea să se abțină, gândindu-se că, făcând legătura între el și prințul moștenitor, ar fi putut stârni în sufletul suveranului cine știe ce bănuieli fără de reazem. Recăzu din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
doar arareori reușea să găsească vreun volum pe care-l cumpăra din puținele economii agonisite. Acel autor este un vrăjmaș al lui Dumnezeu. Știai asta, fiule? Nimeni nu mi-a vorbit vreodată de el. Poate că Diavolul vrea să te ispitească, fii cu băgare de seamă și nu-mi ascunde nimic. De ce ar trebui să ascund ceva? Eu, pur și simplu, n-aș fi crezut că există cărți care s-ar împotrivi lui Dumnezeu. Ar fi vrut să adauge că el
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mă țin de cuvânt, dar nu voi ucide pe nimeni deoarece sângele mă înspăimântă. În timpul procesului te-ai apărat vreodată? N-ai strigat că ești nevinovat poate că o să fi auzit? Voiau să știe dacă acela era șarpele ce-o ispitise pe Eva în raiul pământesc. Cum aș fi putut eu să știu? Tu crezi că ar fi putut fi el, chiar el? Da, totul e cu putință. Sunt nebun, e-adevărat? Sunt într-adevăr dacă nu știu unde mă aflu și nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că aceea era cu adevărat vrăjitorie, credea tânărul Rudolf, cum altfel ar fi cu putință ca fără să fi cunoscut un loc să vorbești despre el cu amănunte și cu... Mai bine să nu se lase pradă panicii, chiar dacă era ispitit să-l poftească pe Tobia să-și ia bun rămas. Se aflau deja dincolo de grilaje când Tommaso îi chemă pentru a le strecura o foaie de hârtie. Este ultima poezie pe care am compus-o, mă tem că e ceva
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sleit-o de ultimele puteri. Bărbații nu îndrăzniră să se apropie. Lucică ezită, după ce fusese respins de două ori. Luna se rotunjise și caninii lui păreau mai lungi ca oricând, Magdalena era atât de vlăguită, încât înfățișarea ei nu-l ispiti. Veni însă Marchiza. Ea se strecură sub lemnul greu și îl săltă, până când Magdalena își mai trase sufletul. E crucea ei, oftă Isaia, n-ai ce-i face. Și Marchiza o lăsă să primească din nou stâlpul vertical peste șira
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buzunarele le erau cu desăvârșire goale, mâinile le încăpeau până la cot, ceea ce dădea brațelor lor înfățișarea unor toarte. Soarele începuse să se ridice pe umerii lor. — Știi, șefu’, spuse Chisăliță, ca să-și facă de lucru vorbind și să nu fie ispitit să privească înapoi, mortu’ ăla care zici că a înviat... poate acuma o să-și găsească și o nevastă... Că, de însurat, nu era însurat... — Da’ tu de unde știi, pechinezule ? Păi, dacă n-avea verighetă... Pârnaie se opri locului și-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
verzi-sidefii, culorile obrajilor proaspete, sângele curgea subțire, fără opreliști. Bătrânul se apropie, luă cartea și o mângâie pe păr. Fetița zâmbi, mâinile ei apucară, școlărește, poalele rochiei, mototolindu-le fâstâcită. — Ce frumos citește ! spuse Tili, care, în prima clipă, fu ispitit să-i spună pe nume, dar se abținu, căci ar fi avut prea multe de explicat. Câți ani ai ? — Șapte, răspunse bătrânul în locul ei. Acuma intră în clasa întâi. — Și ai învățat să citești așa bine fără să mergi la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ridică deasupra capului castronul, lăsă bănuții să-i curgă pe creștetul pleșuv, pe umeri, pe brațe, veseli ca niște pietricele de râu. Lozurile deveniseră sidefii, luceau ca și cum ar fi înotat prin ape repezi de munte, se unduiau unele peste altele, ispitind ca niște lostrițe. Jenică își aminti cum răsturna maică-sa castronul cu hamsii și, apoi, dintr-o mișcare îndemânatică, le smulgea capul cu mațe cu tot. „Așa-i, mămică...“, șopti și luă un loz, pe care îl simți răcoros și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Îți explic de atâta vreme un lucru pe care nu vrei sau nu poți să-l înțelegi. Nu mă tentează schimbarea felului de viață, nu concep ce ar însemna aceea să iubesc pe cineva. Sufletul meu a îmbătrînit călugărește. Mă ispitește (dar numai în imaginație) gândul de a poseda, înainte de a cădea în a doua bătrânețe, un act care să mă scutească la șaptezeci de ani de denumirea "domnișoara Hergot". Nu pricepi? E îngrozitor pentru o babă să fie pentru toți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi reîntors de la studii făcea o altă carieră. Măcar liber-docent tot ar fi fost. Orice altă meserie afară de aceea de profesor universitar i se părea lui Gonzalv meschină și nu invidia soarta nici unui om ilustru fără grade în învățămînt. Îl ispitea în ea onoarea ce i se părea că derivă din greutatea accesului. Era singura profesie conferind un soi de nobleță cu trepte după abolirea boieriilor. Treptele se numeau: conferențiar, agregat și profesor (zis și profesor plin, prin analogie cu ministeriatul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]