1,375 matches
-
Bică o viață întreagă! Dacă și-ar cumpăra și el o palmă de pământ să-și ridice cu timpul o magazie, să aibă un loc unde să pună capul și să zică: al meu este! Că doar nu s-o isprăvi norocul tocmai la el! Zis și făcut. A început să strângă. Azi un ban, mâine altul, a făcut o sumă. S-a dus într-o dimineață și pe la primărie, a întrebat. Nu era scump, dar lui nu-i ajungeau banii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în poale. Nu mai spunea nimic. Își strânsese broboada în jurul gâtului să nu răcească și-și trăsese poalele fustelor largi în jurul gleznelor, să n-o ia vântul pe dedesubt. Aglaia povestea de ale ei. Era după lăsata-secului și nu mai isprăvea. Fusese cu o seară înainte la cumetri, de bătuseră alvița, mai băuse un pahar de vin, îi mergea gura ca o melită. Când ostenise, scosese din buzunar o coajă de portocală, uscată pe mașina de gătit, să-și îndulcească sufletul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stropșindu-se. La urmă, o ducea moale ca pe-o treanță până la marginea streșinii și o zvârlea în curte. Dulăii atâta așteptau. O forfecau în colți, măturând zăpada vineție cu ea. Săptămână brânzei numai săptămână nu era. Bairamul nu se isprăvea până în martie. Pe la nouă, când stelele pluteau într-o ceață lăptoasă pe acoperișuri, se strecurau cetele cenușii. Din groapă urcau motanii urduroși ai sifonarului. Săreau gardurile și, peste sticlele luminoase, umbrele lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prea semănau cu cele ce citise până atunci, dar ici, colo găsea câte un suflet de femeie 256 care semăna cu al conteselor, pentru că, de când e lumea, inima femeilor era aceeași: și a celor bogate, și a celor sărace. Când isprăvise, mai ceruse: - Da ceva mai vesel nu ai, domnu Procopie? Că mi se rupe sufletu de ce-am citit. Oare în lumea asta să fie oameni atât de răi? Studentul o bătuse pe umăr cu un fel de prietenie: > - Ești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și pe el, și pe ea. A înțeles cel tânăr că nu mai avea mult de așteptat. Și 1-a cuprins o veselie nestăpânită, și s-a apucat să dea paharele peste cap. Era o bucurie de vin! Cântecul se isprăvise. Negustorii și șuții de alături bătură din palme. Viorile iar se îndulciră și guristul o dete pe limba lor: Păi, m-am ușchit de la armată, măi, măi, Pentr-un puișor de fată, măi, măi. - Așa! se însuflețiră pungașii. Chelnerii cărau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de alături bătură din palme. Viorile iar se îndulciră și guristul o dete pe limba lor: Păi, m-am ușchit de la armată, măi, măi, Pentr-un puișor de fată, măi, măi. - Așa! se însuflețiră pungașii. Chelnerii cărau fripturile, nu mai isprăviseră cu mîncatul.Vinul aburise paharele înalte și străvezii. Avea culoarea prunei brumării și le era mai mare dragul că trăiesc, că sânt liberi și că petrec. Când s-au mai matolit, a început Gheorghe să-și aducă aminte. Îl întreba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iubea... Și mucede ziduri deasupra M-acopereau, Of, mama mea, 315 Iubită avusesem, se duse și ea... Străin sub bolta cea rece, Timpul ce trece, Cum așteptam, Of, mama mea! Dase un plâns în pungași și drumul nu se mai isprăvea. Țiganii băteau măsurile repezi ale geamparalelor. Unde era el, starostele, unde era Oacă, să joace cu Nicu-Piele tot pe vine și-n călcue! La cimitir a citit preotul o slujbă și au pus coșciugele în pământ. Nașul se ținea de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
capul. Glonț mergeau, chemate de viorile lăutarilor. În mahala răsunau gramofoane, și pma târziu se simțea bucuria sfârșitului de săptămână, a sâmbetei... Numai Stere cu a lui nu se odihneau până luni de dimineață. Să cari și să nu mai isprăvești, că se mărise mahalaua și nu mai prididea. Nici cu băieții de prăvălie nu dovedea, că-și mai luase unul. Trebuia să fie cu ochii-n patru să nu-l înșele careva, să plece neplătit. Lina avea și grija copilului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ziuă starostele înțepenise. Vioara îi căzuse din mână și o acoperise zăpada. Plângea degerat: - Mă prăpădesc, fraților, mă prăpădesc, nu mă lăsați, nu mă lăsați... Cântecul ciudat, care nu semăna cu nici un cântec știut și spus vreodată, nu se mai isprăvea. Lupii fugiseră la câțiva pași, și după câtăva vreme, obișnuindu-se cu zgomotul instrumentelor, se apropiaseră din nou. Ședeau pe labele dinapoi și așteptau. Lumina vânătă a începutului de zi îi făcea și mai înfricoșători. Erau cât niște viței, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în gând. Mai lipsea Tinca. Și până să vină și ea, Chirița întreba tare: - Dar din morcovii ăia buni mai ai, coană Marghioalo? Morcovi ca la muierea lui Mială nu mâncase nimeni în Cuțarida. Acum, că venea primăvara și se isprăviseră cartofii, babele știau ce le trebuie sufletelor: ceva dulce și proaspăt, să meargă la inimă. Marghioala se lăsa rugată: că, să vedeți, că i-am terminat, că nu mai am. Lixandra se ridica în picioare. - Ce zice? Ce zice? - Zice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
propriile voastre case au fost introduse, în pofida interdicțiilor categorice, statui de marmură și figurine de fildeș reproducând în mod profanator formele bărbătești, femeiești și pe cele ale animalelor, de parcă Ziditorul ar avea nevoie de ajutorul făpturilor Sale pentru a-Și isprăvi Zidirea? Cind în mințile voastre și în cele ale fiilor voștri s-a strecurat îndoiala vătămătoare și nelegiuită, îndoiala care vă îndepărtează de Creator, de Cartea Sa, de Trimisul Lui și de Comunitatea Credincioșilor, îndoiala care face să crape zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lor și hotărârea lor este luată. Vom urma calea păcii, încrezători că Dumnezeu ne călăuzește spre ce e mai bine pentru noi, căci El este Cel care ascultă, El este Cel care răspunde.“ Mai înainte ca sultanul să-și fi isprăvit fraza, Astaghfirullah se îndrepta deja spre ieșire, șchiopătând și mai tare din pricina mâniei, iar buzele lui rostind aceste vorbe cumplite: „Oare despre noi a spus Dumnezeu în Cartea Sa: Sunteți neamul cel mai bun care le-a fost vreodată dăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a întrebat, așa cum se cuvine, de sănătate, m-a rugat să-i spun ce vânt mă aducea la el. Când i-am spus, nu s-a putut împiedica să nu izbucnească într-un hohot de râs răsunător, care s-a isprăvit printr-o tuse prelungită. Ofuscat, m-am sculat ca să plec, dar Hamed m-a ținut de mânecă. „Sunt de vârsta tatălui tău, mi-a spus el; nu trebuie să te superi pe mine. Nu lua râsul ăsta ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
desfășurându-se de trei ori în fața mea. Regret doar că n-am învățat s-o fac eu însumi, căci dintre toate științele oculte, ea este singura ale cărei rezultate sunt indiscutabile, chiar și în ochii unor ulema. După ce și-a isprăvit desenul, astrologul a întrebat-o pe mama ce căuta. A luat una câte una literele întrebării ei, le-a notat valoarea numerică și, printr-un calcul foarte complicat, a găsit elementul natural căruia îi corespunde fiecare dintre litere. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
slăvi pe acel om, care dăduse de hac, spunea ea, la mii de probleme mult mai încâlcite decât a noastră. În realitate, era atât de solicitat, încât am fost nevoiți să stăm două ceasuri în sala de așteptare până să isprăvească treaba cu alte șase cliente. De îndată ce Salma își expuse cazul, afișă un zâmbet binevoitor, jurându-se că peste șapte zile problema ei va fi dată uitării. — Vărul tău are în cap un diavol minuscul pe care va trebui să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu toții pe deplin sătui, m-am ridicat și am declamat propriul meu poem. Seniorul a pus să-i fie traduse câteva fraze, dar, în restul timpului, s-a mulțumit să mă observe cu o privire înduioșată și ocrotitoare. De îndată ce am isprăvit, s-a dus să doarmă, căci vânătoarea îl istovise; însă a doua zi dimineață, foarte devreme, m-a poftit să mănânc împreună cu el, mi-a înmânat prin secretarul său o sută de monede de aur ca să le dau unchiului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șușoteli și spuse că era uimit de elocința mea, ceea ce era un mod de a reminti cât eram de tânăr. Mi-a cerut să transmit condoleanțe alor mei, a debitat câteva vorbe în legătură cu unchiul meu, „fidelul nostru slujitor“, și a isprăvit exprimându-și dorința de mă revedea cu alt prilej. Întrevederea se încheiase. M-am încăpățânat totuși să continuu, în ciuda sprâncenelor încruntate ale maestrului de ceremonii: — Dacă mi-ați mai acorda un minut, aș vrea să vă înfățișez o rugăminte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nou mâna peste Fatima, căutându-i pe bâjbâite bătăile inimii, și am închis ochii. Un ușor miros de ambră mi-a readus în urechi muzica neagră din Tombuctu. Hiba era în fața mea, în lumina clarului de lună, dansul ei se isprăvea, brațele ei se deschideau, pielea ei era netedă și alunecoasă. Și parfumată cu ambra cenușie a mării 1. Buzele îmi fremătau la b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Am lăsat acolo un grădinar care va fi în slujba ta. Eram cu atât mai nerăbdător să ajung la destinație. L-am întrebat pe interlocutorul meu cam pe când se putea trage nădejde că ciuma va dispărea. — Epidemiile precedente s-au isprăvit toate înainte de începutul lunii mesori. L-am rugat să repete ultimul cuvânt, pe care credeam că nu-l auzisem bine. Avu un zâmbet binevoitor. — Mesori este, în limba coptă, luna din an în care creșterea apelor ajunge la punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cincizeci de ani, arăta și mai bătrân încă și nu părea să reziste decât datorită furiei de a învinge. Șchiopăta tare și avea mâna stângă din argint. Își pierduse brațul chiar la Bougie, la un asediu mai vechi care se isprăvise printr-un dezastru. De data asta, bătălia părea mai bine pornită. Ocupase deja vechea citadelă a orașului și trecuse la asediul unei alte fortărețe, aproape de plaja unde rezistau castilienii. În ziua sosirii mele, lupta avea parte de un răgaz. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întorc la credința mea de la început. Carnea de porc pe care o mâncam a început să-mi facă greață, nopțile fiindu-mi pline de chin din pricina asta. Am început să croiesc planuri de fugă. Însă singura mea încercare s-a isprăvit jalnic. N-am alergat niciodată prea repede, mai ales în rasă de călugăriță. Grădinarul m-a prins și m-a adus îndărăt la mânăstire, răsucindu-mi brațul ca unei hoațe de găini. Am fost azvârlită atunci într-o temniță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
său dragoman care, pe deasupra, cunoștea limba lui Francisc. Dintre toți cei de față, un singur om îmi înțelegea emoția și o împărtășea, deși funcția sa îi impunea să nu lase să se vadă nimic, cel puțin nu înainte de a fi isprăvit ritualul solemn al reprezentației. Abia după ce a citit cu glas tare scrisoarea sultanului și a schimbat cu regele câteva fraze pline de zâmbete, ambasadorul s-a apropiat de mine și m-a strâns cu căldură la piept, spunând tare: — Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rândul piciorului să-mi dea bătaie de cap. Era atât de amorțit și de umflat, încât m-am temut din nou că mi-l vor amputa. De furie, de disperare, lucram și iar lucram, zi și noapte. Am putut astfel isprăvi traducerile arabe și ebraice pe care i le făgăduisem tipografului saxon. Am mai putut de asemenea să scriu, în anul acela, primele șase cărți din Descrierea Africii. După câteva luni, sfârșisem prin a mă obișnui cu condiția mea de scrib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la niște întruniri studențești, fusese promovat odinioară la propaganda unui județ de curând înființat și începuse să nu prea mai dea pe-acasă. Aveau un copil și au rămas împreună până băiatul avea să termine școala. Acum aproape că o isprăvise. Soțul își făcuse o firmă de turism și tot plecat era. Ea rămăsese așa, la cheremul lui. Nu mă mișcau povești de felul acesta. Eram sătul de ale mele. De ce... Bodogăneam privind imensa vază de pe o măsuță de lângă calorifer, dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nepăsător. 9tc "9" M-au atras (și încă mă mai atrag!) ferestrele. Chenarul lor magic, deschis spre dincolo. Am trăit magia ferestrei, pe la 12-13 ani, într-o seară de toamnă la R. Asfințise de mult. Luminile pâlpâiau în capătul străzii. Isprăvisem joaca, dar nu mă înduram să plec acasă. D., băiatul unor oameni necăjiți, cu mulți copii, înghesuiți într-o căsuță ca o jucărie, cu două odăi, sub streașina unui depozit de lemne, îmi spusese că, din clipă în clipă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]