1,235 matches
-
pe fiecare dintre acestea. Simptomele somatice care apar în cursul nevrozei isterice interesează toate organele și ele sunt expresia unor dereglări neurovegetative de tipul conversiunii somatice, specifice isteriei. Se notează în toate cazurile absența oricăror atingeri organice. Simptomul de conversiune isterică este reversibil, având un caracter pur funcțional, nelezional. În cadrul simptomelor somatice menționăm următoarele tipuri de tulburări: - Tulburări de motricitate și tonus muscular, de tipul clasic al „crizei pseudo-convulsive” sau „epileptoide” clasică, descrisă la vremea sa de J.M. Charcot, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
hipoestezii, anestezii, algii diverse, pseudosurditate, acufene, tulburări de vedere. - Tulburări neurovegetative de tipul spasmelor dureroase, tulburări gastro-intestinale, simptome cardio-vasculare și respiratorii, tulburări ginecologice, trofice etc. Simptomele psihice intermitente sau cu caracter de „crize paroxistice” care apar la bolnavii cu nevroză isterică, constau din pierderea cunoștinței, catalepsie, hipersomii, stări onirice, crize pseudo-convulsive. În altă ordine de idei, notăm mitomania, demonstrativitatea histrionică, evitarea sau accentuarea activității sexuale. În general, în acest grup de tulburări sunt menționate câteva sindroame psihice, considerate ca fiind „tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sugestive (ședințe de spiritism, îndoctrinare fanatică, aderarea la secte, detenție, brain washing etc.). La cele de mai de mai sus, E. Régis adaugă tulburările de conștiință de tipul „stărilor crepusculare” descrise și de autorii germani (Ziehn, Kraepelin, Ganser). Stările crepusculare isterice (Dämerzustände) constau în obnubilarea bruscă, de scurtă durată, a conștiinței însoțită frecvent de iluzii și halucinații, sfârșind la fel de brusc și urmată de amnezie postaccesuală. Mai este descris și sindromul Ganser (tulburări ale conștiinței de diferite grade până la stupoarea completă, dismnezii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
scurtă durată, a conștiinței însoțită frecvent de iluzii și halucinații, sfârșind la fel de brusc și urmată de amnezie postaccesuală. Mai este descris și sindromul Ganser (tulburări ale conștiinței de diferite grade până la stupoarea completă, dismnezii sau amnezie, răspunsuri absurde, diferite manifestări isterice). Făcând o sinteză a tulburărilor psihice întâlnite în cursul isteriei, J. Rogues de Fursac distinge două mari categorii de manifestări psihopatologice: tulburările mintale permanente și tulburările mintale episodice sau paroxistice. Le vom analiza în continuare: a) Tulburările mintale permanente constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele: - slăbirea mobilității atenției, - tulburări de memorie, în special de tipul amneziei de reproducere, - tulburări ale vieții sexuale, de regulă frigiditatea sau înclinații către perversiuni, - slăbirea voinței de tipul abuliei. b) Tulburările mintale episodice sau paroxistice fie că însoțesc atacurile isterice, fie că apar în mod independent de acestea și ele constau din următoarele: - tulburările mintale asociate atacurilor de tipul următor: accentuarea tulburărilor de caracter, halucinații, idei fixe, fenomene delirante, agitație motorie, atitudini pasionale; - tulburările mintale independente de atacurile clinice, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
plan fiziologic, somatic sau psihic. Din acest punct de vedere, ea este o „boală imaginară” în cursul căreia individul „inventează” o suferință de care se simte, sau crede că este atins. Ipohondria poate fi un simptom al unei nevroze structurate (isterică, fobică, obsesivă), focalizând neliniștea din cadrul unei nevroze de angoasă. Ea poate lua însă și aspecte majore, ca în cazul „delirului ipohondriac” din cursul schizofrenici sau al paranoiei. Psihopatologia de frontieră Am prezentat în cele de mai sus problema nevrozelor. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atipice, se caracterizează prin următorul tablou psihopatologic: - scăderea atenției, inițiativei și energiei psihice, - îngustarea sferei intereselor, - sărăcire afectivă, autism și bizarerii. 7) Formele pseudonevrotice ale schizofreniei, cuprind în tabloul lor clinic următoarele tulburări psihopatologice: - elemente astenice, - elemente din seria manifestărilor isterice, - preocupări obsesive, - tulburări afective, - bizarerii și tendință la izolare morbidă. 8) Schizofrenia tardivă, care apare după 40-45 de ani, este un aspect clinico-nosologic discutabil, care este contestat de unii specialiști. 9) Schizofrenia grefată este acel tablou clinic de alură schizofreniformă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ms. 335 Predispoziție ciclotimică PMD Boala afectivă Predispoziție schizofrenică Psihozele delirante cronice Schizofrenia Psihozele atipice Schizofrenia afectivă Ciclofrenia Personalitate normală Psihozele de involuție (depresia, melancolia) Crizele de adolescență (bufeele delirante) Psihozele simptomatice (toxice și infecțioase) Reacții ipohondriace Reacții nevrotice și isterice Psihozele organice cerebrale Reacții depresive Afecțiuni organice Factori psihogeni Polul exogen 2) Tulburările de paralizie ale excitației, în care domină din punct de vedere psihopatologic, tulburările de gândire, fie de tip maniacal-disociat, fie de tip inhibat. 3) Psihozele de motilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu propriul său corp, asupra căruia aceasta proiectează, într-o manieră auto-victimizantă propriile sale eșecuri, frustări, carențe afective sau situații castratoare. J. Breuer și S. Freud au fost printre primii care au atras atenția specialiștilor între simptomele somatice de natură isterică și evenimentele psihotraumatizante emoționale ale vieții, în aceste cazuri simptomele somatice erau expresia clinică a pulsiunilor psihice refulate de bolnavul respectiv. Ideea este reluată mai târziu de G. Groddeck care dezvoltă teoria expresiei simbolice a pulsiunilor libidoului. K. Abraham stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
S. Freud, referindu-se la nevroza de angoasă, constată că majoritatea formelor de manifestare clinică ale acesteia au un caracter pur somatic: vertijuri, grețuri, palpitații, transpirații, diaree, tulburări vasomotorii etc. F. Alexander va face o distincție între simptomele de conversiune isterică și tulburările nevrotice vegetative. În cazul simptomelor de conversiune isterică asistăm la o tentativă de rezolvare a unei tensiuni emoționale într-o manieră simbolică. În cazul nevrozei vegetative, tulburarea este centrată pe un organ, având mai mult caracterul de disfuncție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
majoritatea formelor de manifestare clinică ale acesteia au un caracter pur somatic: vertijuri, grețuri, palpitații, transpirații, diaree, tulburări vasomotorii etc. F. Alexander va face o distincție între simptomele de conversiune isterică și tulburările nevrotice vegetative. În cazul simptomelor de conversiune isterică asistăm la o tentativă de rezolvare a unei tensiuni emoționale într-o manieră simbolică. În cazul nevrozei vegetative, tulburarea este centrată pe un organ, având mai mult caracterul de disfuncție somatică. Ceea ce ee important de reținut este faptul că în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Simularea infirmităților sau a bolilor: boli neurologice (pseudo-paralizii, pseudo-tremurături, crize convulsive diverse, tulburări de sensibilitate, atitudini vicioase, cecitate, surdomutitate, mutism etc.), boli somatice diferite (icter, conjunctivită, vărsături, stări febrile, hipertensiune arterială, epistaxis, leziuni cutanate etc.). 2) Simularea bolilor psihice: crize isterice, crize epileptice, stări confuzionale, depresii, apelul la suicid, deliruri, agitații psiho-motorii. 3) Simularea unor afecțiuni psihosomatice: stări alergice. afecțiuni digestive, dispneea pseudo-astmatică, dermatoze, hipertensiune arterială. Față de cele mai sus prezentate se impune o precizare în ceea ce privește semnificația tablourilor clinico-psihologice. Am afirmat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obiect fixațiile obsesive sau mecanismele de apărare ale Eului într-un fel preferențial și stereotip în scopul rezolvării conflictelor intrapsihice. Se izolează, în acest sens, următoarele tipuri de caractere: oral, sadic-anal, falie, narcisic sau masochist. Tipul oral este specific personalității isterice, cu trăsături pasive și de dependență afectivă, acest tip de personalitate histrionică fiind mai apropiat de conflictul oedipian. Tipul anal corespunde personalităților psihastenic-obsesionale. Tipul falic-narcisic este datorat formațiilor reacționale legate de teama de castrare și de fixarea la stadiul falie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
legate de teama de castrare și de fixarea la stadiul falie al dezvoltării cu hipervalorizarea penisului (W. Reich). Tipul masochist moral regrupează tendințele autopunitive și conduitele de eșec, aspecte care traduc o culpabilitate inconștientă generată de conflictul oedipian. 2) Personalitățile isterice și dependente Problema acestor tipuri a fost studiată de numeroși specialiști (J.M. Charcot, J. Babinski). P. Janet leagă patologia isterică de tipul de constituție mitomaniacă, pe când K. Schneider spune despre isterici că sunt psihopați care au nevoie de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
moral regrupează tendințele autopunitive și conduitele de eșec, aspecte care traduc o culpabilitate inconștientă generată de conflictul oedipian. 2) Personalitățile isterice și dependente Problema acestor tipuri a fost studiată de numeroși specialiști (J.M. Charcot, J. Babinski). P. Janet leagă patologia isterică de tipul de constituție mitomaniacă, pe când K. Schneider spune despre isterici că sunt psihopați care au nevoie de a se pune în valoare pe ei înșiși. Personalitatea de tip isteric a fost pe larg descrisă la femei. Ea este caracterizată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
numeroși specialiști (J.M. Charcot, J. Babinski). P. Janet leagă patologia isterică de tipul de constituție mitomaniacă, pe când K. Schneider spune despre isterici că sunt psihopați care au nevoie de a se pune în valoare pe ei înșiși. Personalitatea de tip isteric a fost pe larg descrisă la femei. Ea este caracterizată prin următoarele „trăsături psihopatologice”: histrionismul, facilitatea afectelor, modelul de gândire dominat de imaginație, reactivitate emoțională cu hipermotivitate și impulsivitate, sugestibilitate crescută și mitomanie, dependență afectivă, tulburări de dinamică sexuală (frigiditate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
femei. Ea este caracterizată prin următoarele „trăsături psihopatologice”: histrionismul, facilitatea afectelor, modelul de gândire dominat de imaginație, reactivitate emoțională cu hipermotivitate și impulsivitate, sugestibilitate crescută și mitomanie, dependență afectivă, tulburări de dinamică sexuală (frigiditate, indiferență, desgust). În ceea ce privește personalitatea de tip isteric la bărbați, aceasta rămâne încă o problemă discutabilă, fără a fi însă exclusă. În orice caz, atunci când ea este pusă în evidență, Th. Lempérière deosebește două forme: Bărbatul histrion: bun actor, se confundă cu stereotipul sexului său. Histrionismul se asociază
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acest tip de personalități au un caracter psihopatologic eterogen, marcat de natura lor dezechilibrată și antisocială. Din punct de vedere psihopatologic ele se caracterizează prin următoarele aspecte: impulsivitate, agresivitate, inafectivitate aparentă, absența anxietății, alte manifestări (trăsături de caracter de aparență isterică, tulburări de conduite sexuale, tulburări de dispoziție afectivă, episoade disforice de scurtă durată). Tot în cadrul acestui grup de personalități anormale trebuie menționate și sociopatiile. Acestea reunesc acele tulburări de personalitate la care predomină manifestările antisociale. Ele se definesc în felul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care urmăresc cu obstinație să le pună în practică. 5) Extaz și iluminare Aceste experiențe sufletești contribuie la configurarea unui model de existență pato-biografică cu aspect particular. El este specific bolnavilor epileptici sau celor cu o structură mintală de tip isteric. Experiența acestor bolnavi este dominată de stările paroxistice de derealizare, pe care le trăiesc ca pe niște experiențe extatice de iluminare. Interpretarea lor, cu un puternic impact emoțional-afectiv asupra bolnavilor, le construiește convingerea că acestea sunt niște „semne divine”. Mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care se pot organiza în final într-o structură delirantă mistică. Crizele paroxistice de derealizare, sunt interpretate ca momente în care sunt „transportați într-o altă realitate”. Ei sunt vizionari, sau persoane alese pentru misiuni salvatoare. Epilepsia și stările secunde isterice pot schimba complet modul de existență al unei persoane. Ei vor trăi și exprima imaginea beatitudinii dată de aceste experiențe extatice. Prin aceasta ei pot crea adepți dintre persoanele sugestibile și cu o constituție emoțională impresionabilă. Acești indivizi adoptă atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
da naștere unor pulsiuni de afirmare colectivă de factură imagistică, ce va lua aspecte demonstrative colective. Întreaga viață socială, conduitele umane, vor imita, după un plan unic, modelele, în maniera zgomotoasă, agresiv afișată. Totul va avea aspectul formal de spectacol isteric la nivel social. 3) Caracteristicile planului psihologic Efectele factorilor etiologici în geneza psihozelor colective, depind de starea psihologică a grupului social-uman, asupra cărora aceștia acționează. Pentru realizarea tablourilor de „psihoze colective”, sunt necesare anumite „condiții psihologice” ale grupelor umane, caracterizate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realități prin „întoarcerea în trecut”. Spre deosebire de psihozele idealiste, care sunt psihoze utopice, psihozele de refugiu sunt psihoze schizoide, și ele se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele trăsături: conduite de refugiu, fenomene de regresiune, de regulă, de factură isterică, compensarea culpabilității colective prin auto-pedepsire, ritualuri cu caracter sau semnificație de acte reparatorii, manifestări de factură pasională, refugiul în alcoolism sau consumul de droguri psihotrope halucinogene etc. Din punct de vedere formal și tematic, psihozele de refugiu pot lua aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
devianțe ale satisfacerii dorinței sexuale, asupra altui obiect sau persoană, diferite de cele care caracterizează dinamica normală a pulsiunii respective. Piromanie: impulsiunea obsedantă, irezistibilă și subită a unor bolnavi psihici de a produce incendii. Pitiatism: ansamblul tulburărilor psihice de natură isterică induse prin sugestie și susceptibile de a fi anulate prin persuasiune. Posesiune: termen ieșit din uz, desemnând un delir tematic sistematizat, în cursul căruia bolnavul are convingerea că în interiorul lui „a intrat” o ființă supranaturală (demon) sau extraumană (animal etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la oricare alte forme terapeutice. Psihogenie: concepție etiologică ce consideră că în geneza unor boli psihice un rol determinant îl au condițiile și evenimentele vieții trăite de individ. Psihopatie: dezechilibru psihic constituțional de tip caracteriopatic. Psihoplasticitate: trăsătură psihopatologică specifică bolnavilor isterici caracterizată prin sugestibilitate și construcția de tulburări somato-psihice. Psihotraumatism: eveniment nociv, exterior, cu efect morbigenetic de regulă emoțional-afectiv, tulburând starea de echilibru psihic și somatic al unei persoane și determinând prin aceasta apariția unor boli psihice de factură reactivă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de Maiestatea Sa?" ale cărui urmări le mai resimt încă și astăzi. Atunci am realizat că în România nu e timp și loc pentru oamenii liberi, neînregimentați, văzând cum în societatea noastră se aleg apele: pe de o parte discursul isteric antimonarhic al celor care-și simțeau, pe bună dreptate, legitimitatea politică pusă în discuție și care și-au găsit o nesperată susținere în intelectualii dezabuzați, nostalgici după privilegiile de mai an, deveniți înfocați susținători ai "republicii de la Ploiești", iar, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]