1,396 matches
-
Solomon, așa cum ar vrea să ne convingă unele pasaje biblice (1Rg 3,2-3). De asemenea, porunca centralizării cultului din Dt 12 pusă pe buzele lui Moise e unul dintre elementele fundamentale pe care se bazează ipoteza redactării unitare a „operei istoriografice deuteronomiste” care ar cuprinde întregul cărților biblice de la Deuteronom la 2Regi (Römer, 2007, pp. 57-65). Ipoteza redactării sistematice și unitare a întregului cărților biblice de la Deuteronom la 2Regi, sub influența teologiei tipice a Cărții Deuteronomului, provine de la Martin Noth (1943
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se vorbește de Yhwh ca Dumnezeul suprem al lui Israel. Capitolul 8 Exilul și apariția iudaismului Istoriografia tradițională a lui Iuda caracterizează secolele al VI-lea - al V-lea î.C. cu termenii „exil” și „întoarcere” în patrie. Această viziune istoriografică considera exilul babilonian ca un fel de întrerupere în desfășurarea continuă a istoriei lui Iuda, considerând că intervenția babiloniană a cauzat nu doar distrugerea templului, ci și evacuarea teritoriului printr-o deportare masivă ce a durat până la reconstruirea comunității și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
opere ale lui B.P. Hasdeu - cum ar fi Istoria critică a românilor - ale lui N. Iorga - care, de altfel, va continua să fie un agent important în dezvoltarea antropogeografiei interbelice. Înainte de 1918 însă, antropogeografia a fost, de obicei, subordonată mizei istoriografice și romantice principale: demonstrarea continuității și a autenticității poporului român, ocupând cel mult spațiul tipografic, dar și simbolic, al unui simplu subcapitol în cărțile de istorie. Atunci când demersul este unul de antropogeografie sau de geografie politică per se, ca în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și politicii din Republica de la Weimar, s-a reflectat în geografie sub forma geopoliticii. În România, rezultatul unui proces asemănător, situat în contextul căutării unității naționale teritoriale și culturale, a fost o parțială îndepărtare a acestui proces de matricea sa istoriografică antebelică și apariția unei tendințe geopolitice. O nouă retorică, un nou dinamism, antipozitivism pe anumite paliere, încredere în știință pe altele, aplicabilitate și realism sunt noile trăsături ce caracterizează geopolitica. Pământul ia locul personajului principal - eroul, în narațiunile geografico-istorice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
găteala turcească. Dacă nu se poate vorbi despre unicitatea rețetei românești, care este totuși originalitatea sa? La fel precum în cazul sarmalelor, românii și-au folosit cu maximă ingeniozitate statutul de bucătărie „de frontieră“. Plasată ca o marcă (în sensul istoriografic al cuvântului) gastronomică între Levant și Europa Centrală și cea Răsăriteană, cratița românească a selectat după bunu-i plac dintre ofertele celor trei lumi culinare învecinate. În cazul tocanei la bostan, ideea a fost preluată de la turci (evrei sau greci...), dar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
032/230197 1 Cf. James Kellas, The politics of nationalism and ethnicity, London, 1991. 2 Robert B. Reich, Munca națiunilor. Pregătindu-ne pentru capitalismul secolului XXI, București, 1996. 3 Ibidem, p.107-119. 4 Cf. Cătălin Turliuc, Naționalism și etnicitate. Considerații istoriografice, în Istoria ca lectură a lumii, Iași, 1994, p.434. 5 J. Rosenau, Le nouvel ordre mondial: forces sous-jacentes et résultats, în Etudes internationales, 23, mars 1992, p.23 sqq. 6 Yves Lacoste, Trop grande ou trop petite?, în Le
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Într-un paragraf mic, separat de textul principal, sau chiar absentă. Rezultatul este că manualele școlare În România păstrează și glorifică memoria colectivă a românilor. Relativa tăcere ce s-a păstrat În jurul acestui subiect, poate neintenționată, are legătură cu practicile istoriografice ale erei comuniste, care tratau problema deportărilor ca tabu. Deoarece comunitățile germane din România tind să devină din ce În ce mai puțin numeroase, este esențial ca această bucățică de istorie a României să fie inclusă În manualele de profil. Etnicii germani au o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și aflarea multor lucruri noi. Pe scurt, este o carte care a meritat să fie făcută și care merită să fie citită. Ruxandra Moașa Nazare MIRELA-LUMINIȚA MURGESCU și SIMION CÎLȚIA (coordonatori), Exerciții Întru cunoaștere. Societate și mentalități În noi abordări istoriografice, Editura Domino, București, 2003, 307 p. Ilustrația de pe copertă, În care se pot recunoaște un compas, o busolă și, probabil, un astrolab, instrumente cu care navigatorii de odinioară Îndreptau mersul corăbiilor, a fost aleasă pentru a confirma ambiția celor doi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu numai un efort individual, ci și o Încurajare a formelor instituționalizate de dezbatere profesională prin concentrarea asupra canalelor de comunicare din interiorul breslei istoricilor (pp. 47-49). SÎnt necesare serii de dezbateri publice Începînd de la firul ierbii, adică de la producția istoriografică deja existentă (p. 50). CÎt privește dialogul interdisciplinar (p. 55), dezvoltarea capacității de integrare precum și de dialog și de comunicare a istoricilor În exteriorul disciplinei este crucială și este condiționată de „coerența interioară [care] este absolut necesară În demersul oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
profesionalitate pentru istorici (p. 71) și Însușirea „unui grund de cunoștințe de cultură generală despre trecutul omenirii, care să-i Îngăduie o orientare rapidă În raport cu diferitele evenimente, fenomene și procese istorice” (p. 72). Mai mult, „controlul de calitate al productelor istoriografice” trebuie menținut cu ajutorul unui „comitet de disciplină care să fie capabil să judece cu discernămînt diversele situații concrete și să adopte măsuri care să consolideze coerența breslei istoricilor” (p. 99). Sunt importante „instituirea și respectarea unui set minimal de reguli
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
bine remarcă Bogdan Murgescu, această critică lipsește și este considerată „un atac la persoană, ceea ce viciază climatul din interiorul breslei” (p. 50). Trei motive par a fi cauza acestei preponderente atitudini necritice. În primul rînd, este vorba despre lipsa argumentelor istoriografice, și de aici lipsa criteriilor de evaluare a unui text istoriografic. Cel mai adesea, argumentația istoricilor ia forma unei Înlănțuiri mai mult sau mai puțin cauzale de fapte, evenimente sau acțiuni ale unor personaje considerate importante pentru respectivul capitol istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
atac la persoană, ceea ce viciază climatul din interiorul breslei” (p. 50). Trei motive par a fi cauza acestei preponderente atitudini necritice. În primul rînd, este vorba despre lipsa argumentelor istoriografice, și de aici lipsa criteriilor de evaluare a unui text istoriografic. Cel mai adesea, argumentația istoricilor ia forma unei Înlănțuiri mai mult sau mai puțin cauzale de fapte, evenimente sau acțiuni ale unor personaje considerate importante pentru respectivul capitol istoric. Or, la acest nivel, orice critică poate fi foarte ușor Înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ultim, un veritabil deus ex machina, este acela că realitatea este prea complexă pentru a fi rezumată În cîteva cuvinte. Complex este cuvîntul-cheie care relevă insuficiența argumentativă și conceptuală a respectivului text/discurs. Un al doilea motiv este lipsa conceptelor istoriografice. Textul istoriografic este În Întregime deconceptualizat, iar limbajul este comun. Nu este vorba aici de a acuza istoricii că nu folosesc un limbaj excesiv de conceptualizat, cum ar fi cel al unei științe exacte, ci de faptul că nu există nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
veritabil deus ex machina, este acela că realitatea este prea complexă pentru a fi rezumată În cîteva cuvinte. Complex este cuvîntul-cheie care relevă insuficiența argumentativă și conceptuală a respectivului text/discurs. Un al doilea motiv este lipsa conceptelor istoriografice. Textul istoriografic este În Întregime deconceptualizat, iar limbajul este comun. Nu este vorba aici de a acuza istoricii că nu folosesc un limbaj excesiv de conceptualizat, cum ar fi cel al unei științe exacte, ci de faptul că nu există nici măcar un lexic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și Maiaki, dar datările acestora sunt încă departe de a fi definitive, în condițiile în care problema infiltrării sarmaților în regiunea nistreană și în general în arealul vest-nipruvian comportă și în prezent numeroase aspecte controversate, dincolo de un anumit consens istoriografic care părea să se fi instituit la un moment dat, cu acceptarea limitei secolelor I î.Hr. - I d.Hr, eventual a secolului I d.Hr., ca reper cronologic al consumării fenomenului respectiv. Atribuirea temporală a majorității mormintelor sarmatice vest-nipruviene unei perioade care
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
există într-un mod didacticist, disciplinar și autonom. Există mai mulți Foucault într-unul singur, astfel că sintagma Les Foucault nu ar fi deloc nepotrivită. Foucault a rămas un creator de istorii originale și abstracte și de noi perspective teoretice, istoriografice, politice, dincolo de "tema literară" hayden-whiteană din 1973, aceea a "distrugătorului istoriei" mai mult un șoc pentru mediul intelectual occidental, decât o realitate a gândirii autorului francez. Cinci ani mai târziu, în admirabilul eseu academic Foucault's Discourse: The Historiography of
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
admirabilul eseu academic Foucault's Discourse: The Historiography of Anti-Humanism, Hayden White afirma că Foucault "respinge autoritatea logicii și a narațiunii convenționale"2. Evident că Foucault respinge autoritatea logicii lingvistice și formele tradiționale de narativitate occidentală pentru a scoate discursul istoriografic din câmpul instrumentalizărilor politice, al elitelor, destinate să conducă prin intermediul unui control asupra discursurilor (istorico-politice). Ceea ce "distruge" Foucault este modul tradițional și occidental de a mai scrie istorii, acele istorii, interesate politic, care povestesc continuu și serial, pe axa timpului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și narativitatea? Pentru că în jurul acestor două noțiuni, cărora le corespund fenomene culturale occidentale complexe și dificile, "s-au forjat" filosofiile și teoriile (de regulă, anglo-americane) ale istoriei. Cum să nu fii supărat pe Foucault, când acesta "atacă" osatura filosofică și istoriografică a comunității intelectuale anglo-americane? Și tocmai când Occidentul (1950-70) "și-a desăvârșit" sistemele de putere intelectuală (centrate îndeosebi pe interpretare printr-o instrumentalizare lingvistică, întotdeauna politică, și pe narativitate, ușor asimilat!) vine "opera" acestui Foucault, care le întoarce pe dos
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
descalificate, anulate, "disciplinate" de către un complex aparat instituțional al puterii-cunoaștere. Ești autor nu pentru că scrii și publici, ci pentru că faci parte dintr-o societate condusă de către puterea-cunoaștere sau pentru că ai o imagine mitizantă în ochii celorlalți. În privința practicii istorice și istoriografice, funcția de autor se anulează, în cea mai mare parte. De ce? Pentru că documentele și arhivele au drept "autori" diverși oameni încorporați sau nu de către puterea-cunoaștere, de un perfid aparat instituțional ce dorește, cu un profund sens freudian, controlul politic și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ce creșteau în intensitate pe măsura succesului internațional și de casă al unui autor extrem de chinuit. Trebuie să lucrăm tot timpul la sinucidere, spunea Foucault, referindu-se la studiul cărților, al arhivelor și la modurile creative de a face cercetare istoriografică... Foucault, sinucigașul prin cunoaștere, contrastează puternic cu intelectualii contemporani lui, ce nu aveau cum să treacă de limitele psihice și mentalitare pe care le trecea gânditorul francez, de multe ori acesta pendulând pe latura unor fluidizări a relațiilor dintre ceea ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spune, de a explica. Este clar-obscur atunci când deține o relație de corespondență între concret și abstract, atunci când interpretează concepte, conferindu-le un sens ambiguu. De exemplu, interpretarea conceptului de "istoricism" are cel puțin patru sensuri diferite: unul conferit de practica istoriografică germană din secolul al XIX-lea; unul inventat de K. R. Popper; sensul atribuit de Foucault în cursul Trebuie să apărăm societatea; Noul Istoricism (New Historicism), dezvoltat prin critica literară și culturală occidentală după al Doilea Război Mondial. A folosi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sine și derivatele lor (noi concepte, noi idei, noi sensuri și semnificații, noi discursuri și noi posibilități de gândire). Cel puțin erau concentrate pe acestea până la Foucault, intelectualul care a rupt-o atât cu Linguistic Turn, cât și cu empirismul istoriografic atât de comun hoardei mediatice de istorici. În privința tratării cunoașterii, în toate cărțile pe care le-a scris, Foucault a fost preocupat de raporturile dintre discursuri, societate, control public și producere de adevăr. Discursurile din societate sunt în avangarda puterii-cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o relație multiplă de apreciere, de combatere, de valorizare, ceea ce deschide posibilitatea unor noi discursuri. De altfel, aceasta a fost marea intenție a scrierilor lui Foucault: noi posibilități de discurs. Istoric, analist, teoretician al cunoașterii, Foucault a creat un discurs istoriografic și filosofic suveran și aflat în suveranitatea intențiilor și a semnificațiilor ce decurg din el. Discursul său, disparat și discontinuu, a rămas un abis pentru lumea intelectuală în ciuda efervescenței pe care a stârnit-o în universități. Scrierile abstracționist-universitare foucauldiene și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
polemice", "scandaloase". Curând, toată această percepție negativizantă se va șterge din memorie, iar autorul nostru va fi pus pe rafturile bibliotecii ca un clasic al gândirii europene moderne. Istoriile sale "dificile", "neplăcute", "enervante", abstracte nu au vreo legătură cu empirismul istoriografic, nici cu o manieră filosofică de a viza perenitatea și problemele eterne ale filosofiei, ci sunt în actualitate, vorbesc despre imediat, relaționează trecutul cu prezentul imediat. Un fel de jurnalism istoriografic și filosofic, poate "radical", dar oricum util. O cronică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
neplăcute", "enervante", abstracte nu au vreo legătură cu empirismul istoriografic, nici cu o manieră filosofică de a viza perenitatea și problemele eterne ale filosofiei, ci sunt în actualitate, vorbesc despre imediat, relaționează trecutul cu prezentul imediat. Un fel de jurnalism istoriografic și filosofic, poate "radical", dar oricum util. O cronică foucauldiană a imediatului cu problemele sale. Foucault se considera un soi de jurnalist radical, iar filosofia sa este mai mult o modalitate personală de a gândi, de a problematiza, de a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]