3,057 matches
-
cazul clasei a XII-a. Odată cu aceste diminuări s-a operat și o reducere a expunerii politico-militare în favoarea temelor de civilizație, cultură și istorie cotidiană. S-au estompat unele evenimente și personaje din panteonul național-comunist, s-au recuperat elemente din istoriografia interbelică etc. Paradigma explicită a "luptei de clasă" s-a pierdut foarte curând după 1989, dar modelul eroizant 30 a traversat cu succes întreaga tranziție postcomunistă. Cel Mare pentru cei mici Prima întâlnire "științifică" a copiilor cu istoria voievozilor români
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
construcțiile din vremea lui Ștefan" au avut în mod cert și alte roluri în afară de a ilustra "dezvoltarea statului moldovean" și "lupta împotriva păgânilor otomani"98. Tocmai plasarea excentrică a unui astfel de comentariu ne îngăduie să apreciem remarcabila atractivitate a istoriografiei "tradiționale" centrată pe descrierea evenimentului politic și militar (histoire-bataille) capabilă să supraviețuiască atât diminuării textului, cât și concurenței altor viziuni asupra civilizației medievale. Bacalaureat, cu și fără voievozi În 1991, programa de studiere a istoriei s-a schimbat radical 99
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a XI-a. Excesul s-a transferat și în zona lecturilor istorice suplimentare sau a citării lucrărilor de specialitate, ca formă de supra-argumentare științifică 144. La "cumpăna între milenii", istoria lui Ștefan cel Mare și-a dovedit dependența acută de istoriografia și propaganda "Epocii de Aur", care vehiculau, la rândul lor, formule anterioare, bine imprimate în memoria colectivă a românilor. Insistența cu care publicul a protejat ceea ce știa deja, împotriva a ceea ce i s-a cerut să afle sau să uite
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și legendă". Această dificilă corelare între cei doi termeni a fost o performanță remarcabilă, bine susținută prin limbaj, design și structura ilustrațiilor. O altă lucrare a profesorului Djuvara din seria respectivă a fost special dedicată celui mai dificil subiect al istoriografiei noastre, etnogeneza românească. Departe de a se lăsa copleșit, autorul a profitat de complexitatea problemei, etalând o tehnică de povestitor profesionist, care alege de la început mirabilul, nu pentru sensul său ficțional, auto-exclus din realitățile plauzibile, ci pentru sugestia de minunare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fără patetism proiecția lor pe hartă, pentru a înlesni memorizarea 236. Apelul la orientarea spațială a rămas o constantă a povestirii, fiind un bun prilej de colaborare în localizarea intrigii istorice ("uitați-vă pe hartă!"). Povestitorul nu a utilizat periodizările istoriografiei academice decât în forme atenuate. Pentru început, timpul a fost împărțit firesc în ani, trimiterile la secole, milenii sau decenii realizându-se doar sporadic. Autorul a folosit totuși, fără nici o explicație, principala convenție a civilizației creștine, de împărțire a timpului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Asocierea nu este chiar așa de evidentă, ignorând circulația arhetipurilor decorative, comune atâtor civilizații de-a lungul timpului. Recurge însă la un vechi și familiar clișeu cultural, încă prezent în manuale 253, a cărui origine nu a preocupat aproape deloc istoriografia română. Necesitatea pentru români de a furniza prin recurență dovezile unei continuități neîntrerupte cu strămoșii iluștri explică de ce, chiar și în 1943, Mircea Eliade afirma asemănarea dintre veșmântul contemporan al țăranilor din inima țării și cel al dacilor (s.n. C.M.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
strămoșii iluștri explică de ce, chiar și în 1943, Mircea Eliade afirma asemănarea dintre veșmântul contemporan al țăranilor din inima țării și cel al dacilor (s.n. C.M.)", scria Anne-Marie Thiesse pe această temă254. Subiectul-cadru al povestirii înfruntă curajos nucleul dur al istoriografiei național-comuniste ajuns, în anii '80, la o simplitate liniară, matematică: etnogeneza a fost o "sinteză", o adunare, fie și forțată, a dacilor cu romanii. Migratorii, asimilați sau plecați de aici benevol, erau înșiruiți în manuale doar pentru a sublinia consecvența
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fidelă evenimentelor. Au avut loc modificări de accente, de încadrare sau de interpretare, în funcție de politicile memoriale și de concepția pedagogică a momentului. Schimbările au trecut, rând pe rând, dar nevoia de povestire exemplară a rămas. Toate manualele reflectă faptul că "istoriografia a stabilit o relatare coerentă a anilor imediat următori războiului, folosind texte precum cele ale lui Basilescu 19 [...] sau Kirițescu 20", după cum observa și Catherine Durandin 21. Deși această coerență a fost grav perturbată de regimul comunist la sfârșitul anilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
generozitate rar întâlnită în istorie, interese naționale cât se poate de presante. Tonalitatea unor astfel de explicații trimite la matricea politică a discursului pedagogic național, contemporană sau ulterioară evenimentelor din 1918. Militantismul acestei pledoarii a fost preluat fără rezerve de istoriografia națională, reorganizând continuu informația, în favoarea tezei de demonstrat. În manuale a ajuns într-o formă și mai incisivă, agravată prin didacticizare și prin periodice reinvestiri politice. Războaie și tăceri Pe parcursul a peste 80 de ani, manualele au repetat o povestire
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
timpul regimului Ceaușescu, când s-au exacerbat valorile acțiunii populare și ale unanimității românești în problema Marii Uniri. În contextul fricțiunilor naționaliste româno-maghiare, acutizate la mijlocul anilor '80, regimul a încurajat, parțial, rememorarea campaniei românești din Ungaria, mai mult în zona istoriografiei propagandistice. După 1989, manualele de tranziție au regăsit vechea interpretare, cu virtuți deopotrivă naționaliste, vindicative și anti-comuniste80. Dar și acest "adevăr istoric" al luptelor din 1919 a fost trunchiat, extras din contextul general al intervențiilor militare în toate zonele limitrofe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și unirea noastră. În definitiv, când totul se termină cu bine, cronologia, cauzele, reproșurile, vinovații și înfrânții nu mai contează. Reflectarea târzie și sumară a prezenței trupelor românești în provinciile anexate s-a realizat, în manualele de după 1989, în spiritul istoriografiei militare de la sfârșitul anilor '80 și începutul deceniului următor. Căutându-și în trecutul îndepărtat un prestigiu drastic diminuat în timpul comunismului, armata își regăsea, după 1989 ca și alte instituții neglijate de fostul regim, cum ar fi Biserica Ortodoxă, Banca Națională a României ș.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
chilipir de moment, obținut prin agresarea vecinilor. Maniera tradițională de reconstituire a Unirii a fost astfel complet anulată, ca sens și ca informație, o dată cu actorii, locațiile și evenimentele consacrate inclusiv ziua de 1 decembrie 1918. Următorul capitol era inedit pentru istoriografia interbelică: "România între 1918-1923". Manualele "capitaliste" anterioare nu justificau o astfel de periodizare, nici decupajele similare, ale anilor 1923-1929, 1929-1933, 1933-1940. Dar noua cronologie se construia în funcție de revoltele claselor muncitoare, încheiate cu momentele de triumf din 6 martie 1945 și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în funcție de Revoluția din Octombrie, care spărgea unitatea narativă a Primului Război Mondial în două secvențe distincte, înainte și după 1917. Despre 1 decembrie 1918 nu se amintea nimic, ba mai mult, era inventat un eveniment-substitut, dintr-un episod aproape complet ignorat de istoriografia interbelică, dar povestit acum pe larg, în două pagini pătimașe: greva tipografilor, din 13 decembrie 1918. În logica "democrat-populară", nu putea fi vorba decât despre un alt martiraj, pus de această dată sub numele lui I. C. Frimu, care binemerita înaintea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fost dominată de condeiul sfătos al profesorului Dumitru Almaș, asociat uneori cu Aron Petric sau cu învățătoarea Eleonora Fotescu. Autorii aveau răspunderea inițierii tinerilor în "povestea neamului", care trebuia să redea cât mai convingător versiunea, atent adusă la zi, a istoriografiei oficiale. Tonul era călduros, căutând să implice emoțional micul cititor în istoria țării și a luptelor "noastre", creându-se senzația de "memorie împărtășită" (shared memory). Dar istoria se schimba mereu, pe nesimțite. După omisiunile primilor ani ai regimului, copiii ajungeau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se reuneau, amintind și de faptul că, lupta "popoarelor asuprite" înlăturase Imperiul Țarist și Austro-Ungaria, favorizând astfel unirea Transilvaniei cu România. Abil plasată, în afara textului principal al lecției, lângă o imagine cu turnul Kremlinului, o propoziție readucea în manual spiritul istoriografiei interbelice: "Astfel s-a împlinit năzuința dreaptă a poporului român, atât din vechea Românie cât și din Transilvania de a desăvârși unitatea statului român (s.n. C.M.)"324. Lecția se încheia pe un ton optimist, chiar din punctul de vedere proletar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dintre conducătorii mișcării unioniste, de preferat Vasile Goldiș, cel care citise proclamația de unire la Alba Iulia. Simbolistica zilei de 1 decembrie a fost ridicată la superlativ întrupând, finalmente, un personaj istoric generic, "statul național unitar român": construct persistent al istoriografiei recente, continuând cumva personificările interbelice ale "neamului", "regatului" sau "României mari". Așa cum altă dată se prevedeau fragmente sau chiar lecții speciale care să convingă cititorul de importanța revoluției socialiste, în anii '70, s-au construit fragmente speciale pentru "însemnătatea Unirii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu rezultate ideologic opuse, care măreau și mai mult valoarea pozitivă a actului de la 1 decembrie 1918. Manualele de liceu destinate anului terminal erau, atunci, veritabile tratate de istoria românilor, pentru a căror redactare își dădeau concursul nume importante ale istoriografiei momentului, cum ar fi Constantin Daicoviciu, Miron Constantinescu, Ștefan Pascu, Hadrian Daicoviciu. Într-o primă ipostază, au fost chiar două volume de "Istoria României" pentru același an de studiu. Aveau, împreună, peste 400 de pagini, acoperind tot intervalul de la "epoca
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
istorie contemporană a României" din ultimul deceniu al Epocii de Aur aduceau informații în plus despre pierderile teritoriale din 1940 și despre suferințele românilor în timpul "teroarei horthyste", aglomerând cu știri "noi" de fapt, recuperate din perioada interbelică sau exacerbate de istoriografia militantă optzecistă 365 epopeea milenară și sângeroasă a unirilor și a pierderilor teritoriale 366. Această insistență mărea, prin contrast, valoarea evenimentului petrecut la Alba Iulia, în decembrie 1918, consacrându-l drept chintesență a reușitei naționale. Pe nesimțite, unirea devenea "Marea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
noilor simboluri s-a produs deci în virtutea unor convingeri care se voiau diferite de cele anterioare, dar erau, în fond, consubstanțiale discursului național-comunist. Timp de generații, astfel de reprezentări se refugiaseră în zona de rezistență a memoriei istorice colective, opusă istoriografiei oficiale marxiste și prosovietice, dar ele nu au fost cu totul ignorate de autorități, fiind tacit confirmate prin restituții mai mult sau mai puțin denaturate. În acest context, semnificațiile istorice atribuite, din ambele surse informale și oficiale zilei de 1
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat. Viziunea politico-instituțională asupra istoriei a rămas dominantă, toate celelalte adăugiri fiind clar subordonate acestei reprezentări. Celor care observau deficitul de informații inedite din "noile" manuale li se răspundea că lipsurile reflectau fidel starea istoriografiei, nepreocupată până atunci de subiecte precum viața cotidiană, istoria minorităților, istoria copilăriei etc. Dincolo de adevărul acestor obiecții, rămâne însă destul de vizibilă complicitatea autorilor cu vechea ierarhie a subiectelor, care confirmă obișnuințele publicului larg. Lecțiile despre istoria perioadei comuniste conțin, după cum
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
in Eastern Europe" (finanțat de Fundația Volkswagen). Cercetarea s-a axat pe studii de caz relative la Bulgaria și România anilor '60-'80 (vezi www.rememberingcommunism.org, accesat la data de 4.08.2010). 17 "Într-o mare parte din istoriografia curentă se opune memoria istoriei, deși puțini autori recunosc deschis că se angajează în construirea unei lumi unde memoria să poată servi ca alternativă istoriei" (Kerwin Lee Klein, op. cit., p. 128). 18 Aceasta ar putea fi rațiunea demersului întreprins de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
p. 1). 27 Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, traducere de Ilie Gyurcsik și Margareta Gyurcsik, Editura Amacord, Timișoara, 2001. 28 David Lowenthal, Trecutul e o țară străină, traducere de Eugeniu Stan, Editura Curtea Veche, București, 2002, p. 247. 29 "În istoriografia postmodernă, accesul la cunoașterea trecutului ca experiență vie este considerat a fi dincolo de puterile noastre de cunoaștere [...], pentru istoricii epocii mass-media, trecutul fiind complet absorbit în reprezentările sale" (Patrick H. Hutton, op. cit., p. 21). 30 Istoricii înșiși sunt cufundați în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Vezi Elena și Constantin Bărbulescu, 1 Decembrie la Cluj, în "Caiete de antropologie istorică" (număr special dedicat temei Sărbătoare, celebrare, comemorare), an IV, nr. 1 [7], ianuarie-iunie 2005, p. 312. 14 Acest efort nu a exclus raportarea continuă la miturile istoriografiei românești postbelice, perpetuate indirect prin observații critice, ironii sau negații violente; vezi, de exemplu, Victoria-Isabela Corduneanu, State Socialism and Hungarian Minority: Official History and Historical Narratives, în Daniela Koleva (ed.), Talking History. International Oral History Conference, Kiten, Bulgaria, 26-27 septembrie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în tabelul despre "forțe mobilizate și folosite în timpul războiului de eliberare națională (1916-1919)" (Ibidem, p. 692). În ciuda subiectului curajos, prezentarea semăna însă prea mult cu aceea despre "revoluția de eliberare națională de la 23 august 1944" sau cu alte teme dragi istoriografiei de partid, care sfidau memoria românilor. Mitul bunei intervenții românești în Ungaria a fost doar recent chestionat de către Lucian Leuștean, în lucrarea citată anterior dar fără un impact istoriografic sau mediatic sesizabil. Subiectul pare să fie neatractiv în contextul noilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
justifică lucrarea, de altfel foarte documentată, printr-un lung pasaj expiatoriu, suficient pentru a înțelege opțiunea actualilor autori de manuale. Pentru el, doar "răuvoitorii și falsificatorii istoriei (s.n. C.M.)" (după o formulă mult frecventată în anii '80, cu adresă la istoriografia maghiară, dar și la cea sovietică), ar putea afirma că unirea Basarabiei și Bucovinei "s-a făcut doar datorită prezenței armatei române"; căci armata română a intrat în aceste teritorii "întronând liniștea și ordinea, fără a se fi amestecat în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]