2,415 matches
-
ateism, una dintre cele mai grave delicte împotriva religiei de stat. Cei doi termeni de impietate și practici iudaice nu ne clarifică cu nimic religia lui Clement; de impietate erau acuzați nu doar creștinii ci și iudeii, iar de practici iudaice deopotrivă cu cei dintâi și cei din urmă. O anumită lumină în această situație încâlcită ne oferă Suetonius, care vedea în Clement un om de inerție, religie nedemnă, contemptissimae inertiae. Din acest apelativ putem deduce apartenența neîndoielnică a lui Clement
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Imperiului, importantă în apărarea limesului și a civilizației antice, a răspândirii și promovării romanității. Creștinismul în armata romană din secolele I-IV, imediat după Introducere, se deschide cu un prim capitol dedicat analizei Creștinismului în Imperiul roman, plecând de la diaspora iudaică și realitatea creștinismului în ascensiune și despre situația religioasă greco-romană existentă în Imperiul roman la întâlnirea cu creștinismul, concepțiile reciproc trăite sau exprimate și creștinismul în istoriografia păgână greco-romană. Al doilea capitol a luat în considerație Serviciul militar și războiul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe baza asemănărilor și intereselor comune, se formează o uniformitate de idei și un model de comportament" (Cuciuc & Dupu, 1998, pp. 26-27). Exemplul clasic este chiar cel al bisericii creștine, care a început prin a fi un grup din cadrul bisericii iudaice, unit de credința în divinitatea și jertfa mântuitoare a lui Iisus Hristos (Isus Christos). Acestuia i s-a adăugat un grup mai mare de credincioși de origini etnice și religioase diferite (numit în Biblie "neamuri"). Inițial, imediat după moartea Mântuitorului
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
lupta cu psihanaliza. Îl numește pe Freud materialist grosolan, lucru la care nu te-ai aștepta absolut deloc de la o figură cum este Jacques Lacan. Derrida, în ultimii zece ani de viață, s-a ocupat de "calea apofatică" în raport cu Cabala iudaică, deci cu elemente religioase foarte clare. Habermas intră în dialog cu teologul Ratzinger (între timp devenit Papa Benedict al XVI-lea), vorbesc de la egal la egal, se consultă și văd că distanța dintre ei nu e atât de mare. Să
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
început că s-a condus după „hotărârea definitivă și justă a celor 318 Sfinți Părinți” de la Niceea (325). Ei ar fi fixat ziua a XIV-a a lunii pascale. De la această regulă unii s-au îndepărtat, sub influențe străine și iudaice. Greșeala se observă, practic, în modul în care ei socotesc timpul marii sărbători creștine. Regula ortodoxă niceeană a fost menținută și respectată cu grijă de către Sfântul Atanasie, mai ales în ceea ce privește ciclul de 19 ani - „eneadecaterida” (în grecește, numărul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
numele unor zeități păgâne. Romanii aveau o credință astrologică puternică, socotind că oamenii stau sub influența planetelor. De aceea denumirea dată de ei zilelor săptămânii, provenite de la egipteni, a prelevat, cu timpul în întreaga lume, iar nu aceea a manierei iudaice. În locul sărbătorilor păgâne, creștinii au introdus noile sărbători. Tot așa, ca o contrabalansare a închinării fiecărei zile a săptămânii și a fiecărui ceas din ea unei planete, cu nume de zeitate, ei au fixat pomenirea cotidiană a unuia sau a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de atunci, ca și în zilele noastre, cu sentimentul evidenței divinității Mântuitorului și al așteptării învierii din morți a celor răposați. În secolul I însă, ca punct de orientare sigură în această privință, ei nu aveau decât data comemorării Pashăi iudaice. Legați puternic de mediul în care se născuseră și educați în spiritul semnificației evenimentelor Vechiului Testament, unii dintre primii creștini se străduiau să serbeze Paștile ca și părinții lor, în seara zilei de 14 nisan. Spre deosebire de acești „cvartodecimani”, majoritatea confraților
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cvartodecimani”, majoritatea confraților lor din Răsărit și îndeosebi din Apus se arătau preocupați de respectarea aceluiași adevăr al faptului istoric. Numai că ei nu socoteau că Paștile au coincis cu Pasha. De aceea nu se orientau după data apariției lunii iudaice, ci după ziua săptămânii creștine: vineri și duminică, zile în care au avut loc răstignirea și, respectiv, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. „Numai în vorbire figurată, și anume în mediul iudeo-creștin, se putea face o apropiere de înțeles între faptul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
după ziua săptămânii creștine: vineri și duminică, zile în care au avut loc răstignirea și, respectiv, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. „Numai în vorbire figurată, și anume în mediul iudeo-creștin, se putea face o apropiere de înțeles între faptul istoric iudaic și faptul istorico-creștin”. Consecințele religioase și istorice ale celui din urmă își dovedeau însă net superioritatea și bogăția. „O deosebire era totuși între cvartodecimani și ceilalți creștini: pe când aceștia serbau ca Paști învierea Mântuitorului, cvartodecimanii serbau la 14 nisan ospățul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
episcopul Victor al Romei și, pe de alta, pe episcopul Policarp al Efesului. Folosirea ca argumente a tradițiilor apostolice de atunci și pledoaria scrierilor epocii pentru o tradiție sau pentru cealaltă a dus la necesitatea despărțirii Paștilor de sărbătoarea Pashăi iudaice. Credibilitatea motivării cvartodecimane a disputei începea să scadă. La începutul secolului al IV-lea, înaintea ținerii Sinodului I ecumenic, apare posibilitatea îndreptării calendarului iudaic, prin tabela pascală rămasă de la conciliabulul din Filipopole. Din ea se vede că s-a încercat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
epocii pentru o tradiție sau pentru cealaltă a dus la necesitatea despărțirii Paștilor de sărbătoarea Pashăi iudaice. Credibilitatea motivării cvartodecimane a disputei începea să scadă. La începutul secolului al IV-lea, înaintea ținerii Sinodului I ecumenic, apare posibilitatea îndreptării calendarului iudaic, prin tabela pascală rămasă de la conciliabulul din Filipopole. Din ea se vede că s-a încercat reglementarea datei Pashăi, în cadrul ciclului de 19 ani, neglijându-se prescripțiile legale de mai înainte. „Această reformă strică și calendarului iudaic și computului pascal
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
posibilitatea îndreptării calendarului iudaic, prin tabela pascală rămasă de la conciliabulul din Filipopole. Din ea se vede că s-a încercat reglementarea datei Pashăi, în cadrul ciclului de 19 ani, neglijându-se prescripțiile legale de mai înainte. „Această reformă strică și calendarului iudaic și computului pascal creștin” prin sărbătorirea înaintea echinocțiului și chiar prin mutarea Pashăi mai târziu decât 14 nisan. O altă încercare de stabilizare calendaristică evreiască a fost și cea sub numele lui Hillel al II-lea (Hanasi). S-a urmărit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Fiului lui Dumnezeu. Din punct de vedere științific, conform datelor astronomice amintite ale zilei, o eclipsă de lună nu era posibilă. Cele câteva elemente amintite mai sus pot să mijlocească o înțelegere corectă în problema raportului Paștelui creștin cu Pasha iudaică. Insistența lui Dionisie asupra importanței determinării exacte a pascaliei, a începutului primei luni și a fidelității creștine ecumenice față de Sinodul I de la Niceea dovedește un efort unic și consecvent de respectare a Revelației divine din toate etapele dezvoltării ei. Totodată
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a străduit să pătrundă și sensul universal al elementelor cărora la era destinată. Regula computistă alexandrină, ca Paștele să nu se serbeze odată cu Pasha, evoca repetarea spirituală a unui fapt istoric. În anul răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos, marea sărbătoare iudaică s-a prăznuit înainte de Învierea Mântuitorului. În al doilea rând, regula amintită se baza pe o realitate profetică și simbolică. Prin jertfa pe cruce, Fiul lui Dumnezeu întrupat S-a dovedit cu adevărat Mielul ispășitor universal, cum a fost preînchipuit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
III, în PSB, vol. 17, p. 174) „Iudeii, nemaiavând ce să spună, spun că multe sunt persoanele cărora Dumnezeu le-a adresat cuvânt; ei spun: Îngerilor, care stau în jurul lui Dumnezeu, lor le-a spus: «Să facem pe om». Născocire iudaică! Basm ieșit din ușurătatea minții lor! Ca să nu primească o singură persoană, introduc mii! Îndepărtând pe Fiul, dau slujitorilor vrednicia de sfătuitori! Fac din cei care sunt robi împreună cu noi domni ai creării noastre. Omul când ajunge la desăvârșire este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în vârful crucii, atunci văzduhul se curăța, dar se curăță și pământul, căci Sângele din coasta Lui se picura pe el. Mai mult din această cauză nu S-a jertfit sub acoperiș, de asta nu s-a jertfit în templul iudaic, ca nu cumva evreii să tragă în folosul lor jertfa și nici să nu creadă că jertfa s-a adus numai pentru poporul acela. De asta S-a jertfit în afară de oraș și de ziduri, ca să afli că jertfa este universală
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de îndată ce ceremoniile și ritualurile nu mai sunt privite cu seriozitate și sunt înfăptuite în mod mecanic. Fiecare religie este expresia formelor de viață specifice comunității. Dacă aceste forme se schimbă - spunea Wittgenstein cu referire la o tradiție religioasă ca cea iudaică -, nu mai rămâne mare lucru din ea.59 Nu există decât religii istorice. O religie universală, religia rațiunii, îi apărea drept o plăsmuire a filozofilor, care nu poate juca nici un rol în viața omului obișnuit. Când vorbea despre religiile din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
goana aceasta după mărunțiș. Am analizat pînă acum și alte sisteme, inclusiv ale noilor puteri emergente, într-o manieră holistică, integratoare, în căutare de variante-alternativă, sau de mixturi funcționale. Am ajuns asfel să cercetăm și spiritualitatea hindusă, daoistă, budistă, confucianistă, iudaică, islamică, zen și altele, urmărind să surprindem influențele lor specifice asupra vieții cotidiene a respectivelor comunități, inclusiv a preocupărilor lor de natură economică. De asemenea, am căutat și alte doctrine uitate, mai laice, cum sunt distributivismul, sau comunitarianismul. Am căutat
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Occidentul, respectiv Orientul. Primul are la origini civilizația atlantă, mai geometrică și tehnologică, transmisă mii de ani pe filieră egipteană, hermetică, poate și cea sumeriană și cea amerindiană (deși s-au găsit interesante legături între Sumer, India și America precolumbiană), iudaică, apoi greacă, latină, creștină, templieră, rozacruciană, masonică, pînă în actualitate. Al doilea are ca principală sursă civilizațională străveche scufundata Lemurie, sau continentul Mu, ai cărui supraviețuitori au pus bazele civilizației dravidiene, mai magico-spirituală și mai deschisă, asimilantă prin smerenie și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și catolicismul dăunează echilibrelor fiscal-bugetare și monetare. Astfel, printre criteriile de aderare la zona Euro trebuiau să figureze și unele cultural-religioase. Se pare că spațiul protestant are în continuare cea mai ridicată capacitate de emancipare economică. Etica protestantă și etica iudaică (vezi Werner Sombart, Evreii și capitalismul) par în continuare cele mai favorizante pentru creșterea și dezvoltarea economico-socială, pentru o bună guvernare economică, Confesiunile creștine generează moduri diferite de a trăi, de a "păcătui" din punct de vedere economic. Se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
grijii datorate vieții omenești"mm, în virtutea căruia un evreu poate, ba chiar trebuie să încalce legile pentru a-și păstra viața. Atitudinea recomandată va depinde de circumstanțe. Dacă transgresiunea se face public, adică în prezența a zece bărbați de confesiune iudaică, moartea este, în principiu, întotdeauna preferabilă, oricare ar fi porunca respectivă. Așa stând lucrurile, numai evreii vii sunt în măsură să-și slujească Dumnezeul, de aceea nu este recomandat să-și pună viața în primejdie doar pentru a respecta prescripțiile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
joacă rolul relatării istorice 19. Este foarte instructiv, în această privință, să observăm cum cultul morților, reapărut când s-a impus datoria de amintire a genocidului, la aproximativ două decenii după eveniment, a reluat cutume vechi, inclusiv în sânul comunităților iudaice secularizate. Slujba comemorativă pentru odihna morților cuprinde acum rugăciuni pentru cei șase milioane de evrei asasinați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca și pentru cei care și-au dat viața pentru apărarea statului Israel. Citirea numelor victimelor genocidului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
masele evreiești, impermeabile la istoricizare, care preocupă în principal mediile savante. Această "convertire" a modificat profund fața iudaismului, cu excepția mediilor ortodoxe și mai ales ultraortodoxe, care nu aveau nevoie de noua religie pentru a continua să fie sau să redevină iudaice. Ne putem întreba, de altfel, în ce măsură această religie civilă poate să constituie pe termen lung baza unei identități evreiești viabile, de vreme ce ea se întemiază în primul rând pe durere și victimitate și face din adepții ei evrei mereu vigilenți și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
creștini, și de aceea a fost numit astfel. În secolele creștine, numele era considerat de către unii autori ca fiind, de fapt, un pseudonim ce semna numeroase scrieri sin-cretice, în care se îmbinau elemente gnostice cu altele neoplatonice și cu altele iudaice, cu scopul de a obține o doctrină capabilă să fie opusă creștinismului în ascensiune. Cea mai mare parte a acestor scrieri s-a pierdut, iar puținul care ne-a rămas ne-a venit pe filieră greacă, latină sau ara-bă. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Halm sînt mai degrabă superficiale și implică speculații esoterice asupra genezei, asupra literelor alfabetului, a syzygiilor (perechilor) de eoni cerești, a șirului de profeți și așa mai departe 64 - toate acestea fiind teme prezente În gnosticism (ca și În mistica iudaică), dar nu specific gnostice. Argumentul principal pe care Halm Îl aduce În favoarea tezei sale constă În pretinsele asemănări pe care le descoperă Între Demiurgul gnostic și Demiurgul din unele scrieri șiite sectare. De pildă, o cosmogonie ismaelită din veacul al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]