2,324 matches
-
Theodor de Mopsuestia, cunoscut prin istorismul său uneori radical. Deși format la școala exegetică a antiohienilor, Theodoret nu ezită nici un moment să își corecteze maeștri în anumite puncte pe care le consideră eronate: Eu unul, lăsând deoparte pentru moment, acuzarea iudeilor, mă minunez foarte că unii dascăli ai credinței au numit a patra fiară regatul Macedoniei. Ar fi trebuit să ia seama că cea de‑a treia fiară avea patru capete, ceea ce trimite fără echivoc la împărțirea imperiului în patru, după
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împărăția, și toate popoarele, neamurile și limbile Îi vor sluji Lui. Stăpânirea Lui va fi veșnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată” (Dan. 7,13‑14). Este potrivit, de bună seamă, să spunem iudeilor ceea ce profetul le‑a spus odinioară: „Chipul ți s‑a făcut de desfrânată, tuturor nerușinată te‑ai făcut” (Ier. 3,3). Oare ce este mai limpede decât aceste cuvinte? Căci profetul a spus acestea mai curând în chip evanghelic și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mic, iar aici că este mai mare decât celelalte! Trebuie să privim aceste cuvinte cu multă luare aminte. Într‑adevăr, văzând cornul, atunci când acesta abia apăruse, el spune că era „mic”, căci se vedea ieșind din poporul cel mic al iudeilor și stăpânind până atunci peste un regat necunoscut. Dar după ce a smuls cele trei coarne care erau în fața lui, este foarte potrivit ca înfățișarea sa să fie numită „mai mare” decât a celorlalte. Apoi profetul se întreabă: „De ce poartă acest
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mântuiască; și de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă in minciună, ca să fie osândiți toți cei ce n‑au crezut adevărul, ci au iubit nedreptatea” (2Tes. 2,10‑11). Domnul a spus același lucru iudeilor: „Eu am venit în numele Tatălui, iar voi nu m‑ați primit. Altul va veni în numele său și pe acela îl veți primi” (In. 5,43). Îngerul care i‑a vorbit lui Daniel spune: „Și va huli împotriva Celui Preaînalt, și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o clipă la alta. Dar nu am grăit către nimeni tainele care mi‑au fost descoperite, ci, veghind asupra lor, le‑am păstrat în inima mea”. Iată ce ne‑a descoperit fericitul Daniel! Eu unul, lăsând deoparte pentru moment, acuzarea iudeilor, mă minunez foarte că unii învățători ai credinței au numit a patra fiară regatul Macedoniei. Ar fi trebuit să observe că cea de‑a treia fiară avea patru capete, ceea ce trimite neîndoielnic la împărțirea imperiului în patru, după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a mărturisit întotdeauna că a fost trimis de Tatăl, i‑a fost încredințată o misiune și a îndeplinit ceea ce era plăcut lui Dumnezeu Tatăl. Dimpotrivă, [Anticristul], la rândul său, se va numi pe sine Dumnezeul universului. În ciuda tuturor acestor lucruri, iudeii continuă să îl aștepte și vor crede în el atunci când va veni. Versetul: „De aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire” (2Tes. 2,11) înseamnă de fapt: „El va îngădui ca amăgirea să se manifeste”, ca să iasă la iveală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
credinței; de asemenea, trebuie să fie îndepărtați cei care își ridică glasul împotriva credincioșilor. Numai atunci artizanul minciunii își va face apariția, ca să‑i dea în vileag pe cei care nu au primit vestea adevărului. Domnul a spus același lucru iudeilor: „Eu am venit în numele Tatălui, iar voi nu m‑ați primit. Altul va veni în numele său și pe acela îl veți primi” (In. 5,43). Iar dumnezeiescul apostol: „Fiindcă ei n‑au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să creadă în minciună, ca să fie osândiți toți cei ce n‑au crezut adevărul, ci au iubit nedreptatea” (2Tes. 2,10‑12). Așadar, părintele și stăpânul răului va veni pentru toți cei care s‑au împotrivit propovăduirii adevărului. Și pentru că iudeii, luptând pentru cauza lui Dumnezeu, după cum spun ei, l‑au pironit pe Domnul pe cruce, ca pe un „dușman al lui Dumnezeu”, venirea Anticristului va fi dovada cea mai clară a nelegiuirii lor. Cristos Domnul, fiind Dumnezeu adevărat și Fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dispus greșit de libertatea lor de conștiință și, pe de altă parte, că prin faptele lor rele, Domnul Preaînțelept a arătat adevărul viselor. Așadar, el va îngădui aceluia să se arate pentru a denunța atât răutatea lui, cât și a iudeilor. Printr‑un singur gest el îl va nimici [pe Anticrist] și va vindeca boala iudeilor. „Căci el va trimite pe Ilie Tesviteanul să dea în vileag înșelăciunea aceluia și să vestească venirea Domnului său.” (Ml. 4,5) Dușmanul adevărului va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lor rele, Domnul Preaînțelept a arătat adevărul viselor. Așadar, el va îngădui aceluia să se arate pentru a denunța atât răutatea lui, cât și a iudeilor. Printr‑un singur gest el îl va nimici [pe Anticrist] și va vindeca boala iudeilor. „Căci el va trimite pe Ilie Tesviteanul să dea în vileag înșelăciunea aceluia și să vestească venirea Domnului său.” (Ml. 4,5) Dușmanul adevărului va imita aproape perfect parusia Domnului, alegând un corp omenesc demn de lucrarea sa nelegiuită și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Trebuie să spunem că ne aflăm în fața unuia dintre cele mai interesante texte, din perspectiva subiectului nostru, în care sunt tratate, uneori în manieră inedită, numeroase teme legate de mitul Anticristului. Mai întâi, tema regelui mesianic, restaurator al regatului „sfinților” (iudeii). Fragmentul face parte din prima parte a apocrifei. Acest rege se va ridica din „cetatea soarelui” (Palmira), îi va distruge pe asirieni, precum și „pe toți păgânii și pe toți cei nevrednici”. Autorul se arată foarte favorabil perșilor, eliberatorii iudeilor din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfinților” (iudeii). Fragmentul face parte din prima parte a apocrifei. Acest rege se va ridica din „cetatea soarelui” (Palmira), îi va distruge pe asirieni, precum și „pe toți păgânii și pe toți cei nevrednici”. Autorul se arată foarte favorabil perșilor, eliberatorii iudeilor din captivitatea babiloniană. Mesia iudeu „va porunci să fie distruse templele păgâne și preoții acestora, să fie restaurate templele sfinte și va face daruri mari Casei lui Dumnezeu” (2, 40‑41). Partea a treia, creștină, o corectează, în opinia noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din prima parte a apocrifei. Acest rege se va ridica din „cetatea soarelui” (Palmira), îi va distruge pe asirieni, precum și „pe toți păgânii și pe toți cei nevrednici”. Autorul se arată foarte favorabil perșilor, eliberatorii iudeilor din captivitatea babiloniană. Mesia iudeu „va porunci să fie distruse templele păgâne și preoții acestora, să fie restaurate templele sfinte și va face daruri mari Casei lui Dumnezeu” (2, 40‑41). Partea a treia, creștină, o corectează, în opinia noastră, pe cea precedentă, precizând că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu” (2, 40‑41). Partea a treia, creștină, o corectează, în opinia noastră, pe cea precedentă, precizând că „în al patrulea an” al domniei acestui rege care se pretinde mesianic se va arăta Fiul Nelegiuirii. Instantaneu, cele două personaje, Mesia iudeu și Fiul Nelegiuirii, formează un cuplu solidar, cu semnificație negativă. Cel din urmă va dori să se așeze în locașul sfânt; va face minuni; va merge pe ape; va săvârși vindecări, într‑un cuvânt, „va face lucrurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
își va instaura împărăția de o mie de ani. Apocalipsa lui Ilie prezintă un scenariu compus din mai multe elemente inedite, un scenariu care îmbină viziunea mesianică iudaică și eshatologia creștină. Fiul Nelegiuirii constituie o aluzie clară la un mesia iudeu, războinic, care va dobândi puterea, va încerca să se instaleze în templu și va persecuta drepții. Autorul insistă asupra caracterului pacific al adevăratului Mesia, care va coborî pe pământ la sfârșitul luptei. Nu este exclusă o aluzie la revolta lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de inspirație, nu este lipsită de interes. Să începem cu mărturiile sale. Carmen apologeticum vv. 941‑990: Atunci Dumnezeul Atotputernic, vrând să se sfârșească cele despre care am spus mai înainte/ Va ridica un popor multă vreme ascuns./ E poporul iudeilor pe care un râu îi ține închiși dincolo de Persia:/ Dumnezeu a vrut să îi păstreze acolo până la sfârșitul veacurilor./ Din pricina robiei, s‑au așezat în acel ținut;/ Nouă triburi și jumătate din cele douăsprezece locuiesc acolo./ Minciuna și ura le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
marcat de trei evenimente: venirea Anticristului; întoarcerea poporului ascuns la Ierusalim; victoria lui Cristos urmată de Judecata de Apoi. În mod evident, Commodian face aluzie la tradiția iudaică a triburilor pierdute, tradiție ai cărei germeni se află în episodul deportării iudeilor din Regatul de Nord, în 722 sau 721 î.Cr., de către regele asirian Salmanasar (2Rg. 1‑7). 1Cr. 5,26 precizează că aceste triburi „vor fi până în ziua aceea”, așadar, ele nu au fost complet asimilate de populațiile păgâne. Se spune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
odihnești în vreun cuib, nici să te așezi pe vreo ramură, până nu vei trece apele învolburate ale Eufratului. Zboară la poporul care locuiește acolo și aruncă‑le epistola aceasta” (77, 21‑22). După ce le amintește pricina suferințelor îndurate de iudei de‑a lungul istoriei, după ce le promite pedepsirea exemplară a dușmanilor, Baruh adaugă: „Să fie, dar, epistola aceasta drept mărturie între noi, ca să va aduceți aminte de poruncile Celui Puternic, ca să mă apere în fața celui ce m‑a trimis. Amintiți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celor răi”, prin intermediul regelui asirian. Cu timpul, și mai ales în anumite medii apocaliptice, această imagine este înlocuită cu alta, complet idealizată, lipsită de orice conotație negativă. 2 Baruh și 4 Ezdra fac din acești paria veritabile modele pentru toți iudeii, eroi spirituali care au știut să păstreze, nealterată, Legea lui Dumnezeu. În fine, autorii creștini realizează o a treia transformare a mitului, vechile triburi iudaice devenind, pentru Commodian, de pildă, noul „popor ales”, poporul creștin prin excelență. Anexa 2 Inventarul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alăturat preotului Mattathia și fiilor lui în mișcarea de revoltă împotriva elenismului” (M. Delcor, Le Livre..., p. 15; cf. și 1 Mac. 2,42, în Septuaginta, vol. 3, București, Iași, 2005). Într‑adevăr, această a doua parte constituie ecoul luptei iudeilor împotriva lui Antiochos al IV‑lea Epiphanes; textul trebuie citit în paralel cu cel de la 1 și 2 Macabei. . H.H. Rowley, Darius the Mede and the Four World Empires in the Book of Daniel, Cardiff, 1935 (ed. a doua, 1959
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Prigent, Apocalypse..., pp. 260‑282; A.A. Trites, The New Testament Concept of Witness, Cambridge, 1977. . Iez. 40,3-42,20. . Există două interpretări principale ale primelor versete din acest capitol. Potrivit primei interpretări (literale), Ioan s‑ar referi la convertirea iudeilor; potrivit celeilalte (alegorice), ar fi vorba mai curând de diferitele comunități religioase (iudaice, păgâne, creștine) reprezentate de templu, ca simbol al „totalității”. Cf. P. Prigent, Apocalypse..., pp. 264‑265; L. Peerbolte, Antecedents..., p. 123. . Cf., de exemplu, Ier. 5,14
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
14; Mc. 6,15; 9,11‑13; Lc 1,17; 4,25; 9,8.19; In. 1,21.25 se referă cu exactitate la episodul redat de 3Rg. 17. Evanghelistul precizează faptul că seceta pe care profetul o abate asupra Iudeii durează trei ani și jumătate, adică exact perioada menționată în Cartea lui Daniel și în Apocalipsă 11,3. . Theodotion: 6∀ℜ ϑΞΦΦ∀Δ∀ 20Δ∴∀ :γ(ς8∀ <Ξ∃∀4<≅< ƒ6 ϑ↑Η 2∀8ςΦΦ0Η ∗4∀νΞΔ≅<ϑ∀ 88Ζ8Τ<. Desigur, este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1; 32, 1; 49, 2; 110, 2; 121, 3; Irineu, Adu. haer., IV 33, 1; Hipolit, Com. Dn., IV 18, 6; IV 23, 3; Chiril al Ierusalimului, Cat. XV etc. . „Milenarismul lui Iustin pare mai mult tributar viziunii apocaliptice a iudeilor decât Apocalipsei lui Ioan”, scrie E. Pietrella, în C. Mazzucco‑E. Pietrella, „Il rapporto tra la concezione del millenio dei primi autori cristiani e l’Apocalisse di Giovanni”, Augustinianum, 18, 1978, p. 41. Raportul dintre milenarism și mitul Anticristului a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
t.). . Potrivit credinței milenariste, înaintea sfârșitului lumii va avea loc o înviere, a sfinților care, timp de o mie de ani (Apoc. 20,2), vor domni împreună cu Cristos pe pământ. Împărăția milenară este deci pământească, amintind de domnia mesianică a iudeilor. Milenarismul își are rădăcinile într‑un mediu asiatic, „în care creștinismul a fost foarte influențat de iudaism și a îmbrăcat nuanțe evident materialiste” (M. Simonetti, „Milenarisme”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme ancien, Paris, 1990, t. 2, p. 1643.) Cf. de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
174. . Într‑o primă fază, Anticristul va duce o campanie antiidolatră, pentru a câștiga încrederea coreligionarilor săi. Ulterior, el se va instala ca idol unic în templul din Ierusalim. Este evident că Anticristul nu se poate declara antiidolatru decât în fața iudeilor și a creștinilor. Cu toate acestea, la distanță de numai un rând, ni se spune că toți cei „care ce‑l slăvesc pe diavol prin multe lucruri abominabile îi vor sluji atunci printr‑un sigur idol” (V, 25, 1). Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]