1,385 matches
-
plus, din moment ce până și cel mai stabil sistem politic poate varia întrucâtva în ce privește normele pe care le reprezintă, există mici variații în timp și spațiu. Totuși, putem vorbi de grupe de sisteme politice, întrucât asemănările în cadrul unei grupe sunt mai izbitoare decât micile diferențe între sistemele ce o compun. Două exemple binecunoscute de asemenea grupe sunt, pe de o parte, țările vest-europene, descrise ca democrații liberale, deși există variații substanțiale între ele, și, pe de altă parte, țările comuniste, caracterizate până în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nici egalitare, nici total inegalitare. În ciuda diferențelor dintre aceste țări din punct de vedere al distribuției veniturilor și al serviciilor sociale, principiile normative reprezentate în sistemele lor tind să constituie un compromis între extrema egalității depline și cea a inegalității izbitoare. Într-o anumită măsură, această situație se datorează probabil chiar formulei liberal-democratice. Deoarece grupurile se pot exprima oarecum deschis și pot concura pentru sprijin, în special prin alegeri, există o tendință de echilibru spre centrul dimensiunii scopurilor substanțiale. Există desigur
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
societăți, este transferată prin socializare familiilor, școlilor, grupurilor de egali, și prin media" (1980: 261). Dar aceste patru dimensiuni nu au fost "imaginate", ca să spunem așa, de Hofstede. Ele formează "o structură generalizată care fundamentează aspectele mai evidente și mai izbitoare ale relativității culturale" (1980: 313). De fapt, așa cum observă autorul, ele ajung să se apropie de "problemele analitice standard" care au fost identificate în literatura consacrată "caracterului național" (Inkeles și Levinson, 1969). De aici, Hofstede a reușit să identifice, pe
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
73-6; De Fleur și Ball-Rokeach, 1982: 232-50). Limitele asupra efectelor structurilor și proceselor de comunicare Se pot trage totuși un număr de concluzii privind rolul mijloacelor de comunicare, în special al televiziunii. Ele sugerează toate că impactul este mai puțin izbitor decât se crezuse inițial. "Preocupările primelor studii asupra mijloacelor de comunicare au vizat mai întâi o cercetare a "efectelor" directe, imediate și deterministe" (Zukin, 1981: 362; Bruhn Jensen și Jankowski, 1991: 147-8). Acum este clar că aceste efecte sunt mai
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
domeniul constituțiilor. Aceasta a dus la intensificarea dificultăților de implementare, dar și la o creștere treptată conștientizării cetățenilor privind existența drepturilor și nevoia implementării lor. În anii '70 și '80 a existat o renaștere a rolului drepturilor, cazul cel mai izbitor fiind poate acela al Declarației de la Helsinki, care a condus la o presiune considerabilă asupra statelor comuniste europene și care poate fi privită ca instrumentul indirect al căderii acestor regimuri. Organizarea guvernărilor Adesea, constituțiile "declară" drepturi, dar funcția lor principală
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ca și între elementele unei Provincii religioase și ale alteia? De ce există acele contraste între o parohie și alta, între preoții aceleiași parohii, între vicar și paroh, între aceștia și exponenții asociațiilor religioase? De ce se continuă de atâtea veacuri neînțelegerile izbitoare pentru limite de competență, care dau loc unor competiții scandaloase? De ce există această tendință atât de extinsă și profundă de a ne retrage în cuibul nostru, de a nu mai vedea dincolo de instituția noastră, de a cultiva separări, de a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vârsta de 5 ani și 8 luni, ca succesor al Regelui Ferdinand. Până la el, evoluția dinastiei române, în privința duratei domniei și respectării normelor de succesiune se caracterizase prin stabilitate și respectarea relativă a legalității. Destinul lui Mihai ca rege seamănă izbitor cu cel al bunicului său din partea mamei, regele Constantin I al Greciei. Mihai a urcat de două ori pe tron și tot de atâtea ori a fost înlăturat. Începând cu domnia lui Mihai, succesiunea la tron s-a făcut cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
numai un remediu natural excelent, ci și unul de profilaxie generală. Erau, indiscutabil, cei mai cunoscuți apicultori din ținutul Neamțului. Dar, iată, a sosit delicatesa. Pe o farfurioară albă, smălțuită, cu viniete albastre, se odihnea o minunăție de fagure, semănând izbitor cu "Floarea-soarelui", aparținând nefericitului olandez cu urechea tăiată. La vederea acestei minunății apicole, glandele mele salivare s-au scăpat pe ele dintr-un exces de secreție internă, iar papilele gustative dansau amețitor într-o cavitate bucală excitată de tăria parfumurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
coapte, atrăgea ca un magnet privirile tuturor celor care-l vedeau. Iar mamei, săraca, îi creștea inima cât bostanul de dragul lui. Dar ce frumos cânta, Doamne! Ce voce caldă și plină de mlădieri cuceritoare! Mircea a fost fratele care semăna izbitor de mult cu tata și cred că, și din acest motiv, mama îl iubea foarte mult. În lungii ani de închisoare comunistă, când tata era departe de noi, mama ne spunea adeseori: Mircea este cel mai mare. Să-l ascultați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
chip de om. Ne-ai făcut să credem că ești un Zeu al iubirii, al dragostei și al bunătății. Ne-ai făcut să nădăjduim într-o existență frumoasă, îmbelșugată și plină de bucurii... Spre regretul meu, Doamne, vorbele Tale seamănă izbitor de mult cu discursurile politicienilor demagogi: una zici și alta faci! E noapte. Într-o căsuță prăpădită, cu o curte fără gard, la o margine de sat, pe niște saltele improvizate, așezate direct pe pământul din cămăruță, doarme o mamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bântuit dintotdeauna. O nimicnicie caldă, apropiată, umană, cum am reușit să descopăr abia odată cu volumul Drumul furnicilor (1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și lirism, de o izbitoare forță perceptivă, de un conținut tragism, în care omul secolului al 21-lea se regăsește ludic. Necurmatei treceri care supune omenescul destin, poetul îi opune, prin simbolistica nimicului, nesfârșita întindere a clipei. Universal prin neființă, dar prezent prin cuvânt iată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
victime îl descrie ca fiind 'mai vârstnic decât noi. Înalt, brunet, bine legat, nu purta, ca noi, semnele privațiunilor de tot felul. Mușchii puternici, tenul bronzat, mișcările sigure trădau mai degrabă sănătate și o condiție fizică de invidiat, în contrast izbitor cu starea noastră de distrofici'. Alături de el, erau printre agresori Blăgescu, Mărculescu și Stănescu. Era de o duritate ieșită din comun. L-a bătut la tălpi pe Gheorghe Chivulescu până ce acestuia i s-a rupt carnea dintre două degete. Cu toate că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mai ales pentru Cernăuți. (Joussain). * Traian Brăileanu * În numărul 3 al revistei, André Joussain profesor de filozofie la Périgueux, laureat al Institutului, semna un articol despre alegerile din Franța. Din caracterizarea partidelor de stânga pe care o făcea profesorul rezultau izbitoare analogii cu Partidul țărănesc din România. În revistă au mai semnat: Const. Zappa, Gh. Brăileanu (Feminizare și efeminizare) Ion Țurcan (Problema Arcășiilor), George Macrin, Teodor Fecioru. * Însemnări sociologice, august 1936. Ca întotdeauna, interesantul articol al dlui prof. univ. dr. T.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tatălui său, Gheorghe Eliade. XIIItc "XIII" 1. Acest lucru se va întâmpla abia în 1957, când și Wikander era deja profesor la Universitatea din Uppsala, dar la catedra de indo-europenistică. 2. Vezi și Introducerea în volumul de față. 3. Formulă izbitor de asemănătoare cu viitoarele titluri ale lucrărilor lui Dumézil, Mythe et épopée și Du mythe au roman, în care clasicizatele referințe la Wikander își găsesc locul cuvenit. Dincolo de această facilă asemănare a titlurilor, problema influenței reciproce dintre Dumézil și Wikander
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pentru condiția scriitorului în societatea burgheză. Drama lui e însăși drama scriitorului într-o lume unde omul e călcat în picioare" și, cum era de așteptat, urmează comparația: "Puține contraste între trecut și zilele pe care le trăim sînt mai izbitoare decît contrastul între condiția scriitorului în societatea burgheză și condiția scriitorului în epoca aceasta de construcție a socialismului. Lumea în care trăiește scriitorul de azi la noi e sănătoasă, frămîntată de lupta îndîrjită pentru construirea viitorului, de lupte necruțătoare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui Maitreyi al lui Eliade, titlu ce purta numele unei tinere indience frumoase, de care autorul, dat fiind că romanul era în mare parte biografic, prin personajul său, Allan, se îndrăgostește nespus și încearcă să spargă barierele diferențelor culturale, semăna izbitor cu succesul Zarazei lui Cristian Vasile. Chiar dacă una era o carte, iar cealaltă o melodie, ambele despre iubire și femeia fatală care le sucește mințile, îi transformaseră pe cei doi artiști peste noapte în adevărate vedete. Pe Cristi în cel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cum aveau alții. N-avea nici pătură, nici măcar un cearșaf, doar o nenorocită de saltea jegoasă într-un colț, pe un pat șubred, pe care l-a descoperit pipăind cu mâinile în gol, ca un orb. O saltea care puțea izbitor a urină și jeg, pe lângă mirosul înțepător de mucegai și umezeală din celulă, care i-a stârnit imediat câteva crize de tuse puternice, până când fața toată i s-a umflat și a vărsat din nou. Îi era sete și n-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost mai Înzestrați, absurdul brutal social se plimba pe toate străzile și bătea la toate ușile, dar tinerelul care eram, cum o spuneam mai sus, prin acele calități ascunse ale sale, care În anii puberali și adolescentini erau tot atâtea izbitoare defecte, parcă se oferea drept victimă ideală unui timp politic care din realitatea și existența acestor „victime” Își făcuse un program central. Stalin, cel admirat nu numai de Români, dar și de intelighenția franceză sau germană a vremii, anunțase cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
explică prin Încetineala reformei, dar, evident, și prin numărul mic de angajați (majoritatea românilor fiind agricultori sau pensionari), ca și prin plecarea masivă la muncă În străinătate a celor care, altminteri, ar fi Îngroșat În țară rândul șomerilor. Cele mai izbitoare particularități se Întâlnesc Însă În satele românești. „Decolectivizarea“3 a avut ca rezultat fărâmițarea excesivă a proprietăților: cele mai multe nu depășesc două hectare! În aceste condiții, numeroși țărani se limitează la o agricultură de subzistență; produc strict pentru a consuma, și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la vize, a urmat un val „sensibil“ În Franța. Francezii s-au trezit cu așezări improvizate la marginea orașelor, focare potențiale de infecție și delincvență. Dintre cei expulzați, unii au ajuns (pentru scurt timp) În Elveția, În contrast și mai izbitor cu ordinea și curățenia elvețiană. Pe români Îi jignește asimilarea român-țigan, curentă În Occident. Însă țiganii plecați din România sunt români, așa scrie pe pașaportul lor (admițând că au pașaport). Românii nu prea reușesc să priceapă cum poate cineva care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
că o dau în judecată dacă îmi va cere să-i plătesc pensie alimentară. Cum am refuzat să mă supun vreunui test, a angajat un avocat. Am angajat și eu un avocat. Avocatul ei susținea că „băiatul seamănă în mod izbitor cu domnul Ellis“, în timp ce avocatul meu a contracarat, fără prea multă tragere de inimă, la insistențele mele, că „băiatul seamănă izbitor cu un anume domn Keanu Reeves!“ (semnul de exclamare a fost ideea mea; ruina relației cu Keanu, din cauza exclamațiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
test, a angajat un avocat. Am angajat și eu un avocat. Avocatul ei susținea că „băiatul seamănă în mod izbitor cu domnul Ellis“, în timp ce avocatul meu a contracarat, fără prea multă tragere de inimă, la insistențele mele, că „băiatul seamănă izbitor cu un anume domn Keanu Reeves!“ (semnul de exclamare a fost ideea mea; ruina relației cu Keanu, din cauza exclamațiilor, nefiind ideea mea). Testele la care legea m-a obligat să mă supun au dovedit că eu eram tatăl copilului, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-am scos ochelarii. Miller a tresărit și s-a abținut să se încrunte prea tare când mi-a văzut obrazul și mărimea vânătăii revelată în toată splendoarea. Asta a răscolit ceva în el. Se confrunta cu un alt amănunt izbitor. - Nu mă crezi nebun, nu-i așa? am întrebat rapid. - Iau o decizie în timp ce vorbim, zise el, revenindu-și. Ăsta e tot rostul acestei prime întâlniri: să încerc să văd dacă te pot crede. Închisesem ochii și am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de cartofi prăjiți, o coca-cola mică - nu mi-era foame - și mi-am luat tava așezându-mă la o masă lângă fereastră. 450 SL trase în parcare la exact 2.40. Un băiat - de șaptesprezece, poate optsprezece ani - care arăta izbitor de asemănător cu Clayton - ieși din mașină. Era mai înalt acum, am remarcat, și avea părul scurt și deși purta ochelari de soare l-am recunoscut imediat. Îmi țineam răsuflarea. L-am urmărit în timp ce se îndrepta nehotărât spre intrare. Proiecta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
propriile mele fantasme legate de cel mai fabulos oraș din întregul traseu al Trenului Literaturii. Lisabona - cea mai vestică metropolă a Europei, succedând cu două ore mai târziu Bucureștiului, fus orar pe care îl împarte doar cu Londra - îți dă izbitoarea senzație de capăt de lume, un fior metafizic în fața depărtărilor pe care le deschide Oceanul. Tocmai de aceea ar fi fost preferabil să fi călătorit de la Est spre Vest, nu invers, cum au stabilit organizatorii - este și părerea colegilor mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]