10,258 matches
-
cu casetele, dar, cînd am dat să mă Întorc, am auzit... Am auzit-o limpede, puternică și zgîriată cum Îi era timbrul: vocea tatălui meu. Nu venea din afară, n-am cap tat-o cu timpanele, ci am simțit-o izbucnind Înăuntru, drept În creier. Mă strigase pe nume. Strigătul s-a gîtuit ca și cum ar fi vrut să mai spună ceva, dar nu i s-a mai Îngăduit. M-am oprit locului trăgînd inevitabil cu urechea. Bătrînul se afla Într-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă un rol-cheie în scenariul evanghelic, fapt pentru care creștinii din primele generații i-au acordat o atenție aparte, încercând să-i completeze biografia de la naștere până la moarte. Cultul ei izbucnește cu fervoare, întreținut și de autoritățile ecleziale, în timpul controversei nestoriene. În secolul al V-lea, Mariei i se atribuie titlul de theotokos („născătoare de Dumnezeu”), pe lângă cele deja consacrate de anthropotokos („născătoare de om”) și de christotokos („născătoare de Cristos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a trei suflete, după ce coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și în „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește într-un plâns amarnic și cere îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară în iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
totuși în străfundul inimii cuvintele chiparosului. Odată ajunși acasă, primul lucru pe care îl face gazda e să spele, în semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la sănătate ne era gândul ci la... ce-o să găsim acolo. Am ajuns. N-am crezut că e chiar așa de aproape. Ne-am uitat unul la altul noi, marii exploratori ai "necunoscutului" și ne-a fost rușine. Mai-mai să izbucnim în lacrimi. Ca să vezi la ce visasem atâta timp ! Niște sălcii, acolo, pe un petec de pământ. Mare scofală ! Sălcii mai văzusem -chiar mai frumoase decât astea ! Doar toată lumea știe că sălciile bătrâne sunt cele care se apleacă până la apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar oare la ei, de unde-or fi fiind, nu plouă, nu se face focul, oare cum trăiesc de habar n-au că focul nu poate să ardă pe ploaie! Și cum mă uitam așa, înciudat de neștiința lui, deodată au izbucnit... limbi de flăcări. Din jarul stins! Pe ploaia care cădea, rece și deasă! Nu mi-a venit să-mi cred ochilor! Abia atunci m-am uitat la el! Doamne, ce ochi avea! Așa cum e cerul spre noapte sau, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că-i Moș Crăciun): "Sărut mâna, mamă ! Hai, lasă florile că te uzi toată masa-i gata, poftim, te rog". Apoi se uită la mine : "Cum ați călătorit?" "Bine, mulțumesc" i-am spus și am dat să plec. Bătrânul a izbucnit în râs : Da, da, haideți, mergeți în oraș ! Să veniți înainte de căderea nopții !" "Sărut-mâna", i-am spus, cum se obișnuiește. "Eu vă sărut mâna, mătușică !" răspunse bătrânul, se strâmbă la mine (hm ! așa făcea mai demult băiețelul vecinei ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
toți acolo, în jurul focului, și așteptam să se facă ziuă. Nopțile sunt reci la noi și cu cât se apropie dimineața cu atât e mai frig și întunericul mai greu. De undeva, cocoșul cânta a treia oară. Din întuneric, cineva izbucni în plâns. Un bărbat. Potecile cerului Îmi amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri. De fapt, spun asta pentru voi, fiindcă pentru mine timpul nu mai există. ...Era tare frumos afară. Stăpânii mă hrăniseră bine și pe urmă mă legaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca zambila", ar fi spus cântărețul acela orb care povestise războiul Troiei. Ei, ce-ai rămas așa ? Și mai ales, ce cauți ? zise cu un glas pe care și-l vroia aspru. Uite, vreau să găsesc piatra care face aur. Izbucni într-un râs care se rostogoli până hăt, departe... Te-a bătut în cap furtuna de ieri ori ce-i cu tine ?! Ce vrei să faci tu cu aurul ?! Ia lasă prostiile și vino-ncoace ! Să mâncăm și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zis că sunt chiar singur, singur de tot pe lumea asta, dacă nici el nu mă iubește dacă nu-l iubește pe tata, sigur că nici la mine nu ține. Deloc ! Parcă s-ar fi rupt băierile inimii și am izbucnit în plâns. Plângeam și pentru tata, și pentru mama mea cea frumoasă și care murise de jale, plângeam și pentru mine cât sunt de singur urlam și de ciudă că bătrânul mi-a făcut asta... Mai ales de ciudă ! Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
celălalt. „Oare o reușit să treacă de linia ianamicului sau nu?! Când eram Împreună, apoi nici capu’ nu ne durea. Că știam noi ci-i di făcut... ― Să nu mă Întrebați cum l-am cunoscut pe tata Toader. ― Cum? - a izbucnit involuntar Întrebarea de pe buzele tuturor. Tata Toader a plecat privirea aproape involuntar, cu zâmbet de aducere aminte... ― Abia mi-au dat tresa de sergent, că mă trezesc mutat Într-un sector al frontului unde - spuneau ei - era nevoie de Întăriri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că dacă consumi bere, aceasta te duce la... gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți că nu are dreptate neamțul - a apreciat Petrică cele reproduse de Nicu. La auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei a adus rod bun - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și se grăbi să se facă nevăzut pe uliță în jos, spre devale. 5 Stelian îl petrecu din urmă cu privirea pe cuscrul său și vru să intre înapoi în curte, dar tocmai atunci de peste drum, din curtea vecinului Mitică izbucniră niște bocete amarnice. Intrigat, el se uită atent, străduindu-se să-și dea seama ce se petrece. Prin gardul cu uluci înalte, înghesuite unele într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Campari" în cinstea fericitei lor revederi. Mafalda îsi privi lung fratele și își făcu din nou cruce. Sper că n-ai de gând să te amesteci iar în cine știe ce lucruri periculoase și care nu te privesc..., îl preveni ea. Nando izbucni în râs. A, să nu-ți faci griji, sorella!... De data asta am de gând să stau la voi o lună!... Nici o zi mai puțin!... O să vă rugați ca să scăpați de mine!... Totuși eu te rog să ai grijă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lucru și în mintea lui Nando se înfiripă spontan o idee. El se opri brusc și, ridicându-și brațele deasupra capului, ca să atragă atenția, le ceru muncitorilor să se solidarizeze pentru a obține eliberarea lui Lucrețiu Pătrășcanu. Glasul baritonal îi izbucni cu forță din piept și i se auzi răsfrânt de ecou, dar grupurile de muncitori care ieșeau pe poarta fabricii îl priviră cu mirare și își văzură de drum ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Stați!... De ce vă grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și din nou prin buzunare, de data aceasta întorcându-le pe dos și cercetându-le cu de-amănuntul, să vadă dacă nu erau rupte cumva. Discuțiile și râsetele încetară și, în liniștea care se făcu în spațiosul hol, vocea poetului izbucni încărcată de o poznașă gravitate. Măi, am dat-o naibii! Am pățit ca Păcală. Mi-am uitat stihuitorul acasă!... Dar nu-i nimic, o scoatem noi la capăt... Ia ascultați aici, măi, și dacă nu v-o plăcea, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întreg de la filologie... Victor avu o tresărire abia perceptibilă. Zise calm: De acord, veniți mai mulți. Sper că domnului Barbilian o să-i facă plăcere... Poți să-l aduci și pe prietenul tău, dacă vrei... Felicia îl privi vădit surprinsă, apoi izbucni într-un râs cu hohote: Știi că ai haz!... Care prieten?! Mă rog, eu așa îmi închipuiam... Dar știi că ai o imaginație de poet! râse iar Felicia. Își încheie un nasture la capot și-l privi drept în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cred că te-nșeli. Eu cred că nu mă-nșel, o contrazise el. Doar dacă tu ai, totuși, pe altcineva și nu vrei să-mi spui... Atunci, sigur... Felicia, care îl ascultase până atunci cu o figură serioasă și gravă, izbucni în râs: Ei, știi că ai haz, domnule Einstein!... Ce ți-a venit s-o faci pe gelosul?... exclamă ea și continuă să râdă acolo, în mijlocul trotuarului, făcându-i pe trecători să se uite la ei mirați. El o prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rușilor. Clădirea era încă în picioare, însă în interior, urmele lăsate de foștii ocupanți erau parcă premonitoare a ceea ce avea să devină Bucovina care urma să fie reocupată de ruși peste prea scurt timp. Deși sunt tare de fire, am izbucnit în plâns când am văzut rafturile goale ale bibliotecii și în șemineu urmele cărților arse. El, căci căpitanul de cavalerie era el, Simion, tatăl tău, a înțeles ce simțeam în acele momente și a încercat să mă consoleze : Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
el a răspuns că-i rutean din Bucovina, numai ca să-și ascundă nația și țara după un nume mai puțin românesc... Iată unde am ajuns, cinstiți gospodari! Când astă-vară s-a întors acasă al lui Morari, cei doi copii au izbucnit în plâns, că tata lor, care-a plecat de-o săptămână, îi mai bun și mai frumos și le-a dat bomboane ca ei să doarmă cuminți pe cuptor pentru ca el s-o poată mângâia pe mama în casa cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aveam și ce voiam să devin când voi fi mare. Invariabil, râzând, arătându-și dinții peste care scăpa mereu prea mult ruj roșu, mă ruga să-i arăt cocoșelul, numele ei de cod pentru puță, dar, pentru c-o refuzam, izbucnea în hohote de râs și mă întreba dacă nu i-l arăt doar din cauză că ar fi mort. Tare mă supăra faptul că aș putea purta cu mine un cadavru. Dar lasă, zicea ea, cocoșelul n-o să mai fie doar pișător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sfântă, l-a dus în ispită și pe Adam, a fost preamărită și în Biblie... Știi, "Lecția de anatomie..." a lui Rembrandt este la degetul mic pe lângă lecția de anatomie a lui A, însușită cu voluptate de ucenicul Z... Nebunule, izbucni Liz, că aproape acoperi huruitul tramvaielor, viermuiala străzii, cum crezi tu că o să fac sex cu tine?... Ei bine, chestia asta cu sexul mi se părea grozavă. Tocmai începusem să-l răsfoiesc pe Freud și puteam face acum și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
precum trupul, dar merita cercetat. Pentru mine era clar că Liz putea fi folosită și ca material didactic freudian. Ea, îmi plăcea mie să cred, răsfățându-mi orgoliul, își aruncase și înăbușise în inconștient niște dorințe acute, iar acum acestea izbucniseră la suprafață, scăpaseră de gardienii vigilenți ai conștientului și moralei și își făceau mendrele. Era, carevasăzică, o frumusețe de lecție despre refulare-defulare, căci eu numai dacă privirile mele nu i-or fi spus asta nu-i vorbisem niciodată despre sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în fel și chip. La un fel de repetiție finală, când am crezut că urechile îmi vor fi delectate ca în povești, negresele au masacrat din nou atât de mult linia melodică, încât, spontan, sensibilitatea mea muzicală de spectator a izbucnit într-un NUUUUUUUUUUUUUUUUUU prelung și profund, motiv pentru care domnul costumat în negru a rămas încremenit, ca o statuie de piatră cu gura căscată, vreme în care coristele, cu ultima vocală nerostită rămasă în gâtlej, semănau cu niște ființe ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ea caii, pionii, reginele și restul armatei de luptători și, deodată, observând denivelările de pe tabla de șah, mai ales la nivelul țâțelor ei mari și în alte zone pe care nu le puteam numi decât de față cu puștimea, am izbucnit într-un râs de toată frumusețea. Se pare că nu era momentul pentru râs, întrucât ninetistele, cu batista în mână, urmăreau pe Rubin, marcă rusească garantată, cum duceau pe umeri, niște bătrânei vajnici și îndurerați, ajutați de niște soldați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]