KorAP: Find »[drukola/base=izbuti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...236 >

5,893 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

au petrecut destule accidente și au murit oameni. Crucile negre de fier stau și acum mărturie. Șoferii străini de părțile noastre nu cunoșteau șoseaua și se trezeau brusc, după cotitură, că le apare În față fundul pătrat al autobuzului. Cei mai mulți izbuteau să frâneze, dar au fost și destui care și-au boțit mașinile, dacă pe jos era mâzgă făcută de noroiul de pe roțile tractoarelor, polei ori zăpadă. Câțiva nefericiți nici n-au apucat să cârmească așa cum trebuia, au lăsat volanul drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
se citesc În ochi numai când vă imaginați amănunte porcoase ca urmare a meșteșugului meu ce tinde către desăvârșire de a vă băga În cap lucruri pe care, altfel, n-ați reuși să le păstrați În memorie. Întemeietorul, mulțumit că izbutise să-și aducă pe cei mai mulți dintre ai săi lângă mormanul de carne Înghețată, s-a gândit să fie recunoscător cuiva - nu se știe cui - și i-a pus pe ceilalți să venereze o bucată din ciolanele colosalului animal. Așa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
că În junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască și să Înghită acel balaur - și arăta către lighioana de pe umerii nevestei - care le mâncase oile, caprele și porcii. El izbutise să Îmblânzească dihania care nu făcea nimic fără să-i poruncească, atât de tare o stăpânea cu vorba și cu mintea. Băieții, Însă, nu la șarpe de holbau; știau ei că pe Valea Puțului se afla un balaur față de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
cu câțiva ani În urmă. Cu o vară Înainte, fuseseră din nou s-o vadă pe circăreasă. Se Îngrășase, țâțele dădeau să iasă din hamurile cu sclipici, făcuse gușă și burtă. Șarpele Își Îngroșase și el trupul, iar femeia nu izbutea să le stârnească la fel de mari fiori ca prima oară. De aceea, chiar dacă Îi Încerca puțin mâhnirea, Își spuseseră În acea duminică plină de soare că ar fi fost mai desfătător pentru ei să meargă la zbor, și nu la circ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
bine ca alaltăieri.” Băieții tăcură câteva clipe. Dacă ar fi putut, i-ar fi tăiat gâtul lui Odraslă. Li se părea nedrept ca ăla să aibă toate de-a gata. Și, mai ales, era atât de prost, că nici măcar nu izbutea de unul singur să-și dorească el câte ceva. Începură să vorbească despre fete. Care era mai frumoasă, care avea țâțele mari ori Încă mici, care s-ar fi lăsat pipăită ori măcar pupată și, mai ales, care i-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
se tot Îndreptau către nori zburau paie și țărâna șiroia cu foșnet. „Am văzut-o dezbrăcată pe geamul ăl mic din spatele casei...” Mihai Enin ajunsese cu fruntea la cer și se pregătea de izbit. Avea o putere pe care nu izbutea s-o stăpânească. „A zis tata că o să mi-o dea de nevastă când m-oi face mare...” Lovi cu pumnul și răspândi În toate vânturile baloți de paie din șiră. Vârteje se iscau din mișcările lui largi; răvășeau văzduhul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
cu un șomoiog de paie. Titel strângea parașuta, băieții plecau la casele lor, răvășiți de vorbele lui Odraslă. Scăpase și de data asta nebătut. Mihai Enin nu mai ceru să zboare. Îl durea sufletul și se simțea sfârșit. Tot nu izbutise să-l nimicească pe lăudăros. Lăsă pe mai târziu acea cumplită treabă și o luă spre casă. Pe drum Îl potopi o nedumerire care Îl zăpăci și-l aruncă În Îndoieli: de ce nu-i pusese nimeni și lui o poreclă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
numită cu admirație, respect și căldură „Tataie”; avea pe portiera din dreapta cinci găuri de gloanțe nemțești pe care nimeni nu Îndrăznise să le astupe, căci arătau vitejia și tăria vajnicei fierătanii. Într-o seară, spre toamnă, soldatul de la volan nu izbutise să stăpânească bestia de fier care o luase singură la vale, târând după ea o cisternă plină cu benzină de avion. Casa lui Foiște e jos de tot, la poalele coastei dinspre Dunăre a satului. Mașina i-a spart, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Înțelegere, cu războială numai din vorbe. Marele târg anual luase, la un moment dat, un avânt ce părea de nestăvilit. În preajma locului cu pricina se statorniciseră niște triburi de oameni cu mințile agere care, fără să se spetească prea mult, izbuteau să ducă un trai mai Îmbelșugat decât oricine. Lucrau cu mintea. Au fost primii intelectuali laici ai lumii. Au băgat de seamă, la Început, că negustorii se Înțelegeau greu unii cu alții din pricina graiurilor diferite. Mintoșii s-au apucat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
lucreze cu asemenea personal sărac de minte. „Adică să-l ții bine, dobitocule!” „Păi de ce nu zici, bre, așa? Uite acușica!” După ce se prăvălise de câteva ori În murdărie, proptindu-se, ca la armată, pe coate, palme și genunchi, Rândașul izbutise, până la urmă, să pună mâna pe un vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
uda la rădăcină butucii uscați de iederă. Este cel mai demn om pe care l-am Întâlnit În viața mea. Stai să vezi. Vine lângă mine și Începe să-mi vorbească oarecum Îngrijorat, dar și cu ușurarea celui ce tocmai izbutise să se ferească de un mare pericol: Domnule, ce era să fac! Am Îmbătrânit, tinere domn, și mi-a obosit mintea. Ce ziceți de treaba asta?». Ei, da, deși mă știe de copil, Îmi vorbește cu dumneavoastră, poate ca să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
și nu fusese În stare să Îl recunoască. Tușa, văduva, era soră cu o bunică a lui Vieru. Din povestirile acelei femei care trăia mai mult singură și punându-le cap la cap cu alte multe povești și Întâmplări, el izbutise să-și Înlănțuiască gândurile și să afle fără greș unde trebuia să sape ca să găsească urme ale istoriei. Cei trei băieți apăsau cu nădejde și nerăbdare pedalele care făceau să scârțâie lanțurile obosite și neunse. Într-un târziu, când erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
târșâind cu tălpile bocancilor la vale pe acea cărare ce trebuia să-l ducă deasupra Țârâitorii, un izvoraș ce țâșnea din adâncurile dealului. Văzuse prea târziu că se Îndrepta spre patru soldați nemți care se spălau cu apa rece. Nu izbutise să pună frână și, când poteca sfârșise scurt pe muchia peretelui deasupra Țârâitorii, zburase peste soldații care Îl priveau Împietriți, se prăvălise și se rostogolise prin iarbă la picioarele lor. Ăia apucaseră puștile și-l ținteau cu ele. Locotenentul Încerca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
umanioare, dar și la ele căpătam note mici, căci nu știam să mă exprim, În scris, pe Înțelesul profesorilor, iar când trebuia să dau seama oral de vastele mele cunoștințe, mi se puneau sute de noduri În gât și abia izbuteam să Îngaim: „Nu știu. N-am Învățat...”. După primul meu trimestru de licean - rămăsesem corijent la chimie și, la toate materiile, În afară de sport, unde aveam opt, obținusem medii de cinci - tata a făcut Încercări repetate și Încăpățânate ca să mă impulsioneze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
dreptate are mama! Cum de nu m-am gândit și eu până acuma?”. M-am hotărât, deși eram un monument de neîndemânare, să Încerc să Învăț strungăria, căci cu așa ceva ne ocupam În atelierele școlii În timpul săptămânilor de practică. Nu izbutisem Încă să pricep cum se măsoară cu șublerul, de pildă, ori cu micrometrul (de câte ori Încercase maistrul să mă lămurească, nu-mi intrase nimic În cap, căci, fascinat - nu știu de ce -, Îmi lipeam privirile de locul nefiresc de gol de la mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
presupun, nedureros. În afară de faptul, Însă, că nu-mi era la Îndemână o armă și nici n-aveam cum să fac rost de una, mi-a venit În minte cum Încercasem, o dată, să-mi proptesc un glonț În scăfârlie și nu izbutisem. Era pe vremea când mă pregăteam, ca ostaș, să-mi apăr țara cu prețul vieții. Abia mă Întorsesem din concediu - singura mea ieșire oficială În cele nouă luni de serviciu cu termen redus. Și nu aș fi obținut nici acele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
eu aveam de dus acolo un război pe viață și pe moarte. Mă gândesc acum că, dacă nu aș fi Întâlnit-o atunci pe acea femeie singură, supusă și cu sânii mari, ocrotitori, aș fi explodat, n-aș mai fi izbutit să mă prefac nici față de mine, nici față de ceilalți și aș fi luat-o razna. Astăzi, ciudat, nu-i mai țin minte chipul. Au rămas În memorie bunătatea ei, trupul gol, alb, frumos și, o să râzi, de o puritate nemaivăzută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea citită pe acel chip, borcănașele și tuburile cu pomezi alinătoare, pântecul moale, viu, cald, aspirina cu miros acru și de farmacie, așteptarea, cu nerăbdare Înfrigurată, a Împreunării până la Sfârșitul Lumii. Toate astea Îmi fuseseră luate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
din coșmarurile mele sunt pe cale să mă Înec. Mă pomenesc că nu mai pot să respir și, În ultimul moment, disperarea mă scoate deasupra apei și inspir adânc, șuierat și victorios. N-aș reuși să mă Înec. Iar dacă aș izbuti, totuși, sunt convins că m-aș chinui amarnic, că m-aș lăsa cuprins de spaimă - or, eu tocmai asta nu vreau. Dacă Într-adevăr vrei să treci de bunăvoie În Partea Ailaltă, frica nu are ce căuta În ecuație. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
nu vreau să ajung să-mi fie silă ori să mă las sufocat de deznădejde. Încerc să comit un suicid senin și Împăcat. Să pun un punct final. Să-l Înfrunt nițeluș pe Doamne-Doamne - În care nu cred, dealtfel. Nu izbutesc nici măcar În vis - și visez enorm, În fiecare minut de somn, de fapt, În vis am trăit mult mai intens și mai frumos decât la trezie - să găsesc uimirea și prospețimea sufletului pe care Îl aveam la vârstele de până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
cu ochiuri Închipuind niște romburi. Al dracului moș ne pândea câteodată, tupilat după câte o viță, și ne altoia cu un băț de sânger ori de corn, apoi tăia cu un cuțitoi mingea de cauciuc și ne-o azvârlea. Nu izbutisem niciodată să deslușim ce Îndruga bătrânul: mormăia numai, supărat și agresiv. Mi-a venit și mie rândul de câteva ori să sar gardul după minge și, mai fraier fiind, am gustat cu spinarea tăria și suplețea nuielelor de sânger și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
considerație pentru Director, odrasla sa ori organele de Miliție și continua să mă țină cu stânga de guler, iar cu bățul din dreapta să mă altoiască pe unde nimerea, mai ales peste cur și picioare. Cu greu, sub ploaia de lovituri, izbuteam să mă cațăr pe gard și să ajung iară În curtea școlii. Cele două porți de fotbal, cu barele făcute din câteva cărămizi ori pietre Încălecate, erau de-acuma inutile și stinghere, căci echipele se strângeau la centrul terenului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
am de gând să plec În deplină luciditate și nu cu Împăcare (căci nu m-am războit cu nimeni și nimic ca să pot face pace), ci cu liniște. Mi-am construit o spânzurătoare. Mă așteaptă. Cu toată neîndemânarea mea, am izbutit, totuși, să fac un lucru țeapăn, care va funcționa fără greș. De unul dintre căpriorii acoperișului Înalt al magaziei am potrivit de lungime și am atârnat o bucată de frânghie nouă, În care Încă se zăresc bucățele albe din tulpinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
reped cu el până la poștă. Mi-a zădărnicit suicidu’, domnule! M-a transformat Într-un ratangiu de suiciduri. Mi-a amânat blânda și liniștita și lucida plecare. Când am să mai găsesc eu așa ceva? Cel puțin o oră n-am izbutit să-mi dau seama ce naiba voia de la mine. A Început foarte vesel și jovial: „He-he! Ce mai face studențimea? Studiază, studiază?” - asta ca eu să pricep fără greș că el știa foarte bine că aveam de Învățat pentru o restanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]