1,606 matches
-
târziu decât în celelalte provincii ale Imperiului, iar decretul de emancipare a iobagilor, din anul 1861, nu a avut efect și asupra țăranilor basarabeni, ci numai a iobagilor aduși din Rusia și statorniciți pe pământul Basarabiei. Lipsită de drepturile elementare, izgonită de pe pământurile sale, obligată să părăsească obiceiurile și legile tradiționale, să adopte o altă limbă, în care trebuia să învețe și să asculte slujba bisericească, populația românească a Basarabiei a supraviețuit în condiții neomenești. Rezistența românilor împotriva presiunilor rusești a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Postul de director adjunct nici nu exista în schemă, când am fost transferat. Două săptămâni am stat pe-acasă, am citit, am așteptat. Cât despre colega mea de birou, Elvira, nu voiam s-o întâlnesc. M-am străduit s-o izgonesc și din gând, ca și când ar fi decedat, ar fi intrat în eternitate, pentru mine. Trebuia să reiau totul de la capăt. Să recâștig oricât de târziu dreptul de-a reveni la catedră. Însă drumul spre Institut începea și trecea prin muzeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
revoltă a poporului... și.. care îi stăteau ca un ghimpe în inimă...”. „Calomniază... calomniază... că până la urmă tot se prinde ceva..!, acesta-i obsedantul lor crez. În ultima zi a anului 1947.. „ghimpele” a fost înlăturat.. Regele Mihai a fost izgonit de comuniști de pe tronul bunicului său, Ferdinand I, „Întregitorul”.. „Regele loial”. Astfel, calea spre distrugere a țării, prin așazise reforme, rămânea liberă... adică demolarea a tot ce era, cum numeau ei „vechi”. ... Spre sfârșitul lui ’47, se auzea că în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ferestre, vrând parcă să intre.. S-a sunat deșteptarea... Ne-am trezit ca.. istoviți.. chinuiți de gânduri... Cumplita istorisire, despre căpitanul Baltă și luptătorii din munți, continua să ne stăruie în minte. Gândurile ne rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni... izgonind liniștea sufletului. Natura încremenită, sub suflarea aspră a iernii, se contopea parcă, și ea, cu starea noastră de suflet. Era duminica după Botezul Domnului. Toți elevii școlii au intrat în programul normal. Unele clase au rămas la slujba de la Capela
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
spulbera sub ochii noștri... Poate că, locurile pe unde și-au purtat „ei” pașii, ar fi trebuit îngrădite !... Dar, cu tremur de inimă te întrebi... „Oare, nu tot Iașul ar fi trebuit îngrădit ?!” Gândurile ne rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri... izgonind liniștea din suflet. Printre noi a trecut amintirea anilor când abia așteptam Duminica, cu întârzieri în fața vitrinelor de cofetării jinduind la bomboneturile colorate din borcanele de sticlă, rotunde, străvezii, dar mai ales.. „turul” pe Lăpușneanu. Încercarea aducerii aminte, cu semne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și să-l iubim. Trecutul tot, rămânea în urmă. Simțeam cum se rup bucăți din mine... În urechi îmi răsuna tropot de pași, în sus și-n jos... În spate, o cortină care se îndepărta... cădea pentru totdeauna. Plecam, ca izgonit din ultima casă. Deodată mă pomenii cu ochii porniți pe lacrimi, îngânând cântecul seminariștilor, cântecelul nostru de suflet. „De-ar fi Moldova’n deal la cruce..!”. Cântecul cu care am înfruntat pribegia... Prin care ne strigam durerea... plânsul inimii omenești
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Există o opreliște absolută: e cu neputință să te întâlnești sau să te apropii de Cavalerii Danubieni. Moartea e pedeapsa pentru cei mai îndrăzneți, sau raptul pentru cei care vor să-și arate prea mult curiozitatea. Roma Nu am fost izgonit din Urbe. E bine să spun că am ieșit singur din cartea care e Roma, din dimensionarea aceea ambiguă în care viața unui individ e iremediabil programată, chiar și în manifestările ei cele mai obișnuite. Nu puteam să mai tolerez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu atât ne repezim mai lesne la sentințe. Dumnezeu nu i-a interzis lui Adam să muște din fructul cunoașterii, ci din cel al cunoașterii binelui și răului, adică al judecății. Pentru că s-a făcut singur judecător, a fost Adam izgonit din Rai. Dovada: la capătul vieții pe om îl așteaptă Judecata, o judecată ce-l judecă pentru toate judecățile sale, devenind astfel judecătorul judecat. Câtă moderație în a judeca ar trebui să ne impună acest ultim proces! Și câte prilejuri
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
duhuri „Ninya”, care iau formă de om sau animal, dar sunt văzute numai de vraci, după o noapte rece, senină și liniștită, dis-de-dimineață. După cum notează etnologul Charles Mountford, aborigenii se strâng În jurul focurilor executând dansuri și cântece care să-i izgonească pe răutăcioșii Ninya care se refugiază În sălașurile lor subpământene. După aceea, ziua devine caldă și senină, prielnică pentru vânătoarea de canguri 35. Tumultul vieții explodează În jur: plante, precum mazărea de deșert, de un roșu aprins, răsar pretutindeni. Apa
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
adnyamathanha, kuyani, nunga, wirangu), principal obiect de schimb cu triburile din nord. Zona de coastă, Începând de la Queensland la Victoria este locuită de grupuri de barikindji, kamilaroi, ngarrindjeri, wiradjuri. Grupurile de koori (kuring-gai, tharawal, kurnai) din sud-estul Australiei, au fost izgonite brutal de coloniștii britanici, o parte fiind decimată și de numeroasele epidemii, Îndeosebi de variolă 164. În Tasmania aborigenii au fost deportați În masă În insula Flinders, În 1830, cei câțiva supraviețuitori au fost ulterior deportați la Oyster Cove, unde
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Australienii poartă cu sine bețișoare de vestire sculptate, tasmanienii Își vopsesc fața În culoare de doliu”196 Pentru aborigeni venirea omului alb a Însemnat Începutul degradării culturii și civilizației lor, ei fiind siliți să-și părăsească pământurile lor, hărțuiți și izgoniți În ținuturile cele mai aride, nevoiți să adopte un alt stil de viață. Numărul aborigenilor a scăzut dramatic În mai puțin de un secol 197. Pentru tradiționaliștii coloniștii britanici care ocupase samavolnic terenurile Întinse ale aborigenilor, aceștia din urmă erau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vânzare, concomitent cu creșterea prețurilor de achiziționare a acesora din Insulele Moluce. Compania a reușit să obțină, mai Întâi, exclusivitatea achiziționării mirodeniilor pe insulele Banda, apoi a ocupat insula Amboina, În anul 1605, și, În câțiva ani, a reușit să izgonească pe portughezi din Întregul arhipelag și chiar din Ceylon. Orașul Malacca a cunoscut mai multe stăpâniri de-a lungul secolelor: portugheză (1511-1641), olandeză (16411785), engleză (1786-1942), japoneză (1942 1945). 666 Vezi Marea Enciclopedie a statelor lumii. Asia de Est, Sud-Vest
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
naționaliste" și revenirea la principiile "internaționalismului proletar". Astfel, oamenii muncii își exprimă convingerea că popoarele din Iugoslavia, în frunte cu clasa muncitoare, în frunte cu majoritatea comuniștilor devotați mărețelor și invincibilelor idei ale lui Lenin și Stalin, vor ști să izgonească fracțiunea naționalistă a lui Tito din Partidul Comunist din Iugoslavia și vor readuce Iugoslavia în rândurile frontului unic socialist. Poporul iugoslav se bucură de sprijinul moral al puternicei și măreței Patrii a Socialismului, U.R.S.S, al țărilor de democrație
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la Buchenwald, că a fost vorba de autoeliberare: chiar Înainte de venirea trupelor americane, aflând că SS-ul intenționa să arunce În aer Întregul lagăr, această mișcare de rezistență a pus mâna pe niște arme și a organizat răscoală, i-a izgonit pe SS-iști și au preluat conducerea lagărului. Așa că atunci când au venit trupele americane lagărul era deja eliberat. Primul lagăr care a fost găsit de aliați În starea În care era sub germani, deci nu s-a distrus. De aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de religie, rabinul Tzvi Marx din Olanda, acesta m-a surprins, spunându-mi că lumea plată pe care i-o descriam Îi amintește de povestea biblică a Turnului Babel. Cum anume? l-am Întrebat. „Motivul pentru care Dumnezeu i-a izgonit pe toți oamenii din Turnul Babel și i-a făcut să vorbească limbi diferite nu a fost acela că și-a dorit ca ei să nu colaboreze ca atare“, mi-a răspuns rabinul Marx. „Motivul a fost că Dumnezeu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
evreiască modificase caracterul acestuia, și nu în bine! "Evreii erau altfel în țara lor. Monoteismul lor sălbatic, dar nobil, i-au înălțat deasupra celorlalți din jurul lor", încheia Iorga, menționînd Cîntarea cîntărilor a Regelui David. Observa cu tristețe că evreii fuseseră izgoniți de soartă din propria lor țară, două treimi din ei în Europa de răsărit și de sud-est, ceea ce crea probleme în regiunile respective. Spre deosebire de Cuza, Iorga nu a considerat niciodată răul reprezentat de evrei ca un rău "în sine". El
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
revină acasă, iar soțul ei s-o iubească și ea să-l iubească pe el. Asta îmi venea ceva mai greu. De fapt era atât de greu, încât ispita de care fusesem conștient ceva mai înainte, și pe care o izgonisem cu fermitate, se furișa din nou pe căi lăturalnice, oricât mă străduiam să am numai gânduri curate. Să fie soțul ei, Fitch, Ben, cum l-o mai fi chemând, un tiran gelos, să fie el pricina nefericirii ei? Și dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
după prezența lui, de parcă îmi nutrea sufletul. Și apoi, într-o bună zi, părinții mei trebuie să fi văzut, sau poate că li s-a năzărit că era ceva în neregulă cu unchiul Peregrine, și pur și simplu l-au izgonit. Nu l-am mai văzut niciodată. Niciodată. — Ce s-a întâmplat cu el? — Nu știu. Mult mai târziu am aflat că s-a sinucis. Și când am ajuns actor, am luat numele lui, parte dintr-un sentiment de pietate, parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
deși o simțeam prezentă, nu am reușit să o detașez și să o identific. Era o idee pe care mi-o dăduse însuși domnul. Ceva de genul: „Dacă într-adevăr ar alunga-o, dacă ar putea fi determinat s-o izgonească?“. Oare așa ceva n-ar soluționa problemele coliviei, pe care mie îmi venea atât de greu să le formulez? Domnul spusese că nu avea de gând s-o alunge, dar însuși faptul că menționase asemenea idee dovedea că lucrul e posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu-l putem da uitării pe Ben? Ben s-a isprăvit... — A suferit atât de mult din cauza lui Titus, când Titus a dispărut, a fost ca o pedeapsă... Poate că a suferit, dar a meritat să sufere, el l-a izgonit pe Titus. Eu cred că, de fapt, s-a bucurat. — Nu, nu, n-a fost chiar atât de rău cu Titus, nu în măsura în care ți-am povestit eu. Era sever... — Era violent. La fel și față de tine. Nu încerca să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scrisoarea lui Hartley, în buzunarul meu. Nu am deschis scrisoarea imediat. Prezența ei, acolo, în buzunar, însemna o reconfortare totală. Oricum, așa aveam s-o simt încă o bună bucată de timp, și în felul ăsta eram în stare să izgonesc frica. Voiam ca, deocamdată, să rămână acolo, ca un lucru, un simplu obiect, un talisman, o piatră magică, un inel vrăjit, o relicvă prețioasă, ceva ocrotitor, duios și pur. Pentru că acum nu-mi mai rămăsese nimic altceva pe lume decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împingea la băutură. Stăruiam să-mi rup gândurile de la amintirea lui, sau să mă gândesc la el în alt context și în alte relații, ca la ceva ce făcea parte dintr-o țesătură de probleme diferite și încă vii. Îl izgoneam din minte cu o precauție meschină, agățându-mă de speranța că dacă aș izbuti să-l îndepărtez încă puțin, voi descoperi că, până la urmă, am reintrat în lumea bătătorită a celor ce și-au revenit după o grea pierdere. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
până în bucătărie și m-am întors, am mai băut puțin vin, am închis ochii, i-am redeschis. Îmi urmăream mintea, de parcă aș fi fost gata s-o ating în caz că s-ar fi mișcat sau s-ar fi oțelit pentru a izgoni o eventuală vecinătate momentană. Dar lucrul ascuns refuza să mi se arate; aveam o senzație împanicată că dacă nu-l prindeam acum, o să dispară pe vecie, cufundându-se în tenebrele totale ale inconștientului. În clipa asta, poate pentru ultima dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă agasa. Am plecat, a plecat și ea, și totuși întotdeauna m-am întors la Clement și ea s-a întors la mine. Niciodată nu ne-am pierdut unul pe celălalt, iar la sfârșit, când era pe moarte, i-am izgonit pe toți ceilalți. Clement a murit foarte încet. Ziarele au păstrat săptămâni de zile titlurile capitale care îi anunțau moartea. Zăceam pe pat, alături de ea, și-i mângâiam fața, pe care abia foarte târziu au brăzdat-o suferința și teama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și în ce privește dorința mea pentru Hartley? Scopul întregii operații, a întregii obsesii să fi fost acela de a mă determina să văd în ea, până la urmă, o harpie, o vrăjitoare semi-conștientă, turbulentă, nedemnă de dragostea mea, pe care aș fi izgonit-o cu dezgustată ușurare? James îmi spunea că voi ajunge să o văd ca pe o zână rea, și pe urmă am s-o iert. Dar faptul de a o ierta n-ar fi înfrânt scopul acelui joc psihologic pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]