1,650 matches
-
Dacă așa stăteau lucrurile, atunci puteam să Încep să mă Îndoiesc de propriul meu eu, de mine Însumi. Nemaiputînd să-mi țin răsuflarea, am expirat. Trecînd pe lîngă bărbatul cu umbrelă care mă depășise, o fată tînără Îmbrăcată cu o jachetă verde, lungă, porni pe pantă-n jos cu pași sprinteni, Însoțită de clinchetul monedelor din portofelul pe care-l ținea strîns În mînă. Cineva tot dispărea dincolo de orașul nevăzut și apoi apărea iar, ca Într-un măiestrit număr de prestidigitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și el mi-a dat mingea de aur - de aur! - pe care o câștigaseră cei din echipa Tulane. Și mi-a dat trei saci de 100 livre cu zahăr Gireaux, o pereche de mocasini, o pălărie de paie și o jachetă făcută de indieni. M-a încărcat cu o mulțime de daruri. A doua zi, cronicile mi-au fost foarte favorabile. „Cine-i această voce? Este special. Este așa. Este pe dincolo.” Aceasta a fost prima mea apariție la nivel național
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
Mă hotărăsc apoi să-mi scot uniforma înainte să mă bag în pat. Poate nu vi se pare mare scofală, dar credeți-mă că după un zbor transatlantic, orice necesită un minimum de energie, cum ar fi să-ți scoți jacheta, bluza, fusta, dresurile și o eșarfă, pare tortură curată. Nu ar trebui să vă spun asta, ca nu cumva să mă credeți leneșă, dar, atunci când eram la școală, uneori mă culcam îmbrăcată în uniformă doar ca să pot dormi mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fără să-mi mai fac griji că va fi respins. O să lucrez ceva mai mult la el după ce mă întorc de la Boston. Un cuplu intră în restaurant și ceva mă face să mă uit mai atent. Femeia blondă poartă o jachetă la fel ca a surorii lui Tim, Elaine. Femeia se întoarce puțin când chelnerul îi conduce la masa lor. Când face asta, îngheț. Doamne, chiar e Elaine. Sunt moartă, moartă de-a binelea. Ce mă fac? Adam, evident, observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lucru în pahare. Cu puțin noroc, or să plece în curând. Mike arată destul de bine, din câte observ. Are păr brunet, foarte scurt și ochi albastru-deschis. Totuși nu am o părere prea bună despre gusturile sale în materie de vestimentație (jachetă maro și blugi negri). Dar are o față drăguță. Nu e de mirare că Amy îl acaparează. Derek nu arată așa de bine, dar am observat cum i s-a luminat fața când a văzut-o pe Amy, așa încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de Anul Nou este să renunț să mă mai îmbăt. Cel puțin în public. Apropo de băutură, nu-i așa că nu suportați să tot pierdeți chestii când aveți câteva pahare la bord? În ultimii ani am pierdut, printre altele, poșete, jachete, produse de machiaj, chei, rujuri noi, bani, prieteni, respect de sine, viitori iubiți și vreo două mobile. De fapt, acum că mă gândesc mai bine, aș economisi ceva bani dacă aș renunța la băutură. Nu e ieftin să-ți înlocuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în casa părinților lui Adam. Casa urlă a burlac. Dar îmi place. E curată, ordonată și compactă, deși, ca să fiu complet sinceră, cred că i-ar prinde bine o influență feminină. Zăbovesc puțin în ușă înainte de a-mi da jos jacheta de la uniformă și de a mă așeza pe canapeaua ciocolatie de piele. Pentru prima oară de când l-am cunoscut, mă întreb de ce Mike nu s-a căsătorit niciodată. Până la urmă, e un tip chipeș. Foarte chipeș. Și e blând. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
rapid de picioare înapoi, după părerea lui toți suntem în aceeași oală, pe aceeași treaptă, în afara lui, Alexe, supremul, bineînțeles! Sau așa ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate în felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui și stătea cu maxilarele încleștate, respira din sărăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un bărbat prezentabil, cu tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate în sus amintind de fălnicia unui vultur. Avea fața înăsprită de vânt și căldură, fața omului care stă mult timp în aer liber. Purta blugi și o jachetă cu buzunare multe, fermoare și capse, dar dincolo de aerul său adolescentin afișat, umbra din ochi, de la colțul gurii, un fel de oboseală infiltrată în el, trăda vârsta de 40 de ani. Ela a apărut și ea imediat și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îmi mulțumea pentru scrisoare. Părinții ei o trimiseseră „aici“, scria ea, și i-a făcut deosebită plăcere. Îmi mărturisea că tocmai era [i ea pe punctul de a-mi scrie. M-am ridicat și am deschis fereastra, mi-am scos jacheta și m-am așezat pe pat. Auzeam porumbeii gângurind pe o creangă din apropiere. Vântul adia și mișca perdeaua. Cu cele șapte pagini ale scrisorii în mână, m-am lăsat pradă unui șuvoi de sentimente ce mă asaltau. Aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca din senin, mi-am amintit de o excursie pe care am făcut-o cu Kizuki, cu motocicleta. Mi-am dat seama că și atunci era toamnă. Oare câți ani trecuser\? Da, patru ani. Mai persista parcă și acum mirosul jachetei din piele a lui Kizuki și îmi răsuna în urechi zgomotul infernal făcut de Yamaha cea roșie de 125 CP. Ne-am dus undeva pe malul mării, departe, și ne-am întors în aceeași seară, epuizați. Nu se întâmplase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Bravo! Hai să ne facem plimbarea de noapte, spuse Reiko, luându-mă de mână. Și aseară eram foarte aproape de locul cu pricina. În seara aceasta mergem până la capăt. — Bine, cum doriți, spuse Naoko, chicotind. Era răcoare afară. Reiko purta o jachetă bleu peste cămașă și umbla cu mâinile în buzunarele de la blugi. A ridicat privirile spre cer și a adulmecat aerul, asemenea unui câine. — Miroase a ploaie, spuse ea. Am încercat și eu să adulmec briza, dar mie nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la spital duminica următoare pentru că tatăl lui Midori a murit vineri. M-a sunat la șase și jumătate dimineața ca să-mi spună vestea cea tristă. Soneria m-a anunțat că mă caută cineva la telefon, așa că mi-am aruncat o jachetă peste pijama și am coborât în hol. Afară ploua liniștit și era răcoare. — Tata a murit acum câteva minute, a spus Midori cu o voce liniștită. Am întrebat-o dacă o pot ajuta cu ceva. Nu, mulțumesc. Chiar nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
localul, am ieșit să ne plimbăm. Hatsumi a vrut să plătescă, dar până la urmă am convins-o că eu am invitat-o și deci nu se făcea să o las pe ea. Aerul nopții era răcoros. Hatsumi și-a pus jacheta gri deschis și a pășit alături de mine. Ne plimbam fără țintă, eu cu mâinile în buzunare. Ca atunci când m\ plimbam cu Naoko. Nu știi unde am putea juca biliard, pe aici, prin apropiere? mă întrebă Hatsumi, brusc. — Biliard? Joci biliard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ploios și simțeai ploaia până în măduva oaselor, chiar dacă nu bătea deloc vântul. După ce-au ieșit toți colegii noștri din sală, Midori a mai stat o vreme fără să spună un cuvânt, apoi și-a scos un Marlboro din buzunarul jachetei, a băgat țigara în gură și mi-a întins chibriturile. I-am aprins țigara. Midori și-a țuguiat buzele și mi-a suflat tot fumul în față. — Îți place coafura mea? — E grozavă! — Cât de grozavă? — Capabilă să răstoarne copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aceeași statură cu Naoko. Avusesem impresia că Reiko este mai slabă decât Naoko, probabil din pricina formei feței și a încheieturilor subțiri ale mâinilor. Dar, uitându-mă bine la ea acum, am văzut că este surprinzător de solidă. — Și pantalonii și jacheta au fost ale ei. Toate au fost ale lui Naoko. Te deranjează că mă vezi îmbrăcată cu lucrurile lui Naoko? Nici vorbă! Sunt sigur că lui Naoko i-ar face plăcere să știe că-i poartă cineva hainele. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și pusese un disc de vinil la gramofon. Devenind mai circumspect, am Încetat să mai bâjbâi. Brusc, am dat peste ceva ce părea o jupă demodată, cutată și căptușită, cu franjuri, de care avea și mama mea. Mai erau câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În final, hainele de „amazoană“ ale Dorei. Mi-am amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mea. Mai erau câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În final, hainele de „amazoană“ ale Dorei. Mi-am amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste o fustă croită asimetric, care acoperea parțial o pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cap discret Înspre picioare; uimită, mama s-a Întrebat de ce eram În lanțuri. După ce m-a eliberat dând câte un șut ghiulelelor care s-au rostogolit ca și când ar fi fost din plută, mi-am scos cămașa. Înfigându-și acul În jachetă, mama Îmi Împături Îmbrăcămintea cu grijă. Apoi, aparent obosită, Își scoase degetaru. — Despre nume o să discutăm altă dată. Și asta a fost tot. Nimic despre Pfefferkorn, Apfelbaum sau Schneider, Îmi spuneam plictisit. Nici o vorbă despre Blume, Krug sau Winkler. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și prea corect, de parcă ar fi fost decupat din carton. Observându-ne, Își Întoarse palmele În afară și grăbi pașii. Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu-i ceva prietenei mele, Își strecură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmbrăcată Într-o uniformă simplă, neagră, ocupată să culce o femeie Într-un pat. Aparent, fiecare membru al fundației avea specialitatea sa. Froehlich prefera versiunea bărbătească a femeilor la care tocmai ne-am uitat, nu neapărat Îmbrăcate În pantaloni sau jachetă; Röser avea și el slăbiciunile sale despre care nu-i plăcea să vorbească, dar care, având În vedere interesul său pentru atleții tineri, nu constituiau un secret pentru colegii săi - „și eu, mă rog, mă dedic surorilor“. Karp Își Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mașină de cusut - am găsit un ghem de ață. Folosind foarfeca și niște ace de siguranță, am fabricat o pereche de cosițe la fel de groase și maro, ca ale soră-mii. Apoi m-am Îmbrăcat Într-una din fustele ei și jacheta ei de la uniforma școlară, În timp ce ea și-a pus un pulover peste uniformă. Ne-am comparat În oglindă, am stins lumina și ne-am comparat din nou. La final, postându-ne În fața celor două uși glisante dinspre camera de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu atât mai paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i fie teamă că cineva a otrăvit tortul? Sigur că nu, nebună inofensivă ce ești! Toate capetele din Încăpere s-au Întors spre ușa În cadrul căreia stătea mătușa Zeliha cu o jachetă de catifea reiată aruncată pe umeri, pantofi cu tocuri Înalte și o expresie Întrebătoare pe chip care o făcea să pară sfâșietor de frumoasă. Probabil se strecurase În cameră și rămăsese tăcută, ascultând discuția dintre ele, dacă nu cumva Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asta, firește, dacă vreți să vă faceți Înțeleși. Vă mai este frig? — Da, spuse Ted. — Ei bine, acum sunteți presurizați aproape complet. Urmă un alt șuierat și o ușă laterală se deschise. În prag stătea Barnes, ținând peste braț două jachete ușoare. — Bine ați venit În DH-8, spuse el. DH-8 — Pe voi vă mai așteptam. Mai avem timp cît să facem un tur rapid, Înainte de a deschide nava spațială. — Sunteți pregătiți s-o deschideți? spuse Ted. Minunat. Tocmai vorbeam despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Încruntă. — Nu crezi că astea arată cam caraghios? — Poate că nu sunt ultimul răcnet al modei, dar Împiedică pierderea căldurii datorată heliului, replică Barnes. Culoarea nu e prea măgulitoare, constată Ted. — Las-o naibii de culoare, izbucni Barnes, Întinzându-le jachetele ușoare. Norman simți ceva greu Într-un din buzunare și scoase afară un pachet de baterii. — Jachetele au un sistem de Încălzire electrică, le explică Barnes. Ca și păturile electrice pe care le veți folosi când veți dormi. Urmați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]