2,068 matches
-
putem rămâne deoparte. Cred că v-ați dat seama că nu cruț pe nimeni și nimic și știu că și dumneavoastră gândiți întru totul ca mine. Astfel, de vreme ce suntem judecători cu toții, suntem cu toții vinovați unii față de ceilalți; în felul nostru jalnic, suntem Hristos și cu toții, unul câte unul răstigniți, și tot fără a ști. Sau, mai bine zis, am fi asta, dacă eu, Clamence, n-aș fi găsit scăparea, singura soluție, adevărul... Mă opresc aici, iubite prietene, fiți fără grijă! Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
lui n-au aripi dar îi cântă Malițios despre interzisa fericire. Sunt zile în care te imploră să-l ierți, Pentru orice faptă, gând sau închipuire, Copleșit că-i plin de hibe într-o lume de perfecți, Că-i un jalnic monstru în continuă devenire. S-a trezit condamnat la o tihnită tortură: Un proscris căruia pacea, iubirea nu-i sunt menite, Care-și dorește să dea pe gât o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
bloog personal intitulat Jurnal, și ne interesăm foarte des dacă nu a fost încă arestat de garda personală a președintelui. Gloanțele pamfletelor sale dure, dum-dum, neiertătoare, extrem de bine documentate, înainte de a se apăsa pe trăgaci, descoperă partea întunecată a realității jalnice, sau și mai de temut - trăsăturile fizice și de caracter ale unor personalități publice responsabile de administrarea proastă a vieții economice și sociale. Toate aceste ținte din „poligonul” în care își exersează verva imbatabilă, el le înveșmântează cu substanțiale doze
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
știe, după toate cîte-i spusese... Totuși băutura nu reușea să-l Înfierbînte pe musafirul nord-american, mai curînd Îl Întrista, vorbea din ce În ce mai puțin cu prietenii, de fapt se limita să comande și să Întrebe cine mai vrea whisky, avea o mutră jalnică de ți se făcea milă de el... — Incredibile! exclamă pe neașteptate, lăsînd să-i cadă capul În piept. — Ce? Îl Întrebă Santiago. — Incredibile, repetă, Îngropîndu-și și mai tare capul În piept. Nu și-l ridica decît pentru a-și căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sim plu, în cel mai concret sens - ușa-nchisă la birou, cel mic dor mind în pătuțul lui, în altă cameră, cea mare făcând ceva prin sufragerie...) ca să mă gândesc la Irina, „prima mea femeie“ și o derizorie enigmă. O jalnică enigmă a unor jalnice vremuri. Eram student la Litere, grafoman, sărit de pe fix, poet până-n vârful dinților (în închipuirea mea) și totuși șters, mărunt, mort de slab, încât singura parte din umanitate care mă interesa, fetele, se uita prin mine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai concret sens - ușa-nchisă la birou, cel mic dor mind în pătuțul lui, în altă cameră, cea mare făcând ceva prin sufragerie...) ca să mă gândesc la Irina, „prima mea femeie“ și o derizorie enigmă. O jalnică enigmă a unor jalnice vremuri. Eram student la Litere, grafoman, sărit de pe fix, poet până-n vârful dinților (în închipuirea mea) și totuși șters, mărunt, mort de slab, încât singura parte din umanitate care mă interesa, fetele, se uita prin mine ca prin sticlă. Trăiam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fac cercetări. Îl privi pe bărbatul din fața ei. Bine dichisit, ar fi putut fi medicul care dă sfaturi la televizor, la emisiunea matinală. Ea era o complicație pentru el, asta dacă se obosea s-o vadă. Probabil că o considera jalnică, din toate punctele de vedere. Ceva din creierul ei reptilian îl ura. Se înalță în câmpurile inundate. În stufăriș e un val, o legănare. Iar durere, apoi nimic. Când simțirea revine, se îneacă. Tata îl învață să înoate. Curenți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Îi atinse ușor cu dosul degetelor arămiul de monedă nouă al părului ei. Un experiment de naturalist. —Mai ții minte când te verificam cât de bine știi speciile? Ea stătea nemișcată, sub mâna lui. —Uram chestia asta. Eram așa de jalnică. Mâna lui se ridică, să arate spre un plop de-abia îmbobocit. Ceva stătea pe o creangă, ceva mic, bălțat cu galben și la fel de încordat cum se simțea ea. Un nume pe care nu-l știa. Numele n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el. Țâșnește pe ușă imediat ce Barbara o deschide. Până să apuce să facă vreo mișcare, animalul cel drăgălaș s-a suit pe el, gudurându-se. E ridicat pe picioarele din spate, cu botul spre cer, scoțând scâncetele și urletele alea jalnice. Asta-i chestia cu câinii. Nu există om pe lume care să merite primirea pe care orice câine știe s-o facă. Actrița Karin iese pe ușa șoferului. Plânge și râde în același timp. Ia uite, spune ea. Ai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai dureze. E foarte de-nțeles, afirmă el. Doar nu-i scotocesc prin lucruri. Închise ochii și păli. Weber luă o fotografie cu cinci bărbați hirsuți cu chitări și tobe. Ea deschise iar ochii. —Ăștia-s Cattle Call. O trupă jalnică de garaj care cântă în barul Silver Bullet, de la periferia orașului. Au cântat și în noaptea accidentului. De acolo venea Mark. Asta-i mașina lui; am găsit o cutie întreagă de pantofi cu poze cu mașina lui, într-un dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se ivi o foarte vagă urmă a unei legături de sânge. Și tu te simți pierdută aici, nu-i așa? La sfârșitul lui iulie, viața lui Weber schimbă direcția. Când dintr-un maldăr de haine începură să se audă țârâituri jalnice, crezu că era un animal. Mai întâi, Slyvie se chinuise să evacueze familia de ratoni din pod, iar acum lăcustele se abătuseră ca o molimă peste locuința lor. Doar regularitatea țârâitului îl făcu să-și aducă aminte de telefonul mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
măcar să le verifice scrisul de mână. Poate că au lăsat la vedere niște scrisori care trebuie duse la poștă. Poate au o listă de cumpărături lipită pe frigider cu un mic magnet Războiul stelelor. Sau or să facă o recomandare jalnică - un număr la care să sune sau o carte pe care s-o citească -, iar el poate spune Hei, ce idee mișto. Puteți să-mi scrieți chestia asta pe o hârtie? Dar nimeni nu scrie ca în bilețel. Acel scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ei bine, el e gata să-i dea o evaluare completă, dacă o interesează. Dar ea bate câmpii înainte. E convins că vrea să plece? Nu vrea să aibă sentimente mai bune față de lucruri în general, înainte să...? Lucruri destul de jalnice și de interes personal. El îi spune să ceară ajutorul unui profesionist. Dar simte nevoia să discute cu cineva, cineva care să-l ajute să pună lucrurile cap la cap. Bonnie a ieșit din ecuație. Bine, da, a rămas iubi-Bonnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
or să încerce să-i pună bețe-n roate sau să-i închidă gura, toată Nebraska centrală o să afle. Acum un an nu și-ar fi pus niciodată problema să se înjosească atât de rău. Emisiunea e pur și simplu jalnică: televiziune locală de cea mai joasă speță, care-ți face creierii pilaf. O femeie reporter și un polițist bărbat aleargă prin toată regiunea Big Bend, prefăcându-se că sunt interesați de așa-zisele mistere nerezolvate ale tuturor, deși se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiecare suflet din această sală avea să se întoarcă asupra sa cu un dezgust amuzat. Niciodată nu m-am îmbrăcat așa. Niciodată nu mi-am luat notițe cu atâta zel. E imposibil să fi gândit așa. Cine era ființa aia jalnică? Sinele era o gloată, o poteră instabilă, improvizată. Acesta era subiectul prelegerii de azi și al tuturor prelegerilor pe care le ținuse de când îl cunoscuse pe măcelarul lui dărâmat din Nebraska. Nu există sine fără autoamăgire. La două scaune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fie vindecat. Credea că a găsit calea de întoarcere către ceva adevărat, ceva ce toți ceilalți abandonaseră. Tânăra Sylvie își înălță capul și-l cercetă. Îl cuprinse disprețul față de sine. Putea să-l ierte pe bărbatul cu lista de infidelități jalnice, pe jumătate consumate. Dar bărbatul a cărui imagine de sine nepătată ștersese lista asta atât de total - ce putea să merite un astfel de om, în afară de o demascare lentă și agonizantă în public? Își încovoie umerii și se agăță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deja tot poporul. M-a mai liniștit un pic. Dar mi-am pierdut incisivitatea. Am ajuns plicticoasă și neglijentă. Nu mi-am mai putut duce treaba până la capăt. M-au mutat de la știri la chestii de interes uman. Povești inofensive. Jalnice. Paznicul sărăntoc care moare și lasă un milion de dolari colegiului local. Gemeni care se reîntâlnesc după patruzeci de ani și tot se mai poartă identic. Asta trebuia să fie călătoria în Nebraska. Puțină odihnă și refacere. O poveste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Încolo și-ncoace fără număr, fără nume, cu suplețea lichidului, a valului, a gloatei, caracteristică celor cu sînge negru, de rasă neagră, astfel Încît precizia rece, izolarea și conduita severă ce definesc viața popoarelor nordice - ca un grăunte singuratic, mărunt, jalnic și totuși plin de măreția personalității sale - sînt zdrobite Într-o clipă de acest Întuneric nestăvilit. Furnicarul uman fără număr și fără vîrstă se dezvăluie Într-o clipă În toată grozăvia sa neexplorată și ajunge să te obsedeze mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fost imaginea cutiilor și farfuriilor Însîngerate și ciobite, În care negustorul Își gătise spaghetele, Împrăștiate pe pavaj, și a polițistului care le aduna de pe jos și le arunca În grămada de sfărîmături. Mai tîrziu, am avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal, toată povestea vieții acestui om, căldura lui binevoitoare, prietenia lui zîmbitoare - căci Îl văzusem de multe ori - și strădania lui măruntă și vrednică de milă de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prin Îmbrăcămintea sa mizeră, ieșea la iveală din nou calitatea, condiția vieții sale, ca și cum hainele pe care le purta aveau gură, aveau personalitate, vorbeau o limbă proprie. Ele povesteau că stăpînul lor Își dusese traiul În sărăcie și Într-o jalnică siguranță, că destinul se situase cu multe trepte mai sus decît disperarea vagabondului și cerșetorului care trăiesc de azi pe mîine și cu multe trepte mai jos decît adevărata siguranță, abundență și liniște. Hainele lui spuneau că stăpînul lor trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l privesc și refuză să-l părăsească pînă ce nu-l Înghite și nu-i acoperă iarăși pămîntul. Iar acum refuzau să-l părăsească pentru că moartea cea mîndră, moartea cea Întunecată, demnitatea singuratică a mîndrei morți Învăluia cu măreție Înfățișarea jalnică a acestui om și pentru că-și dădeau seama că nimic din ceea ce este banal, meschin sau jalnic pe fața pămîntului și nici mînia, mărimea și mulțimea orașului cu un milion de picioare nu reușeau să știrbească cu nimic demnitatea veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am timp de pierdut cu tine! Dacă ai chef să... plătește-mi, dacă nu, cară-te dracului de-aici!“. Și, totuși, chiar și la aceste femei sărmane, istovite În chip brutal, chinuite de spaime, se putea găsi ceva, ca o jalnică și indestructibilă sămînță vie, un fel de blîndețe ascunsă, o dorință timidă, aproape speriată, de a găsi o fărîmă de prietenie, de duioșie, chiar de dragoste, În mijlocul vîrtejului de bărbați decăzuți și rătăciți pe care-i slujeau. Iar această dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-i răspundă printr-o Încercare caraghioasă și Înduioșătoare de a-și dovedi cochetăria, Îmblînzindu-și vocea Într-o șoaptă răgușită și hîrÎită, apropiindu-se tandru de el, apropiindu-și obrazul mînjit și boit de ai lui, ademenindu-l printr-un jalnic simulacru de chemare, cam În felul acesta. — Ce mai faci, puiule? Pari cam trist, așa, de unul singur... Cum te distrezi de unul singur? Nu vrei să-ți țin de urît? Ce zici? Întreabă ea Într-o șoaptă răgușită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și trecătoare, care se ivesc și trec peste marea verde a pustiului. Războiul era prezent În strigătele Îndepărtate și În frînturile de sunete și În clinchetul clopotelor vitelor purtat de palele de vînt și În bucuria și tristețea sălbatică, Îndepărtată, jalnică, a trenului ce gonea spre răsărit, spre mare, spre război, străbătînd văile sudice scăldate În vraja verde și În farmecul auriu al miezului de iunie și În casele unde locuiau oamenii, În văpaia trecătoare a ferestrelor acoperite cu hîrtie. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]