3,852 matches
-
numai de atât. Cred că ritualul de astăzi nu va rămâne fără ecou, ci îl va îndupleca pe guvernatorul spaniol să încuviințeze negoțul cu Japonia... La împunsătura mea, Tanaka făcu ochii mari, iar Hasekura se arătă încurcat. Îmbunat de botezul japonezilor, arhiepiscopul își oferi bunele oficii și astfel întrevederea dintre guvernatorul Acuña și japonezi se hotărî chiar mai curând decât socotisem eu. Când le-am dat vestea, solii - până și Matsuki - s-au arătat încântați și pe fețele lor a înflorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ci îl va îndupleca pe guvernatorul spaniol să încuviințeze negoțul cu Japonia... La împunsătura mea, Tanaka făcu ochii mari, iar Hasekura se arătă încurcat. Îmbunat de botezul japonezilor, arhiepiscopul își oferi bunele oficii și astfel întrevederea dintre guvernatorul Acuña și japonezi se hotărî chiar mai curând decât socotisem eu. Când le-am dat vestea, solii - până și Matsuki - s-au arătat încântați și pe fețele lor a înflorit pentru întâia oară un zâmbet stângaci. În lunea întâlnirii, solii s-au urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simțeam genunchii tânărului Nishi tremurând ușor. Înalt de statură, cu o înfățișare nobilă, guvernatorul ne aștepta deja împreună cu doi grămătici în camera de primire împodobită cu sulițe și armuri ce sclipeau întunecat. Își lăsase mustață pe chipul său slab. Când japonezii se înclinară după obiceiul lor, fără să bage de seamă mâna pe care le-o întinsese el, guvernatorul strânse încurcat din umeri. Cu toate acestea, schimbul de saluturi dintre urările în stil japonez ale solilor și cuvântarea pompoasă după tipicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
când e vorba de saluturi pompoase și de prețuirea etichetei. Guvernatorul vorbi mult timp. Își exprimă recunoștința față de bunăvoința de care dăduse dovadă regele Japoniei ocrotindu-i pe marinarii spanioli naufragiați și trimițându-i înapoi acasă, apoi îi felicită pe japonezi pentru că vasul lor ajunsese cu bine până în Nueva España și își mărturisi speranța că Japonia și Nueva España vor prospera împreună. După aceea, Hasekura se desprinse din rândul solilor, ridică plin de smerenie scrisorile Stăpânului deasupra capului său plecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
desigur, vă făgăduiesc cu tărie că voi trimite vorbă la Madrid despre cererea dumneavoastră. Solii se uitară la mine uimiți. Pe chipurile lor se vedea limpede neliniștea. Mă priveau ca niște copii căutând ajutor la un om mare. — Cred că japonezii ar vrea să știe când va ajunge înapoi răspunsul de la Madrid, am întrebat eu în numele solilor. Dacă ne gândim la chestiunea despre care este vorba și la timpul trebuincios pentru discuții, bănuiesc că o jumătate de an tot o să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să îngăduie negoțul cu Japonia. Venisem în Nueva España împreună cu solii tocmai pentru că știam prea bine toate aceste lucruri. Însă m-am prefăcut peste măsură de uluit, de parcă atunci aflam întâia oară una ca asta și astfel le-am tălmăcit japonezilor. Scopul meu era să-i aduc în pragul deznădejdii, să-i las să-și blesteme neputința și apoi, să-i mișc după voința mea. — Guvernatorul spune că răspunsul din țara mamă, Spania, o să dureze un an, i-am mințit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mințit eu. Un an? Adică trebuie să așteptăm așa de mult? Solii arătau de parcă ar fi fost zdrobiți. M-am făcut că nu bag de seamă și m-am întors către guvernator de parcă nu știam ce să mă mai fac: — Japonezii spun că o jumătate de an li se pare mult. Dacă așa stau lucrurile, ei vor să traverseze marea din Nueva España până în Spania și să-i împărtășească regelui spaniol dorințele domnitorului japonez... Mie mi-e totuna... Îmi dădusem seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu știam ce să mă mai fac: — Japonezii spun că o jumătate de an li se pare mult. Dacă așa stau lucrurile, ei vor să traverseze marea din Nueva España până în Spania și să-i împărtășească regelui spaniol dorințele domnitorului japonez... Mie mi-e totuna... Îmi dădusem seama că de fapt guvernatorul voia să-i îndepărteze de capitala sa pe acești soli japonezi supărători și de aceea îi dădeam apă la moară. Pot să vă rog să îi ajutați să traverseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nasul în negoțul cu Manila și de aceea ar fi fost mai bine ca de acum încolo să mijlocim noi negoțul. — V-aș fi recunoscător dacă ați trimite cât mai repede vorbă în Spania că ordinul nostru a botezat niște japonezi. În ochii lui până atunci înghețați începu să joace o lumină. — N-am să trimit nici o dare de seamă care să fie păgubitoare pentru voi, mă bătu el ușor pe umăr. Padre, dumneata ți-ai greșit menirea. În loc să te faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
joace o lumină. — N-am să trimit nici o dare de seamă care să fie păgubitoare pentru voi, mă bătu el ușor pe umăr. Padre, dumneata ți-ai greșit menirea. În loc să te faci misionar, mai bine te-ai fi făcut diplomat. Japonezii părăsiră conacul de-a dreptul dezamăgiți. Mi-era milă de ei, dar eu eram îndeajuns de mulțumit și pentru aceasta îi eram recunoscător Domnului. Sărmanii de ei, japonezii crezuseră că o dată ajunși în Nueva España aveau să fie primiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
menirea. În loc să te faci misionar, mai bine te-ai fi făcut diplomat. Japonezii părăsiră conacul de-a dreptul dezamăgiți. Mi-era milă de ei, dar eu eram îndeajuns de mulțumit și pentru aceasta îi eram recunoscător Domnului. Sărmanii de ei, japonezii crezuseră că o dată ajunși în Nueva España aveau să fie primiți cu brațele deschise și că dorințele pe care Stăpânul le pusese în scrisori aveau să fie îndeplinite cu dragă inimă. Pe la prânz am pornit înapoi, iar pe drum trecătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul din satele prin care trecuseră pe drumul de la Acapulco la Mexico auzise de existența unui alt japonez, dar nici prin cap nu-i trecuse că avea să-l întâlnească atât de curând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul din satele prin care trecuseră pe drumul de la Acapulco la Mexico auzise de existența unui alt japonez, dar nici prin cap nu-i trecuse că avea să-l întâlnească atât de curând și într-un loc atât de neașteptat. Fără să se clintească, omul îl strângea zdravăn de mânecă de parcă ar fi adulmecat izul Japoniei în chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o astfel de faptă. Chiar am sentimentul că de fapt, Matsuki n-a fost trimis ca sol, ci cu însărcinarea poruncită de Sfatul Bătrânilor de a mă urmări pe mine și de a da apoi de seamă despre faptele mele. Japonezii folosesc mereu asemenea șiretlicuri. Cu toate acestea, dacă privesc lucrurile dintr-un alt unghi, lipsa lui Matsuki este, de asemenea, binevenită pentru mine. O să-mi fie mai ușor în călătoria ce va urma să fac totul după bunul meu plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
atunci starea lucrurilor de aici seamănă ca două picături de apă cu încercările neizbutite de propovăduire din Japonia. Greșeala de a ține morțiș numai la voința noastră și de a nu lua în seamă felul de a gândi și sentimentele japonezilor apare și aici, în Nueva España, sub un alt chip, acela al luptelor dintre moșieri și indieni. Din păcate, drumul nostru trece prin locurile în care se află răsculații. Însă nu le-am spus nimic solilor japonezi despre acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ele sunt câmpul meu de luptă mă cuprinde chiar și acum, după ce am ajuns în Nueva España, mai puternic de fiecare dată când îmi spun rugăciunea. Cu două nopți înainte de plecare, bunul stareț al mănăstirii noastre i-a invitat pe japonezi la un ospăț de rămas bun. Negustorii au băut vin și au cântat ca la nunta din Cana. Cântecele japonezilor ne păreau plicticoase și monotone, însă călugării care stăteau cu noi la masă spuneau că seamănă întrucâtva cu cântecele indienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiecare dată când îmi spun rugăciunea. Cu două nopți înainte de plecare, bunul stareț al mănăstirii noastre i-a invitat pe japonezi la un ospăț de rămas bun. Negustorii au băut vin și au cântat ca la nunta din Cana. Cântecele japonezilor ne păreau plicticoase și monotone, însă călugării care stăteau cu noi la masă spuneau că seamănă întrucâtva cu cântecele indienilor. La acest ospăț, japonezii, puțin chercheliți, au mărturisit pentru prima dată râzând că le-a fost greu să respire aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de rămas bun. Negustorii au băut vin și au cântat ca la nunta din Cana. Cântecele japonezilor ne păreau plicticoase și monotone, însă călugării care stăteau cu noi la masă spuneau că seamănă întrucâtva cu cântecele indienilor. La acest ospăț, japonezii, puțin chercheliți, au mărturisit pentru prima dată râzând că le-a fost greu să respire aerul subțiat de pe înălțimile orașului Mexico și că abia au îndurat uleiul de măsline și mirosul mâncărurilor ce le-au fost servite. Tanaka a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pe măsură ce coborau de pe platourile înalte ale orașului Mexico spre șes, arșița devenea din ce în ce mai chinuitoare. Indienii care munceau ogoarele încetau lucrul, iar copiii care pășteau oi și capre de munte se opreau locului și se uitau lung la alaiul neobișnuit de japonezi. O pasăre plutea domol, purtată de curenții de aer pe cerul care din pricina soarelui arzător bătea mai degrabă în culoarea micăi decât în azuriu. Era primul vultur pleșuv pe care-l vedeau japonezii în viața lor. Câmpurile sălbatice se preschimbară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se uitau lung la alaiul neobișnuit de japonezi. O pasăre plutea domol, purtată de curenții de aer pe cerul care din pricina soarelui arzător bătea mai degrabă în culoarea micăi decât în azuriu. Era primul vultur pleșuv pe care-l vedeau japonezii în viața lor. Câmpurile sălbatice se preschimbară în ogoare neroditoare de porumb și în livezi de măslini, dar după o vreme locul acestora era din nou luat de deșertul plin de cactuși. Acolo unde erau ogoare se ridicau câteva colibe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vreme locul acestora era din nou luat de deșertul plin de cactuși. Acolo unde erau ogoare se ridicau câteva colibe indiene cu pereți din chirpici și acoperișuri din frunze și ramuri de copac pe care se odihneau câțiva vulturi pleșuvi. Japonezii trecură prin câteva sate părăsite ale căror ziduri de piatră se mai zăreau încă pe dealurile presărate cu șuvițe subțiri de granit. Prin piețele pustii, șuiera un vânt uscat. Auzind șuierul vântului, samuraiul își aduse aminte de cuvintele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tânăr și îi zâmbi cu milă. Firește că e mai înalt! Se numește Popocatepetl. Emoționat peste măsură, Nishi repetă cuvintele pe care le mai spusese și altă dată: Lumea este cu adevărat... largă! Muntele cel uriaș rămase tot timpul în fața japonezilor câtă vreme coborâră dealul în șir indian, ca niște furnici. Oricât de mult mergeau, tot nu se apropiau de muntele cel uriaș. Neclintit și cufundat în liniște, muntele uriaș scruta parcă lumea oamenilor. Privindu-l samuraiului îi părea din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din ce în ce mai mult părerile lui Matsuki nu erau decât niște lucruri mărunte. Deja pășea într-o lume care lui Matsuki avea să-i rămână pe veci necunoscută. În amurgul celei de-a cincea zile, leoarcă de sudoare și secătuiți de puteri, japonezii ajunseră într-un oraș. Zidurile sale se înălțau în depărtare. Când se apropiară, aerul se mai răcori, adiind a mireasmă de copaci, a parfum de flori și a miros de viață. După ce umblaseră atâta amar de vreme prin deșerturile dogorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un oraș. Zidurile sale se înălțau în depărtare. Când se apropiară, aerul se mai răcori, adiind a mireasmă de copaci, a parfum de flori și a miros de viață. După ce umblaseră atâta amar de vreme prin deșerturile dogorite de soare, japonezii sorbiră adânc aerul acela, întocmai ca și cum ar fi băut apă. Acesta este orașul Puebla. Cum dădură cu ochii de japonezi, străjerii care păzeau poarta cetății dispărură de grabă. Velasco opri convoiul ridicându-și mâinile și coborî de pe cal ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a parfum de flori și a miros de viață. După ce umblaseră atâta amar de vreme prin deșerturile dogorite de soare, japonezii sorbiră adânc aerul acela, întocmai ca și cum ar fi băut apă. Acesta este orașul Puebla. Cum dădură cu ochii de japonezi, străjerii care păzeau poarta cetății dispărură de grabă. Velasco opri convoiul ridicându-și mâinile și coborî de pe cal ca să le arate străjerilor permisul de trecere de la guvernator, dar nu băgă de seamă cum se uitau cei trei soli unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]