1,432 matches
-
grasă și frumoasă, ca nevastă-mea. Trandafira se aținea în urma musafirilor, frecându-și mâinile, cum își freacă musca labele din față și măcar că, în carnația sa abundentă, n-ai fi depistat-o pe emotiva, care se adeverea astfel, protestă moale, jenată de exagerarea prețuirii, făcută de față cu atâția oameni străini: Da' nu ți-e oarecum, să te lauzi atâta, bărbate?... Pe urmă, când Vartolomei i-a poftit să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind totuși să-i dea o explicație, se bâlbâi: — A, acela... e un șervet japonez. De fapt era o oarecare asemănare între un fundoshi japonez și un șervet european. Dorind o amintire de pe Akashiromaru, Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și a rămas pe loc destul de mult timp, fără să scoată o vorbă. — Ce s-a întâmplat, Gas? — Takamori-san, aici am fost în noaptea aceea. Gaston nu scosese nici o vorbă de când plecaseră de la secția de poliție Marunouchi și chiar părea jenat în compania lui Takamori și a surorii lui. Acum, în sfârșit, părea mai în largul lui și a început să le povestească ce s-a întâmplat în noaptea aceea. Abia acum au aflat ei despre cele petrecute la Hotelul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
merg pe la crâșmele din vale să mă spăl și la budă. - N-am cum... Carina... - Face crize? - Da, crede c-o înșel. - Și? - Încă nu. La poartă dau nas în nas cu directorul. Avea dreptate Lilia, arată ca un maimuțoi jenat de costum. Dar, dacă ne gândim că între cimpanzei și oameni e o diferență cam ca între câini și lupi și încrucișările ar fi posibile, nu e chiar de mirare. Maimuțele pot recunoaște fețele. - A murit Pârvulescu noaptea trecută, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
singur cu gândurile mele, cu "partida" mea. Nu mă mai tulbura nimeni, nu mai amenința nimeni să-mi încurce "mutările". Mâncam în fugă și pe urmă mă întindeam din nou în pat. Luasem obiceiul să trag storurile ca să nu mă jeneze nici lumina de-afară. Cel mai greu era când ajungeam la sentință. Până acolo totul mergea ușor, aveam chiar o mare voluptate să mă prind în capcană ori să combat argumentul pe care-l găsisem înainte. Eram necruțător și când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când uitîndu-mă în bazin mi s-a părut că toți cei care înotau, purtând căști roz, semănau cu amicul pe care-l așteptam. Am făcut un semn unuia, la întîmplare, dar el nu mi-a răspuns. Pe urmă m-am jenat să repet gestul. Stam pe fotoliul de plastic să văd dacă nu cumva vreunul mă recunoștea, când am simțit o mână pe umăr. Cel pe care-l așteptasem tocmai venise, era îmbrăcat și se scuza de întîrziere... Înțelegeți, așadar, cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
între două incertitudini. În orgile heruvimilor, cântau cenușa pentru foc, focul pentru vânt, vântul pentru uitare. Aleluia! Deasupra prăpădului, nimeni nu mai ploua pentru nimeni. Dansează, Genia mea, dansează! Este nunta noastră. Am așteptat-o jumătate de viață, nu te jena, nici eu nu cunosc bine pașii. Să imităm ritmul flăcărilor, să ne lăsăm prinși până la mijloc, până la inimă, până la tâmplă. Să imităm vântul, vom zbura cenușă peste crestele munților într-un cuib de pasăre, într-un ou de pasăre, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mi-a spus că sunt... Fata roși un pic și se opri. Continuă, i-am zis. — ...că sunt foarte frumoasă și că e sigur că tata și mama sunt foarte mândri să aibă o fată ca mine. Se uită ușor jenată spre părinții ei: — Nu inventez, spuse ea cu un glas în care se simțea un fel de amuzament. Pe cuvânt, asta a zis. — Te cred, Sarah. Ce altceva a mai spus? — A vorbit cu șoferul și l-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
piele, pași obișnuiți cu topografia casei, dar întârziind, căutând parcă ceva. Îl recunoști. E Irnerio. Trebuie să hotărăști imediat ce atitudine să iei. Ești contrariat să-l vezi intrând în casa ei de parcă ar fi casa lui, dar ești și tare jenat că te ascunzi acolo. De altfel, știai prea bine că apartamentul Ludmilei e deschis prietenilor: cheia e sub preș. De când ai intrat, ți se pare că simți umbre fără chip. Măcar Irnerio e o fantomă cunoscută. Și tu îi ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
expresia de pe fața ta, îmi dau seama că n-a fost deloc umilitor. Emmy râse. — Nu pentru mine, cel puțin. A spus că i-a trebuit mult curaj ca să trimită sticla de șampanie în seara asta fiindcă tot se simțea jenat că nu l-am sunat niciodată. Vă vine să credeți? Incredibil, spuse Leigh dând din cap. Și acum locuiește la New York? Tu glumești? Emmy a zâmbit fericită, dar nu prea a mai avut când să sărbătorească. Un minut mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
comport matur și să fiu sinceră în legătură cu totul. Acum, că mi se ivise ocazia asta, nu-mi era deloc pe plac. Pentru prima oară, Charlie era mut ca un pește. Mai mult decât atât, am observat o expresie ușor timidă, jenată pe fața lui. Dumnezeule, nu-mi venea să cred, Charlie roșise. Se lăsă o tăcere penibilă. Credeam că ai plecat la LA, am spus în cele din urmă. Ce cauți aici? —Hmm... păru Charlie din ce în ce mai stânjenit. —Poftim? —Sincer, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu coproprietari (ceva între kibbutz și autogestiune de tip iugoslav). Acest gen de protest și aspirație era perfect coerent și cu lumea de stânga a Apusului, și cu mânia noastră pe pseudovalorile selecției de tip comunist. Nu-mi era deloc jenă să fiu secretară UTC în acea lume. Coordonam revista liceului, cenaclul, chiulurile cu direcția cinema, concert sau pădure. În cea din urmă ne adunam ca să cântăm cu Rolling Stones, să fumăm, să inventăm poezii și texte muzicale protestatare, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și a căpătat livres de și-a rupt șalele cărând. Petrit îmi povestea cum mergea el cu nevasta și copiii la mare dimineața într-un tren cu bănci de lemn, cum mâncau din ziar și se întorceau seara acasă. Mă jenam să-i spun cât de accesibil și familiar ne era Costineștiul vară de vară. Cum zăceam ziua întreagă pe nisip fără gânduri, într-o beatitudine continuă, înconjurată de prieteni. Cum ne zbârnâia în urechi o muzică de generație și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fără fund, ca o femeie „necitită”. La seminarii mă exprimam intens și, cinstit, știam mai multă teorie decât o droaie dintre ele. Pe vremea aia aveam o trufie patriotardă ce se manifesta prin dorința irepresibilă să-i fac să se jeneze că, așa sărăntoci și înapoiați, suntem totuși mai culți ca ei. Cam așa și era. Ce să fi făcut în comunism? Printre serviciu, cozi și muncă patriotică, bașca înghețat pe traseu la stâlpul 11 unde ședeam cu elevii să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o mare universitate. Acolo, bătrâneii învățau ceea ce tinerețea nu le-a dat răgaz sau șansă: sculptură, antropologie, aerobic, filosofie, muzică, computer science. Clădirea era plină de expoziții de-ale lor, de săli de concerte, i-am văzut la tutoriale, ușor jenați că luau doar B (7-8). Copiii lor veneau mereu să se plimbe cu ei prin parcul japonez de alături. Cei valizi își luau câte un rucsac în spate să vadă lumea în coada unei ghide cu drapeluț în față. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
misterios, ca un pașă: - Dragele mele, eu la toamnă împlinesc 70 de ani. Știți că am fost toată viața afemeiat, da’ un afemeiat de-ăla care iubește și înțelege femeile, nu le bifează, nu le consumă. Acu’, mi-e cam jenă să mai zic asta. Pot să spun că sunt feminist? L-am privit surâzând ușor ironic: ei ași, uite bărbatul care o lasă baltă! La forma lui atletică, la stilul lui fermecător. Am dat din cap sceptic. - Hai, serios vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
clipă. Încremenesc. Când mă uit la Nathaniel, văd că și el a încremenit. — Hai, măi mamă! Râde jenat. — Ei, hai, nu te prosti, dragul meu, spune Iris impacientă. Poți să ți-o dai jos o secundă. Doar n-o să ne jenăm acuma. Te jenezi cumva, Samantha ? — Îhm... Am vocea ușor spartă. Îhm... nu, sigur că nu... — Fii atentă, pe aici iese aburul. Apasă un buton de pe fier și sare un jet de aburi. Întotdeauna să verifici dacă e apă aici înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă uit la Nathaniel, văd că și el a încremenit. — Hai, măi mamă! Râde jenat. — Ei, hai, nu te prosti, dragul meu, spune Iris impacientă. Poți să ți-o dai jos o secundă. Doar n-o să ne jenăm acuma. Te jenezi cumva, Samantha ? — Îhm... Am vocea ușor spartă. Îhm... nu, sigur că nu... — Fii atentă, pe aici iese aburul. Apasă un buton de pe fier și sare un jet de aburi. Întotdeauna să verifici dacă e apă aici înăuntru... Nathaniel ! Aștept ! Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poarte ca și cum n-aș fi fost niciodată angajata lor... După care am o revelație. Oare de ce s-au obosit să facă toate astea ? Au mai plecat și alții din firmă, și numele lor au rămas acolo unde erau. De ce se jenează atât de tare cu mine ? Privesc tăcută ecranul preț de un moment. Apoi, fără grabă, încep să tastez HYPERLINK "http://www.google.com" www.google.com și scriu „Samantha Sweeting” în căsuță. Adaug și „avocat”, ca să fiu sigură și apăs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu pomeți înalți și păr închis, stil Jackie Kennedy, doar că pielea ei pare puțin mai întinsă și ochii îi sunt nenatural de mari. De fapt, arată de parcă i‑ar fi destul de greu să‑i închidă. — Bună ziua! spun, ridicându‑mă jenată în picioare și întinzându‑i mâna. — Elinor Sherman, zice cu un accent straniu, jumătate britanic, jumătate american. Mâna îi e rece și uscățivă și are două inele cu diamante uriașe, care îmi intră în carne. Încântată de cunoștință. — Luke regretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dallas! Pierzându-și orice control, intră cu tot trunchiul în interiorul conductei. ― Dallas! Dallas! Alte strigăte nu se mai auziră. Doar zgomotele unor lovituri îi mai ajungeau la urechi, aducându-i în valuri din ce în ce mai istovite știrea morții lui... În pragul isteriei, jenată de instrumentele pe care le ținea în mână și statul în fața gurii negre a conductei, își privi detectorul. Pe micul ecran, un singur punct roșu pierzându-și intensitatea. Precum strigătul. ― Dumnezeule! Parker, Lambert! urlă ea în interfon. ― Aici suntem, Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
e mult mai ușor să Întîlnești un zeu decît un om; ceea ce arată nu numai prolificitatea divinităților antice, dar și inapetența pentru singurătate a acestor zei, mari amatori de plăceri și de aventuri dubioase, despre care Aristofan nu s-a jenat să sugereze lucruri chiar mai rele. Nici unul nu rezista să stea pe Munte fără să coboare din cînd În cînd pe drumurile pline de praf muritor. Și dacă oamenii aveau nevoie de zei, aceștia aveau o și mai mare nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
e presat de timp. — Mâine vi-l trimitem acasă. — Mâine vi-l plătesc. — Nu cred în ziua de mâine. Îl plătiți acum și-l aveți acasă peste două ore. — De acord. Cât costă? Directorul se uită pe etichetă și mărturisește, jenat de enormitate: — 850 de euro. De acord, spune Lionel. Plătesc cash, nu vreau factură, dar vreau 30% discount, o cămașă de mătase, o cravată și o batistă, albe - cadou. Batem palma? Directorul își slăbește nodul de la cravată și se descheie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
poți să le păstrezi. Jean revine cu un ceainic încăpător. Fără să-l întrebe nimic, toarnă apa fierbinte direct în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
strecurate, de poștaș sau de vecini, sub ușa chiliei sale. De data asta, plicul apăruse la vedere, pe masa din holul comun. Iar domnul Gafton avusese grijă să-i atragă atenția: „Aveți o scrisoare de departe, domnule Vancea“. Nu se jenase, deci, să cerceteze plicul. Care rămăsese pe masa din hol, mai multe zile, fără ca Dominic Vancea să-l ia. Drept care, vecinul grijuliu i-l strecurase sub ușă. Iar acum îi amintea, din nou, că incidentul nu fusese uitat. Degeaba încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]