1,287 matches
-
pătrunzători. Sunt fiul lui Constantin Maxim, Virgil, Gicu cum mi se zicea în sat. Eu sunt Stela, colega ta de bancă din clasele primare. Eram aproape sigură că tu ești, s-a auzit că se va da drumul la închisori. Lăcrimând amândoi și cei din jur, ne-am îmbrățișat, apoi am coborât. Deci părinții se mutaseră în comuna de naștere a mamei, Sălciile, și trăiau. Doi fini N-a mai coborât nimeni pentru Sălciile. Era Duminică, 1 august 1964, scoaterea Sfintei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am sosit, dânsul încă povestea, cu glas din ce în ce mai scăzut și cu întreruperi, iar uneori cu incoerență. M-a recunoscut și m-a rugat să chem vecinii, să-și ia rămas bun de la ei. Poate am greșit unii față de alții, a lăcrimat, și e bine să plecăm iertați. S-a îmbrățișat cu toți vecinii și toți plângeau. După ce au plecat vecinii, părea foarte obosit. Ne-a rugat, scuzându se, să-l lăsăm să se odihnească, dar ne-a făcut semn spre cele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îmi bagă un castron de mâncare bine, consistent... Lua de la dreptul comun și-mi dădea să mănânc și zicea: Puștiule! Shhh. Da’ ține minte că eu am copii, și dacă va fi vreodată nevoie să spui că te-am ajutat... (lăcrimează - n.n.). Victor și mai cum îl chema? Nu mai știu. Numele nu-l știu. Și mai era și căpitanul Ștefan... da’ nu știu decât Ștefan, și poate să fie nume propriu, sau poate să fie numele personal. Și s-a
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că după câteva luni de zile, s-o’ îmblânzit caraliii... A făcut foarte mai multe schimbări... A fost un om, dom’le, poate singurul comandant de penitenciar după care o’ plâns deținuții când a plecat. Au fost deținuți care au lăcrimat când a plecat... Dom’le, a știut să trateze și cu oamenii, și, în primul rând, a știut să facă în așa fel ca, de bine, de rău, să simți că totuși nu ești singur. E o chestiune aparte, după
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
răspuns mama lui și a zis: Cine e? Și el a început să plângă și-a zâs: Cum? Nu mai mă cunoști, mamă? Și-odată am auzit și eu în telefon... Au! Și maică-sa a căzut și-a murit... (lăcrimează - n.n.) Am dat și eu telefon la vară-mea asta, și a venit George Serafim, nepotu’ meu, și m-a luat din Gara de Nord, și m-a dus la ei acasă, pe dr. Manolescu, nr. 10, unde de seara până dimineața
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
construită mănăstirea. b) Mănăstirea Adam, din satul Adam, comuna Drăgușeni, județul Galați care după legendă a fost construită în vestiții codri ai Ghenghei (în apropierea satului Ghinghești) unde a fost descoperită într-un copac o icoană a ,,Maicii Domnului” care lăcrima, trunchiul copacului aflându-se astăzi sub masa altarului mănăstirii. A treia formă de apariție a unor mănăstiri și schituri a fost legată de așa numitul ,,fenomen de roire” - adică din diverse motive unii călugări sau chiar preoți se retrăgeau în
CONTRIBU?IA M?N?STIRILOR ?I SCHITURILOR LA DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL by Ion TALAB? () [Corola-publishinghouse/Science/83110_a_84435]
-
la trup curat. înfloreai fără păcat într-un pom adevărat, când eram mai tânăr și la trup curat! ! nu știam că ești femeie eu bărbat, lângă tine cu sfială m-am culcat, și dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat, când eram mai tânăr și la trup curat și dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat, când eram mai tânăr și la trup curat! e pierdută noaptea-aceea de acum, carnea noastră doar mai știe-al ei parfum, poamele ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
curat! ! nu știam că ești femeie eu bărbat, lângă tine cu sfială m-am culcat, și dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat, când eram mai tânăr și la trup curat și dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat, când eram mai tânăr și la trup curat! e pierdută noaptea-aceea de acum, carnea noastră doar mai știe-al ei parfum, poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au și cad toate (mâine) putrede pe drum, poamele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
desenez conturul Patriei exact precum este De fiecare dată îl fac cum aș fi vrut să fie Ba îi adaog niște lanțuri de munți veșnic verzi care cresc în afară și împrejurul lor tot verde o câmpie iar deasupra ei lăcrimând o vioară Păduri seculare mănunchi de râuri ca niște crengi retezate Orașe străvechi colier de cetăți și cine știe câte mii de sate? Încă n-am reușit să desenez conturul Patriei exact precum este De fiecare dată îl fac cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
condiția intelectualului marginalizat, cu o biografie inevitabil fracturată, sub totalitarism. Într-un text cu valoare testamentară, adevărat credo al scriitorului, se afirmă că "poți fi stupid și crud cântând frumusețea perlei dacă nu ții cont de durerea scoicii ce a lăcrimat-o"3. Din acest punct de vedere, corespondența, ca de altfel întreaga operă a lui Ion D. Sîrbu, se vădește a fi o veritabilă "anatomie a suferinței", mascată ingenios în haina verbului sclipitor. Gary (cum îi spuneau prietenii) a scris
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca, la nevoie, să-și doneze și sângele propriu. Îmi amintesc că ori de câte ori se strica televizorul nostru, tata obișnuia să zică: „Hai să-l rezolvăm, că parcă avem un mort în casă“. Probabil că aș fi fost în stare să lăcrimez după el dacă, de fiecare dată, n-aș fi fost convins că există posibilitatea „reînvierii“. După Revoluție - ca mai toți românii, cred -, am avut o perioadă în care am trăit lipit de ecran. N-am ratat decât un episod din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
liceu pe motivul că sunt fiu de țăran (mai exact, „chiabur”, „dușman de clasă” - nota editorului). De atunci datează cele mai negre poezii pe care le-am scris. Când scriu aceste rânduri vă rog să mă credeți, dragi prieteni, că lăcrimez. După această dată memorială (sic!), cu mari intervenții am intrat la blestematul liceu pe care-l cunoașteți. (A fost reprimit ceva mai târziu, doar ca „asistent”, cu scaun adus de acasă. După vreo două luni de ședere în fundul clasei, fără ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
liceu pe motivul că sunt fiu de țăran (mai exact, „chiabur”, „dușman de clasă” - nota editorului). De atunci datează cele mai negre poezii pe care le-am scris. Când scriu aceste rânduri vă rog să mă credeți, dragi prieteni, că lăcrimez. După această dată memorială (sic!), cu mari intervenții am intrat la blestematul liceu pe care-l cunoașteți. (A fost reprimit ceva mai târziu, doar ca „asistent”, cu scaun adus de acasă. După vreo două luni de ședere în fundul clasei, fără ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu s-au mai pomenit niciodată și nici n-or să se pomenească vreodată“. <em>O, vânt ce sufli dinspre zori,/ Al meu iubit nu l-ai aflat/ Pierdut printre deschise flori,/ De liniști noaptea îmbătat?/ De dorul meu a lăcrimat?/ Să mă întorc s-o fi rugat? Dă-mi iar nădejea, mângâierea,/ Zi-mi de iubirea lui, durerea. </em> Foc ce nu arde, o stea căzută din cer, trandafiri verzi și crini negri, o dragoste veșnică și-un colier făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
loc cu un ulcior Plin cu palide-albăstrele, ,,L’’-ul stă, cu lume multă Laolaltă adunată: Leul, lama îl ascultă, Libelula colorată; Stelele și luna plină, Strălucind, cu ochi de ceară, Risipind mereu lumină, Cu Luceafărul de seară; Lumânarea ce-ncălzește, Lăcrimând și-un licurici, Ce în cale-acum clipește Spre un lup și un arici. Dacă ești isteț și-ai minte, Poți ușor să afli dacă ,,L’’ apare în cuvinte. Câți de ,,l’’ pe-aici se joacă? Sunt cuminte, masa pun, Mătur
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
și, în același timp, îl vor vedea pe Năstase la televizor spunându-le că nu e adevărat. Pentru mine nu există divertisment mai suculent decât Năstase plângând pe umărul săracilor. Parcă și văd marele corp social costeliv: pe un umăr lăcrimând Năstase și pe celălalt Dan Ioan Popescu. Dar acesta e ocupat la Parchet, nu ies la socoteală toate casele, terenurile, mașinile, sute de mii de euro. Firește, totul este un atac murdar, prigoană politică, mâna lui Băsescu. Și Iliescu ne-
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Plugul); Ce nu poți întoarce din cale niciodată? (Timpul); într-o vale adâncă/ Toate ciorile s-aruncă (Strachina și lingurile); Cine trece prin sat și câinii nu bat? (Vântul); Am o fetiță cu rochiță/ Când se-ncepe a dezbrăca/ Toată lumea lăcrima (Ceapa); Credințe populare din satele comunei Hudești: Când se rostogolește câinele sau pisica e semn că va fi vreme bună. Când se lasă fumul în jos, se schimbă vremea. Când se umezește sarea pe masă e semn că va ploua
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
jos, printre mulțime, Pliftor, președintele raionului Darabani încerca să-i lămurească pe oameni că nu e bine ce fac și că trebuie să se liniștească. Nimeni nu-l asculta și toți îl contraziceau cum puteau. Toți erau nervoși, supărați și lăcrimând blestemau. Au început să apară și oameni din satele apropiate : albeni, conceșteni, bașoveni, bajureni care se alăturau vătrenilor. Toți erau grozav de întărtați și o mică scânteie a lipsit ca satul să nu ia foc. Procurorul și cu medicul legist
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
nopți/ întreba jandarmii toți/ măi maică, măi militare/ mamă, care-i drumul cu cărare/ Doamne, care duce la-nchisoare". Ca și în Miorița, mama e o femeie bătrînă, amărîtă și dărîmată de durere: "Într-o casă biată mamă/ stă retrasă lăcrimînd/ șterge ochii cu-o năframă/ de durere suspinînd/ să-l mai vadă pe băiat/ o scrisoare iarăși scoate/ recitind-o, plînge-ncet/ și vorbind cu voce joasă/ dragul mamei, dragul meu/ te aștept să vii acasă/ de-o vrea bunul Dumnezeu
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
deținuții să simtă duhul tău de pace și dragoste". Cînd vii la noi, se schimbă toată atmosfera în pușcărie și avem și noi o mică sărbătoare" mi-a zis el. Cînd am auzit vorba aceasta eram pe punctul de a lăcrima, m-a mișcat mai mult decît atunci cînd îmi spune mama că mă iubește. Atunci am simțit cît de mult au nevoie acești oameni de noi și mi-am spus că de azi înainte am să fac tot posibilul ca să
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
inima mea cobora tristețea. Pe la 22 am primit mesaje de la copii, îmi urau cele bune și mă rugau să nu fiu tristă pentru că alte sărbători le vom petrece împreună. Am plâns ca demult. De obicei mă stăpânesc, cel mult îmi lăcrimează ochii, dar câteodată se umple prea mult inima. Atâtea amintiri și atâtea regrete... Simți nevoia fizică de-a fi îmbrățișată, de-a strânge mâna celor dragi, de-a ciocni un pahar, de-a aprinde artificii... La 12 noaptea am ieșit
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cele din urmă în memoria transilvană acest mic univers ungar? Au fost patru ani de liberatate și împlinire a speranțelor, din rezervele cărora s-a putut trăi destul: "Au fost vremuri frumoase, cele mai frumoase. (...) De câte ori vine vorba de ele, lăcrimez. Timpul a fost scurt, dar a însemant destul..." spunea doamna F.S. în 1993146. Alții au subliniat efectul de "întărire" a conștiinței de sine: "A fost o lume bună, o lume ale cărei efecte românii le-ar resimți în veci, pentru că
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
simți că îți arde obrazul. Mai mult, intensitatea luminii te face să închizi ochii instantaneu, ceea ce nu îți este permis să faci, pentru că ești în live. Din acest motiv te străduiești să ții ochii deschiși, ceea ce te va face să lăcrimezi abundent. Dar nu este permis, pentru că ești în live. Așadar, blenda reprezintă o necesitate, dar și un instrument de tortură pentru reporterul spre care este îndreptată. Nu poți scăpa de chinul provocat de blendă. Dar există câteva detalii care îți
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
neîncheiate cu viața. Ca atâtea alte femei din perioada aceea, această muziciană fusese educată după moda veche. Pe când era tânără, simțise că se sufocă în familia sa de țărani și institutori de provincie. Căsătoria sa fusese un eșec. "Trista soție, lăcrimând pe-a sa veselă" visase, în anii de după război, la adulter sau la o ruptură definitivă. Spre deosebire de cineva ca Simone de Beauvoir, ea nu îndrăznise să spargă, în ceea ce o privește, matrița conformismului. Însă în ea clocotește destulă revoltă pentru
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să mă plîng de ceva, la partea unde vorbește despre beduinii invitați să viziteze Franța. Erau din rasa celor care, însoțindu-mă odată în Senegal, au plîns văzînd copacii... Iar imaginea lor în fața cascadei din Savoia iar mă face să lăcrimez de fiecare dată cînd o recitesc: Ceea ce izbucnea astfel, din măruntaiele muntelui, era viața, era însuși sîngele oamenilor. Debitul unei singure secunde ar fi reînviat caravane întregi... Dumnezeu se manifesta aici... Dumnezeu Își deschidea ecluzele și Își manifesta puterea... Voiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]