2,387 matches
-
vacanțe, Femei, poșete și extravaganțe! Ca în descântec vă blestem. Plecați de-aici, nu lăsați semn! În loc pustiu, loc blestemat, Lumea de voi s-a săturat. Unde popă n-a tocat, Unde cocoș n-a cântat Unde câine n-a lătrat, În jar și foc, în fund de iad. Ionel GRECU 06 XI 2015 Referință Bibliografică: ROMÂNIA ÎNDOLIATĂ / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1773, Anul V, 08 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel Grecu : Toate Drepturile
ROMÂNIA ÎNDOLIATĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374913_a_376242]
-
Era singură în cameră. A îndrăznit să se apropie de fereastră. Se vedea mașina trasă în fața casei și i-a citit numărul de înmatriculare până l-a memorat. Mai departe, gardul cu poarta străjuită de doi copaci înalți. La poartă lătrau câinii pe care stăpânul lor încerca să-i îndepărteze. Era cu cineva de vorbă. A luat în brațe câteva pachete, a închis poarta și s-a îndreptat către casă. Când a intrat în cameră, ea era în pat, ca și când nu
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
între fetiță și acest câine nici că nu s-a mai văzut! Atât de mult o iubea câinele pe fetiță că auzind fluieratul ei de la etajul cinci ieșea și în ploaie și în ninsoare doar ca să o vadă și să latre bucuros la ea. Fetița învățase de minune să fie bibelou cu umbrela deasupra câinelui în ploaie chiar și ore întregi! Din păcate mama nu înțelegea de ce fetița întârzia de la școală și venea și udă leaorcă și cu umbrela folosită. Astfel
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
mare între fetiță și mamă, fapt care le-a facut pe amândouă să plângă dar fetița nu si-a dat niciodată secretul. Prietenia fetiței cu câinele a salvat-o odată când era să dea mașina peste ea și câinele a lătrat puternic reușind să o facă la timp atentă ... Mama peticea mereu umbrela deoarece fetița nu mai renunța la ea nici la o vârstă destul de înaintată! ................................................................................................................................................... Timpul a trecut, părul mamei s-a înălbit mai tare, câinele creț, lățos, lent și
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
în sfârșit, Tortul este pregătit, Invitați, precum vedeți, Am fetițe și băieți. Mătușici, părinți, bunici Din povești șapte pitici, Vulpițe și ursuleți, Oaspeți sunt, nu mă credeți? La mulți ani îmi spun prin curte Puișori, motani, rățuște, Până și cățelul latră: -La mulți ani, drăguță fată! Ca să nu fiu singurică Barza ce-mi știe de frică, Că altfel precis o-ncurcă Frațiori vreau să-mi aducă. Până-atunci pupicu-i plata Pentru mama, pentru tata, De ei amândoi iubită Cresc mare și
POEZII PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375006_a_376335]
-
se văd câteva capre ce pasc firele de iarbă perlate cu stropi de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de anin. Grivei câinele negru cu pete albe, aleargă în sus și în jos pe mal și prin luminiș, printre arbori lătrând îndârjit, întărâtat de vreo mică sălbăticiune ce-și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să-și impună autoritatea în fața caprelor. Razele curioase ale lui Helios se strecoară printre ramurile care-și scutură mantaua pictată în nuanțe de
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
de o culoare incertă cu multe buzunare pe picior, pe care nu-i leapădă decât când se culcă. Curăță ghebele îndepărtând pământul negru și frunzele și le pune în traista kaki care-i atârnă la șold. Grivei aleargă în jurul stăpânului lătrând vesel. Moșul își continuă căutarea și pare că recolta de ghebe și alți bureți e destul de bogată căci traista se umple văzând cu ochii. Ehe! Știa el unchiașul de ce s-a trezit azi cu noaptea în cap. Nu a stat
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
papilele gustative, Grivei începe să mârâie și când se uită cu atenție printre copaci mai departe, vede două femei, pe Lenuța lui Nicu tâmplaru și pe Viorica lui Gojgărete. Ieșiseră și ele în pădure după ghebe. Câinele a început să latre și femeile se apropie. -Bună dimineața nea Gheorghe! Umpluși traista? Mai lăsași și pentru noi ceva? -Apoi aș avea eu ceva pentru voi! Păcat, că nu mai sunt așa tânăr! Tu Viorică tot frumoasă ai rămas! Nu mai îmbătrânești deloc
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
despre modul de obținere a doctoratului. Își dădeau „cu presupusul”!? Iar televiziunea, în goana ei de senzațional, a devenit un loc minunat de spălare a rufelor, și nu cu un săpun soft, ci cu unul dur. Nu se vorbește, se latră! Asistăm la mahalagisme, bârfă, informații care pot fi adevărate dar și informații false, extrem de răutăcioase, tendențioase. Astăzi, chiar am auzit pe cineva o perlă din gură scoțând: „De când mafia trebuie să apere, România?”. S-a rupt unitatea care părea a
ORDINEA ȘI HAOSUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374093_a_375422]
-
ce m-a furat în hurducăiala căruței. La ferestrele caselor pe lângă care treceam, a început să se aprindă becurile. Aici nu mai era ca la țară, iluminarea cu lampa cu petrol și fitil din bumbac. Prin curți se auzeau câinii lătrând, simțind prezența cățelei noastre, care s-a vârât cu coada între picioare sub căruță mergând în ritmul cailor. Când am ajuns la Obor care se afla în centrul Constanței, se luminase bine. Tata s-a orientat și a tras atelajul
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
o ulcică de lut. Curtea, în locul unde era masa, era luminată ca ziua de becul cu neon din prispa casei. Deodată, Leu, câinele Tomiții, care aștepta smerit să-și primească porția de mâncare, se repede înrăit la gardul de la drum, lătrând iritat de un adversar apărut incognito. Larma era mare. De-a lungul gardului, Leu lătra îndârjit la un câine care făcea la fel de cealaltă parte a ulucii. Fugeau când la Deal și când la Vale, căutând o hudă inexistentă, prin care
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
cu neon din prispa casei. Deodată, Leu, câinele Tomiții, care aștepta smerit să-și primească porția de mâncare, se repede înrăit la gardul de la drum, lătrând iritat de un adversar apărut incognito. Larma era mare. De-a lungul gardului, Leu lătra îndârjit la un câine care făcea la fel de cealaltă parte a ulucii. Fugeau când la Deal și când la Vale, căutând o hudă inexistentă, prin care să iasă la luptă. Nu i se păruse! Cineva bătea discret în poarta mică de
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
VII. M-A-NTRECUT IARBA, de Marius Robu , publicat în Ediția nr. 1178 din 23 martie 2014. A trecut iarba prin piatră S-o sărute soarele; Nici nu strigă, nici nu latră Și-o calcă picioarele Și-o mănâncă fiarele... Dar o vede soarele. Eu ce drum am străbătut Ca să merit un sărut? Ce munte sau despărțire Ca să merit o privire? 6-8 martie 2000 Volumul " Visul stejarului " https://www.facebook.com/pages
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372316_a_373645]
-
dădu seama ce se întâmplă și-i spuse: - Ia toate oalele, cratițele, străchinile, lingurile, unge-le cu usturoi și pune-le cu gura-n jos! Biata fată nu mai stătu pe gânduri, așa făcu. Afară, hărmălaia era în toi. Câinele lătra cu înverșunare, iar arătarea se învârtea prin jurul casei, încercând să intre. Văzând că nu poate, se rugă de tot ce i-ar fi putut da drumul: - Deschide-mi, tu, oală, ușa! - Nu pot, că m-a uns stăpâna cu usturoi
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
cortul bulibașei Mihai. Având în mână pușca încărcată cu cinci cartușe, stătea nemișcat, în picioare, la oareșce distanță de ușa cortului. Fără să strige, aștepta. Era sigur că oamenii din cort se treziseră de hăpăitul câinelui de sub căruța lor ce lătra a om și va deschide cineva să vadă cine este. Un catâr ce veghea sub învelișul de adăpostire agățată de belie și el tot în picioare, slobozi, ca o rafală de mitralieră, niște pârțuri din burdihanul mai mult gol. Apoi
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
unde sta soldatul speriat, din a cărui raniță se simțea un miros plăcut de pâine. Pânza cortului se mișcă, semn că cineva privea în afară prin vreo gaură făcută anume în urdar. Câinele bulibașei, singurul scăpat nefript până acum, mai lătra încă, dar parcă nu mai era așa agitat și înrăit ca la început. Când urdarul se desfăcu și bulibașa Mihai scoase capul afară, soldatului i se păru că vede capul lui Hristos, așa cum era pe fresca din tinda bisericii din
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
fu mirarea Prințului Negru când, de dimineață, îi găsi pe prințesă și pe prinț teferi și nevătămați. - Aduceți câinii, strigă oștenilor săi! Câinii aceștia semănau cu niște urși cu ghearele ca niște pumnale și colții ca niște săbii, iar când lătrau, tot palatul se cutremura din temelii. - Am să vin la prânz să văd ce a mai rămas din voi! Nu apucă să iasă bine din pivniță Prințul Negru și oștenii săi, că un inorog argintiu apăru din senin, lovi cu
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
să se înghiontească, se distrau de minune, dar pentru câini, nu. Poate n-ar fi fost o problemă dacă numai ar fi râs, dar înghiontirea celor doi îi deranjă pe câinii care se apropiaseră de Cățelușu', cel care începuse să latre primul. El, oricum sări la picioarele lui Tutoi, dar ceilalți săriră la amândoi. Căpitanului și prietenului său le pieri pe loc pofta de hârjoneală, se speriară și apoi începură să înjure câinii: - Marș! Maaarș, potăi ordinare și jegoase! Bă căpitane
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
coadă Și nu-i pasă dacă plouă, Ori de cade noaptea rouă, Nici de ninge, nici de-ngheață, Nici de-i vânt în dimineață . Bine și-a dorit să-i fie Încă din copilărie. Liber să treacă hotare Și să latre și la soare! Peste tot să hoinărească, Noi prieteni să-și găsească, Să bea apă la izvoare, Să adoarmă sub o floare Și nimeni să nu-ndrăznească Vreodată să-i poruncească! Referință Bibliografică: PUFI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PUFI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372472_a_373801]
-
Și mă ascund acolo cu toate ale mele, Un loc fără păcate, posibil și curat, Trăind cumva departe de orice fel de rele. Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn, Un pictor mînă care cu boi spre niște rame, Mai latră cîte-un cîine la propriul lui stăpîn Și-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame. În pacea ideală, atuncea, aș tot sta Fără să scot o vorbă, care-ar trezi povestea, Țăranii să nu simtă că vin de undeva, Din
IMINENTA EVADARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372503_a_373832]
-
Mătrăgan cel mic îi purta sâmbetele Elenei. Nicu, în bunătatea lui, nu le da importanță. Dacă ar fi fost un bătăuș, că-l ajutau mușchii, i-ar fi pus la punct pe toți, dar el își zicea: „ursul trece, câinii latră”... Elena îl iubea din ce în ce mai mult, dragoste adevărată. Nicu aproape că uitase întâmplarea ce ar fi putut avea un final tragic, o iubea pe Elena ca la început. În anul 1934, într-o seară, familia Mătrăgoiu i-a pus gând rău
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
adevărat că există așa ceva, însă dacă stai puțin să meditezi, constați că până la urmă, poți ignora ceea ce auzi din partea unor oameni neavizați și că e imposibil să fii iubit de toată lumea sau să placi tuturor. La noi există zicala : Câinii latră, caravana trece”, și adaug: “caravana suntem noi”. Se spune că, un turist, într-o noapte pe care o petrecea în savană, nu a putut dormi din cauza câinilor care lătrau întruna, în ciuda faptului că a încercat să-i liniștească. Dimineață le-
ATITUDINI ÎN FAŢA UNUI ÎNCEPUT de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372799_a_374128]
-
de toată lumea sau să placi tuturor. La noi există zicala : Câinii latră, caravana trece”, și adaug: “caravana suntem noi”. Se spune că, un turist, într-o noapte pe care o petrecea în savană, nu a putut dormi din cauza câinilor care lătrau întruna, în ciuda faptului că a încercat să-i liniștească. Dimineață le-a spus acest lucru băștinașilor, iar aceștia i-au adus la cunoștință, că în timpul nopții câțiva lei au vrut să intre în tabără și se aflau urme în apropierea
ATITUDINI ÎN FAŢA UNUI ÎNCEPUT de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372799_a_374128]
-
mai groase, însă nu-i ajunge banii... Tremură ușor copilul și din nou focul ațâță, Murmurând o rugăciune învățată de la buna, E târziu și-afară ninge, totul e lipsit de viață... Pe fereastra de la drum palidă pătrunde luna... Dar deodată latră câinii, vântul nu mai bate-n ramuri... Pași ușori se-aud în tindă parcă nici n-ating pământul... Speriat tresare pruncul și privește pe fereastra Care dă spre ulicioară... „ Nu-i nimic...doar bate vântul...” Se întoarce de la ușă tot
MINUNEA LUI MOȘ NICOLAE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372949_a_374278]
-
lupii-n haită urlă pe coline! Se face tot mai frig la asfințit. Speriată, luna chipul și-l ascunde Și-i vai de călătorul rătăcit! Scapăr-amnarul și fă focu-n sobă, Fumul pe coș să iasă-n rotocoale! I-auzi cum latră câinii! Nici o vorbă! Afară lupii suri ne dau târcoale. Referință Bibliografică: Noaptea Sfântului Andrei / Alin Adrian Ciolompea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2159, Anul VI, 28 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372946_a_374275]