1,501 matches
-
că e și ea aici. — Nu știați? Mortimer nu comentă. — Vreau să te avertizez cu privirea la familia mea, rosti el în cele din urmă, în caz că nu ți-ai dat seama deja ce e cu ea. Sunt cea mai meschină, lacomă, haină adunătură de ticăloși care îți înfig cuțitul în spinare și îți șterpelesc banii de pe suprafața pământului. Și include și odrasla mea în această afirmație. Phoebe, care tocmai începea să lege bandajul, se opri să-l privească, suprinsă. N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
curând după aceea o chemare la liniște, un strigăt de „motor“ și camerele începură să zbârnâie. Era insuportabil. Thomas o zărise pe Shirley Eaton în halat când ieșea din restaurant și nu suporta gândul că acum era dezvăluită privirii sale lacome. Dur și cu capul pe umeri cum era, atât de obișnuit să prezideze ridicarea și distrugerea unor uriașe averi financiare, îi venea să plângă. Situația era disperată. Ceva trebuia făcut. În timp ce bântuia pe la marginile studioului în semiântuneric, salvarea se prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
te teme. în timp ce el își îngropa fața în pieptul ei bogat, ea îi trase cămașa de pe umerii bine proporționați îngenunchie și își frecă nasul de buricul ei se lăsară pe pat și el se urcă pe ea, în timp ce se devorau lacomi, cu buzele într-un lung și umed sărut se lăsară pe pat și ea se urcă pe el, buzele lor întâlnindu-se înfometate într-un sărut lung și sfredelitor Of, fir-ar să fie! ea gâfâia de dorință el țâșnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
N-o să pățești nimic. Își puse jos valiza și o îmbrățișă. — Pe curând. Phoebe dădu din cap, se ridică pe vârfuri și-l sărută pe gură. El o strânse la piept. A fost un sărut lung, care după un început lacom, a continuat mai degajat, cu tandrețe. Michael îi simțea părul suflându-i în față și obrazul rece. Se urcă nehotărât, în cabină. — Deci asta e... Te sun diseară. O să ne facem planuri. Era gata să închidă ușa, dar ezită. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ca mine, ca mine, ca mine, strigă copiii În timp ce mama dispare sub propria carne și propriul sânge. Orice femeie care a avut un copil a comis deja un fel de adulter, cred eu. Noua dragoste din cuib e atât de lacomă Încât tot ceea ce poate face cea veche este să aștepte răbdătoare, sperând să-i pice niscaiva firimituri pe care intrusul nu le-a Înfulecat cu lăcomia unui cuc. Cel de-al doilea copil Înghesuie și mai mult dragostea adultă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mea și-a desfăcut toți nasturii de la cămașa mea de noapte cu broderie pentru ca fiul ei să aibă acces la sâni. Sfârcurile sunt ca niște fructe Închise la culoare. Cu palma mâinii drepte Îi ține capul În timp ce gura lui suge lacomă. Nu vreau să fac altceva decât să mă uit la el, Kate. E normal, nu? —Absolut normal. I-am adus bebelușului o zdrăngănitoare Paddington Bear, cea cu pălărie roșie care i-a plăcut lui Emily, și un coș cu brioșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
văd casa asta de vacanță, presupusul cuibușor de Îndrăgostiți În care Sansom o primea pe Alice Hollinger. Dar Încă mai eram cu gîndul la cel care furase șalupa și-și făcuse jocul cu iahtul de croazieră. Mi-am amintit privirile lacome ale celor care ieșeau din cluburile de noapte și se adunau pe chei, cu obrajii Îmbujorați nu doar de soarele arămiu răsărit din explozia rezervorului. Am Înconjurat Plaza Iglesias, plină de localnici care Își beau cafelele matinale citind Herald Tribune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din toate țările, uniți-vă!", comandă ei , tot mai imperativ. "Tovarăși, lupta de clasă se ascute din ce în ce mai mult", enunță o metaforă, ce ascunde măceluri înfiorătoare. Trenuri trase de locomotive care mugesc înfiorător, supranumite "Vaca lui Stalin", și camioane încăpătoare și lacome încărcau utilaje de fabricat avioane, locomotive, utilaje petroliere, utilaje textile, în timp ce, în fabricile jefuite, lozincile clamau: "Tovarăși, construim industria socialistă, fără burghezie, împotriva burgheziei! " Cârtelile se diminuează, necuviința cerșetoriei se amplifică în festivități profane și în chiolhanuri abominabile, pe bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atunci când ochii lor se întâlnesc. Remarcă gesturile stilate și sigure, dar mai ales privirea intensă a ochilor albaștri din spatele ochelarilor rotunzi, cu ramă metalică subțire. Intrigat, reușește grimasa vagă a unui răspuns. Lângă el, încruntat, SS-istul bea cu înghițituri lacome lichidul rubiniu din pahar. Hârcile de pe petlițe lucesc sinistru și pentru un moment, Marius încercă sentimentul că se află în fața unui ritual canibalic unde călăul se delectează cu sângele victimei. Smaranda simte imediat încordarea bărbatului de lângă ea: Te preocupă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unei bombe căzând, o explozie puternică, și clădirea cu două nivele pe lângă care aleargă o tânără în doliu, cu chipul livid, ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mătii de cravată, ce mă strângi!". Lărgește nodul cravatei și se descheie la primii doi nasturi ai cămășii. Cu gesturi împleticite, umple cupa largă a paharului de șampanie cu vodcă până aproape să se reverse și bea tot cu înghițituri lacome. Așa e mai bine! Se șterge la gură cu dosul palmei. Privește spre Marius, de parcă abia atunci l-ar fi remarcat: Eroul din tranșee s-a întors printre noi! Ce plăcere neașteptată! Rânjește batjocoritor, apropiindu-și fața congestionată de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aminte de horele din sat, fac pe Suflețel să se îmbujoreze ca o fată mare sfioasă, sărutată prima oară. Iovuț cioplește o jucărie pentru un puști slovac, înfofolit într-o haină militară românească, care se atașase de el. Cu înghițituri lacome, copilul hăpăie din gamela plină ochi cu fasole, oprindu-se doar să muște din pâinea neagră, cazonă. Măi Americanule, ți-ai asigurat un loc în dreapta Tatălui, îi spune cu o sclipire amuzată în ochi Mâțu, în timp ce mângâie copilul pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fumul gros, dar dă înapoi în fața căldurii infernale. Nu poate înainta nici un pas, fără să se ardă. Revine cu o batistă pusă pe față. Materialul subțire începe să fumege. Perdeaua incandescentă a flăcărilor se umflă, îl împresoară ca o copcă lacomă. Respiră cu greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vehiculului a mai multor cutii de diferite dimensiuni, vopsite în verde și cu vulturul nazist pe ele. Sergentul Lazăr scrutează intens pădurea în timp ce ascultă mârâitul intens al motorului unui vehicul invizibil. Ușoară, seara se lasă întunecată peste vârfurile copacilor, înghițind lacomă umbrele lungi, ciudat deformate, ale copacilor pe zăpadă. Spre apus, cerul este de un roșu violent, ca și cum tot sângele celor care muriseră se adunase acolo ca un trist memento al morții lor violente. Undeva se aude zgomotul unei portiere trântite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
obiceiurile unei lumi uitate, parcă nu existase, moda unei vremi revolute, domni În fracuri, doamne În strălucitoare rochii de bal: lumea aceea se pierduse. Ana cea mică - fiica Anei - acum În vîrstă de 17 ani, le răsfoia În vacanțe, cu lacomă curiozitate, Îi rămăsese ochii pe o rochie de lamé - un verde deschis - purtată de o actriță franceză, aflată Într-un grup de cineaști la o ocazie festivă; se imagina Îmbrăcată În strălucitoarea rochie pariziană, se visa, cu alte cuvinte, În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-vă că, în urmă cu patruzeci de ani, ați scris un eseu - Moartea lui Mercuțio. Îi atribuiați acestui personaj shakespearian rolul de ,,simbol al criticii, al jertfei ei în lumea mentalităților literare mari și mici, modeste și înfumurate, totdeauna neîmpăcate, lacome". Tot mai credeți că imaginea lui Mercuțio - victimă sigură a conflictului dintre Montaguii și Capuleții unei literaturi - se potrivește statutului de critic literar? - Cred în continuare că Mercuțio este un simbol bun pentru criticul literar. Un simbol existențial. Alții i-
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
În Scrisoarea III, M. Eminescu îngroașă defectele portretului pe care îl realizează printr-un limbaj ce evocă gama largă a urâtului: "Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri.” În poezie, Ch. Baudelaire prefigurează "estetica urâtului”, care va constitui o întreagă tendință în arta secolului al XX lea. Poemul Un hoit prezintă în imagini impresionante, ce nu ocolesc
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
ordinea și stabilitatea; apoi o cultură cu mult mai înaltă, efectul unei creșteri mai îngrijite și mai omnilaterale, e un accesoriu în viața statului care devine în practică esențial, în fine neatârnarea economică a celor mai mulți îi face să nu fie lacomi de câștig, să nu privească statul ca pe-o materie exploatabilă în interesul lor privat. Din aceste cauze partidul conservator nu se lasă amăgit prin fraze bombastice și declamațiuni ca și vecinic amăgitul popor de-a cărui simplitate se folosesc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
proprietari de la țară și industriașii și în alte provincii ale Imperiului prin exploatarea lor în mod uzurar de către capitaliști și au cerut pentru aceasta aplicarea legii și în acele provincii. Între alții deputatul Wurm a susținut că capitaliștii omnipotenți și lacomi storc populațiile și guvernul îi vede și-i lasă să facă. Uzurarii sânt organizați ca o ceată de tâlhari. Agenții lor descoperă pe industriașul sau pe țăranul nevoiaș, îi înșeală fără sfială și fără nici o piedică, iau țăranului averea și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
puțini cari nu se lasă poate {EminescuOpX 388} să nu vă pese. Autoritatea puterii pe care o aveți în mână, miile de interese mari și mici care sânt strâns unite cu posesiunea autorității statului vă garantează că mulți oameni sânt lacomi după pretextul de-a vă urma și de-a fi părtași cu d-voastră la exploatarea țării. Dați-le aceste pretexte și vor fi pururea bucuroși de-a vă urma. Mundus vult decipi, ergo decipiatur. Lumea voiește, e setoasă de-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Râse în hohote: "E prima oară în viață când mi se spun astfel de lucruri, indiscretă, nepoliticoasă... Eu sânt cum vreau eu, dacă e să vorbim sincer. De la ușă am văzut-o că se uită la mine cu o privire lacomă. Asta ce e, discreție, politețe?" " Păi dacă ai apucat-o de bărbie, cred și eu!" "No, no, asta a fost după." " Există o artă de a cultiva o prietenie, dar ce mă mir, tu nu știi să cultivi nici dragostea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Marele Vasile părea să rumege ceva în sensul că nu era bine ce se întîmplă, dar nici n-avea ce să facă. Oricum, nu era treaba lui. Tamara își deschisese pleoapele lăsate și se uita la mine cu o curiozitate lacomă și neascunsă, aproape sfidătoare. Părinții și bunicii mei se uitau și ei la mine parcă mi-ar fi spus: dă-i afară pe toți, sânt contra ta și a noastră. Tasia rupse tăcerea. "Matilda, hai, gata!" Gata ce? "Lasă-mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sânt mai complicate, nu căuta să afli mai mult dincolo decât ceea ce par, așa sânt chiar, o aparență...", totul sugerat sau exprimat printr-un joc de expresie care o făcea mereu prezentă, din ton, priviri, modulația glasului, sărutări, dulci și lacome, încremeniri uluite uitîndu-se țintă la mine, neliniștită că descoperea un necunoscut, "și ce-o să se întîmple cu noi doi, chiar o să ne îndrăgostim unul de altul? Hai să nu ne mai gândim la asta!" Să nu ne mai gîndim! Începui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi fost sau să nu fie cercetate. Un pustnic ar fi mai puțin singur în peștera sa (ar afla de el toți excursioniștii) decât într-un apartament așezat pe o stradă aglomerată, unde s-ar feri mai bine de cuziozitatea lacomă a semenilor lui... Revenii în odaie. Suzy era acum din nou liniștită și nu se mai uita în sine, ci direct în ochii mei și cu o intensă lumină care cerea protecție. Și atunci ea repetă ceea ce îmi spusese mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atâtea nave în ea câți oameni avea nava de război Dzan. Ce căuta Enro aici, cu părul acela roșu ca flacăra și cu sufletul lui de ticălos ucigaș, în compania surorii lui și a prietenilor lui pacifiști? Enro, ucigașul, stăpânul lacom. Doamne-Dumnezeule!... Imaginile care îi parveneau, acum că Gosseyn Trei consultă memoria dublă - triplă - Gosseyn, erau atât de numeroase și înspăimântătoare încât..." Cu un efort aproape fizic, Gosseyn Trei puse capăt șirului de gânduri. Pentru că brusc deveni evident, din informațiile transmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]