4,795 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dialoguri hieratice VII de David Sofianis 13.09.2015 (A.D.) Eclessia dintru adâncuri Lada de zestre cu ofrande deschisă te cheamă iubito ca o mamă blajină îmbratișându-ne grija de a fi mereu prea plăpânzi și încă pierduți pe portativele vieții printre note acute și gânduri solemne biserici de litere ne sunt poemele noastre ca
DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381223_a_382552]
-
ele demonii cu sfinții. Potirul vieții-l dăm pe gât îndată, Uităm, subit, rezerve să păstrăm. Licoarea ne seduce, delirăm În soarta pendulând, debusolată. Ruine-atârnă de sub giulgiul nopții, Sunt resturi vii ce-au mai rămas din noi, Coșari febrili din lada de gunoi A celor păgubiți de umbra morții... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult În lumea noastră cât o gămălie,Ne cernem vise tapetate-n scrum.Funinginea înghite orbul drum,Sub soarele pierdut
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-n ele demonii cu sfinții.Potirul vieții-l dăm pe gât îndată,Uităm, subit, rezerve să păstrăm.Licoarea ne seduce, delirămîn soarta pendulând, debusolată.Ruine-atârnă de sub giulgiul nopții,Sunt resturi vii ce-au mai rămas din noi,Coșari febrili din lada de gunoiA celor păgubiți de umbra morții...(din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XI. ATINȘI DE FRICI, MAI SCUTURĂM PERDEAUA, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017. Atinși de frici, mai
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
următoare ușile se deschiseră și patru sclavi pătrunseră în încăpere cărând o cutie de lemn învelită în piele. Tetrarhul le făcu semn să se apropie iar unul dintre sclavi deschise capacul. Procuratorul care tocmai gustase dintr-o cupă privi interiorul lăzii în timp ce tetrarhul îl urmărea printre gene. Deși figura nu-i trădă nici cel mai mic sentiment, Irod Antipa îi prinse un licăr în privire. ,,Hm, hm, hmˮ ! râse el imperceptibil. Nu m-am îndoit niciodată de tăria aurului!” -Un mic
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
dimineață. De orice clipă să te bucuri, Pe care Domnul ți-o dă-n dar, Că nu se știe când te scuturi De toate. N-o să ai habar ! Ai strâns destule cu migală, Le-ai stivuit în magazii Și-n lada-nchisă în cămară, Sub jurământ, bijuterii Zac ferecate. Pentru cine ? N-ai soață, rude, nici copile. De faci o mică socoteală, ... Citește mai mult Omule ! Omule! Ridică-te !Privește pe fereastră!... O altă zi, același SoareSunt daruri dis-de-dimineață.Stai în
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Ești sigur, până dimineață.De orice clipă să te bucuri,Pe care Domnul ți-o dă-n dar,Că nu se știe când te scuturiDe toate. N-o să ai habar ! Ai strâns destule cu migală,Le-ai stivuit în magaziiși-n lada-nchisă în cămară,Sub jurământ, bijuteriiZac ferecate. Pentru cine ? N-ai soață, rude, nici copile.De faci o mică socoteală,... XIII. BLESTEM, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016. Blestem Te-am ascuns în
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
încărcată. Nici nu avem de unde să încărcăm telefonul, că la noi, aici pe munte, nici lumină electrică nu este... - Ce-i aici cu voi? interveni și bunicul, tocmai intrând în casă cu un braț de lemne tăiate, trântindu-le în lada de lemne de lângă sobă. Când îl văzu pe bunicul în casă, bunica i se jeli de îndată: - Vai, omule, necaz cu copilul ăsta, nu vrea deloc să mănânce! Cere nu știu ce, „cims și spițe” ... de unde să scot eu ce-i dădea
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei Din podul casei, răsfoind mirosul de nuci Și caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor, Timpul rămâne pe lucrurile din podul casei Copil Ca mine în rugăciunile mamei. IV Coloane de dealuri cu ferestre, Satul ca
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
juriului, scriitor și redactor șef „Memoria slovelor”, România X MARELE PREMIU “MEMORIA SLOVELOR“: MARIANA BENDOU (Onești/Bacău) Citat din proza premiată, intitulată „Războiul de țesut”: „Țolici de coade colorate, covoare de lână țesute iarna trecută zăceau, așezate palii , palii, peste lada cu zestre, plină cu cerșafuri frumos brodate tot de mânuța ei... De la o vreme mânuța asta a cam început să-i tremure... iar la bucătărie mai scapă lucruri pe jos... Lâna covoarelor era de la oile ei, pe care le dăduse
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
și preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată. Arătarea sâsâi ca de obicei, legănându-și corpul subțiratic până femeia prinse de veste. Apoi se strecură șerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult din puținul mălai. Spre uimirea bătrânei, lada nu răsună a gol! Nu! Lina se-aplecă vioaie, uitând de orice durere a șirei, trase în sus de capac
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
de veste. Apoi se strecură șerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult din puținul mălai. Spre uimirea bătrânei, lada nu răsună a gol! Nu! Lina se-aplecă vioaie, uitând de orice durere a șirei, trase în sus de capac și...?! Ce văzu nu i se păru tomite adevărat. Își scuipă în sân, își făcu larg trei cruci, asezându-se pierită
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
reușite, ca de exemplu poezia „Patru anotimpuri”, în care primăvara este asociată cu „un copil”, cu „o sărbătoare”, în poezia „Ghiocelul”, simbol al regenerării naturii și asocierea cu copilul - simbol al perpetuării vieții, apoi, poeziile „Ulița copiilor”, „Poveste de vară”, „Lada cu mere”, etc. În marea lor majoritate, poeziile volumului „Prim grădina de poveste” conțin versuri pentru copii, citez câteva rânduri din mai multe poezii: „Nepoțica”: Ce isteață și ce dulce/ Când își pune ceva-n gând/ Cu trei vorbe mă
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]
-
fiți siguri că veți găsi multă iubire, mult suflet, multă durere, multă singurătate. Veți găsi sentimente neîmplinite, dureri necicatrizate și la urmă de tot, după îndelungi așteptări, veți găsi firimituri din ceea ce ați fost și sigur veți fi. În această ladă de zestre a sufletului fiecare veți găsi ceea ce doriți să găsiți. Mi-am deschis sufletul spre voi cei din lumea de aici și vă rog să pătrundeți în sufletul meu dar și în cuvânt. Prin cuvânt, rostuirea frumuseții lui, omul
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
dintre noi și ne întind bucata de pîine evadații din închisoarea clipei ce-apasă pe-amîndoi! Prin vene-mi curge seva podgoriilor apuse, cînd mă zbăteam ca leul în cușca unui vis și salahorii pîclei se zguduiau de tuse, cărînd în lăzi de zestre nămolul din abis. Cum să-mi îndrept aripa cea frîntă și murdară cînd plouă-acid pe timpul rămas ca un șantier înpustiit, pe care doar ciorile coboară în spasmul cumințeniei ce strînge ca un fier? M-am petrecut în falduri
DOMNIŞOARǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373936_a_375265]
-
albume editate și cu două în lucru, unul la Suceava, dirijor Trifan Leancă și celălalt la Bacău, cu George Maciuc. Strădaniile tale în ceea ce privește culegerea de folclor de la casă la casă, prin Moldova, le-ai fructificat în îmbogățirea repertoriului tău? Din lada mea de zestre mai scot câte o casetă cu materiale culese de la bătrânii care nu mai sunt azi, de unde mă inspir și-mi lucrez repertoriul. Care sunt celelalte izvoare de inspirație? Mă inspir din viața omului de la țară, dar și
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
Poeme > Sentiment > HAI SPUNE DREPT Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ce poală ai ales să scuturi toamnă Cu pietre dulci ce-atârnă la ferestre Șirag de nopți împăturită zestre Ce ladă cu povești sub toc de doamnă Ce note-nalte dirijează vântul Pe scena veche-n ton de crizanteme Cântări pe voci cu vorbe din poeme Pe care noaptea le valsează gândul Nuanțe moi ți se răsfiră-n părul Paletă coloristică
HAI SPUNE DREPT de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374011_a_375340]
-
ne-am întâlnit prima oară la Ziua Comunei Bozioru, cu prilejul unor ample manifestări culturale, unde și-a lansat mai multe cărți, se vrea și reușește să fie un adevărat manual de ritualuri creștine românești. Conștientă că valorile populare din lada de zestre a românismului sunt nu de ieri și de azi amenințate cu deteorarea și implicit cu dispariția totală a lor datorită secularizării care ia amploare an de an în lumea în care trăim, Maria Filipoiu adună în paginile cărții
UN MANUAL DE RITUALURI CREȘTINE/ GIREL BARBU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375381_a_376710]
-
de vânt când îți vorbeam sorbind a vieții vrajă, arzându-ți pașii în vulcani, pe plajă, eu umbrei tale rămâneam pământ. O altă ea tu tremurai la braț dar, așteptam la colț, pe-aceeași stradă, să-ngălbenești poveștile-ntr-o ladă și-n firul vieții să te prind c-un laț. S-au scuturat, târziu, de primăvară, toți pașii tăi ce murmurau prin flori, cădeau sub tălpi toți ghimpii de prin zori tu tremurai de singur... lâng-o vară! Autor Doina Bezea
TREMUR TÂRZIU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371830_a_373159]
-
Însă, venind acasă, constatăm deodată că, aceeași occidentali foarte bine educați și mai ales, extrem de îndrăgostiți de natură și miloși față de animalele sălbatice, odată ajunși în Aeroportul Otopeni, devin deodată mai răi ca românii și după ce-și descarcă grăbiți lăzile cu arme și muniții, având contracte încheiate cu aceiași tâlhari români care ar vinde totul, după ce s-au înarmat până-n dinți năvălesc în pădurile, câmpurile și Delta Românească unde împușcă absolut tot ce mișcă, fără nici o reținere ori ezitare ! Oare
A TRECUT ŞI ZIUA ROMÂNIEI... (SCRISOARE ADRESATĂ UNUI PRIETEN DE LA ANTIPOZI) de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371894_a_373223]
-
ei cuvinte zdrențăroase n-au fost în stare s-o servească în treburile simandicoase ale lui Mister Laptop? Că alte limbi semețe și orgolioase, precum spaniola sau maghiara, nu le-au permis să le intre în cetate, obligând-o pe ladi PiSi să lase la porțile lor „liota” de barbarisme, asta e altă poveste. Care ne arată cât de lipsită de demnitate este mneaei Doamna Limbă Română. La noi, contesa PiSi se plimbă prin Cetate, ca vodă prin lobodă, târând după
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]
-
programul stabilit am și adormit, dar aveam un somn iepurește, la primul zgomot să mă pot trezi. Cum am simțit mișcare prin cameră și pe ăi bătrâni părăsind odaia, cum și eu o zbughii din pat. Am căutat repede în lada de zestre a mamei unde ținea hainele ceva mai acătării , hainele pe care le îmbrăcam de obicei când mergeam la biserică că de, ajungeam la oraș și cu ele la subțioară, pe ușa din fața casei m-am ascuns sub trandafiri
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
1939, se naște Hollywoodul, Polonia este sfârtecată, înjunghiată,iar eu iubesc polonezele, blonde, vesele, parfumate, una îmi arată Auschwitzul in 1972, nu sunt prea atent, privesc profilul fetei, ochii albaștri, nasul fin, drept, buzele pline, iar morții striga în urma mea, lăzi cu ochelari, cu olițe de noapte, unii mi-au fost rude, nu eram născut, suspans, nu crede ce nu ai văzut, dar văd, asta este, cade un imperiu, se deschide o prăvălie, de multe ori lumea seamănă cu Samsa-gândacul, era
MESAJE DE DINCOLO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372049_a_373378]
-
de tatăl ei lângă râul de lapte și miere. Doica ei îi stătea alături, atentă ca Mărgăritei să nu-i lipsească nimic. - Oare ce îmi aduce prințul acela cu coiful împodobit de pene negre? Alaiul lui duce cea mai mare ladă pe care eu am văzut-o în viața mea. Îi întinse bătrânei ocheanul. Doica apucă să arunce doar o privire scurtă până ce prințesa îl trase nerăbdătoare înapoi. - Oare e plină de pietre prețioase rare? - Privește flăcăii, Mărgărita, o sfătui doica
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
înfățișarea, vorba și felul în care se poartă cu cei din jurul lui. Acestea sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra. Dar Mărgărita nu mai asculta. Era pur și simplu roasă de curiozitatea de a afla ce se ascundea în lada uriașă purtată pe umeri de cei șase oșteni care veneau în urma calului pe care călărea prințul acoperit din cap până în picioare în podoabe negre. Prințesa nu mai avea ochi nici pentru celelalte alaiuri care își descărcau prețioasele daruri la poarta
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
în urma calului pe care călărea prințul acoperit din cap până în picioare în podoabe negre. Prințesa nu mai avea ochi nici pentru celelalte alaiuri care își descărcau prețioasele daruri la poarta palatului ei. Urmări atentă locul în care fu așezată uriașa ladă și, imediat ce se lăsă noaptea asupra taberei, iar oameni și cai căzură cu toții într-un somn adânc, se strecură de una singură afară din palat. Se apropie de lada cea uriașă și, sub razele firave ale lunii, se căzni să
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]