6,022 matches
-
Cultural > Modele > LĂURĂ STOICA. TRIST ȘI NUMAI TRIST...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1210 din 24 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului S-au dus unul după altul anii, răsucindu-se din 2006 în rană sufletului că o lamă cu tăiș înroșit în foc! Nu putea fi lovitură mai puternică pentru lumea noastră muzicală decât moartea celei considerate prima voce rock a României, Lăură Stoica. Strivita într-un groaznic accident de mașină, odată cu logodnicul ei Cristian Mărgescu și pruncul
LAURA STOICA. TRIST ŞI NUMAI TRIST...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347938_a_349267]
-
Acasa > Strofe > Timp > VOTAȚI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1214 din 28 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Lama-i tăioasă, pământul rotund, Drama se scrie, mult prea curând! Tăcerea se strigă la porți ce-s închise, Unde sunt faptele, cele promise? Pe sticlă apar cu promisiuni Ne aburesc iarăși, numai minciuni, Moare românul, țara ne moare Ne fuge
VOTAŢI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347987_a_349316]
-
curând de Diogenes din Sinope sau de nebunul din Stiința voioasă a lui Nietzsche. Toți trei au în comun căutarea: Diogenes căuta omul autentic, nebunul lui Nietzsche - Dumnezeul metafizicii occidentale, Andrei caută lumea. Un bogat simbolism prezintă nebunul. Acesta este „lama 0“ a Arkanului Major din jocul de Tarot. Nebunul se află în afara rațiunii și a normelor societății. În Evanghelie, înțelepciunea umană este nebunie în ochii lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu nebunie în ochii oamenilor. Dintre toate imaginile Tarotului, Nebunul
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
mai misterioasă, mai fascinantă și mai neliniștitoare. Nebunul nu este încadrat între cele 21 de Arkane Majore numerotate de la 1 (Magicianul) la 21 (Lumea), deci nu are număr. Așadar, este în afara jocului, în afara Cetății, extra muros. Alți autori numerotează această lamă a Tarotului cu 22. 21 formând un ciclu complet, 22 înseamnă, de fapt, întoarcerea la 0. 0 sau 22, potrivit simbolisticii numerelor, înseamnă limita cuvântului, acel dincolo de sumă. Dar Nebunul nu este neantul, ci vacuitatea, fana-ul sufiților, când conștiința
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
De-atuncea plâng și mă-nfior! Mă tângui și Te caut întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de învierea-Ți sfântă Ca un cuțit ce lama și-o împlântă În carnea noastră plină de păcat Când toți rosteau: - Iisus a înviat! Azi Îți ofer în suflet adăpost Că nu mai sunt acel care am fost Acceptă-mă oricât de nefiresc Tot restul vieții voi să Te
LA VREME DE CALVAR de ION UNTARU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348822_a_350151]
-
făcea fiecare zi în prezența lui, un dar de la Dumnezeu? Unde e? Unde-i Saladin al meu? Saladin nu se mișca din tocul ușii. Ținea în mâna dreaptă un AK-47 cu țeava îndreptată-n sus, iar în stânga un topor cu lama plină de sânge ce se prelingea pe podeaua prăfuită. Preț de câteva secunde a tăcut, doar respirația greoaie i se auzea. La un moment dat pe un ton de laudă îmi zice „ Bătrâne, vezi tu acest topor? Zeci de capete
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
să coboare lovind fiindul teluric. Este un ocean în care cuvântul-pește alunecă și pătrunde adânc în mintea profanului care urzește necazul pentru că existența lui este într-o continuă odihnă: Azi omul din copil se face armă / Ungerea în creștet cu lamă de oțel / Călită de vene plesnind de putere / Deschisă-i e calea să taie în carne lungi tunele (Călin Derzelea). Nevoia de a crea stimulează centrii nervoși ai celui care plăsmuiește, simte arta cu sufletul și o redă pentru nemurire
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
cameră și dus înapoi la Hoys ben Nabat, escortat îndeaproape de cei care îl aduseseră. Unul dintre ei îi dădu în pragul ușii o armă învelită într-o bucată de sac. Rămas singur Baraba desfăcu bucata de sac și privi lama curbă a înfricoșătoarei arme. Apoi împunse de câteva ori aerul, imaginându-și că în fața sa se află procuratorul Ponțiu Pilat. *** Era deja la ceasul al doilea din zi iar soarele urcase pe cer preț de o suliță, când arhiereul Caiafa
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
serioasă!” „Ce armă crezi că ți-ar trebui?” M-am gândit o clipă, iar apoi i-am zis zâmbind arătând cu degetul înspre brâul său „Kisu!” (cuțit!) „Vrei cuțit, cuțit să fie.” Și mi-a dat un cuțit. Îi lucea lama și-n lumina lunii. Tare mândru mai umblam printre mucioși! Iar aproape când să mă plictisesc și de cuțit, m-au luat cu ei la vânătoare. Atunci am fost cu adevărat fericit, alergam împreună cu tata și cu frații mei prin
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
își revenise nenorocitul și-a reușit să mă ajungă, avea picioarele lungi, era înalt aproape cât trestia din mlaștină. Am dus mâna la brâu, la kisu, arma care mi-o dăruise tata. Frumoasă armă! Avea patru găuri de-a lungul lamei cu tăiș dublu și se termina într-un mâner împletit în fire de cupru. L-am privit pe negrotei fix în ochi. Era puțin năuc, dar privirea mea sticloasă împânzită de firișoare sângerii l-a pironit de-ai fi zis
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
Se vede De departe Gândul s-ar putea așeza pe ea ca o albină) Coboară singură pe poteca Ce duce la Mare Înserarea se strecoară Ca o pisică Prin apeductele de sticlă Amărui Ale câmpiei Ca tăișul infinitesimal al unei Lame În curtea conceptului se înalță turla Unui țipăt Mireasma esenței ne învăluie ca un apus ea îi spune iubitului ei oh, dragule mințile noastre se vor plimba singure prin zăvoaiele fastuoase strălucind ca niște turle de magneziu. GLORIE DOMNULUI MIHAI
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 424 din 28 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Mirare Vin puhoaiele- Pe volburi legănată Barca de hârtie Stare Gânduri de ispită- Tablou cu fecioară La mânăstire Întrerupere La ochiul de geam Pânza de paing taie Lama luminii Mutare Desen pe tavan Cu hățuri ce trag cerul Într-o caleașcă Coabitare Cușcă de câine Înăuntru leneșă Pisica toarce Paradox Tot din natură Are umbră pe pământ Numai soarele... Referință Bibliografică: Mirări / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
MIRĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346864_a_348193]
-
buza superioară, și continua: „Dacă o vrea bunul Dumnezeu să fac o țuică bună, când am s-o beau la iarnă, he-he!... are să-mi ia cârceii din oase”. De-atunci, de când își făcea de lucru cu o săpiță, a cărei lamă se tocise de cât o tot bătuse, că ajunsese ca un colț de lună (de dimensiunea unei palme), a primit prima înțepătură mai seriosă în spate, sub omoplatul umărului drept, de i-a luat respirația. A rămas nemișcat și se
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
să plouă Peste punctual începutului de viață. ...Și așa mereu, am tăiat val după val, Până când am ajuns la punctual primordial. Când să-mi odihnesc trupul trist Am văzut că nu mai exist. În căutarea lui Dumnezeu Soarele crăpase cu lama razelor usturător de luminoase Piersica dimineții ce-și scurgea zeama galbenă peste mine, Eu îmi luasem picioarele în cârcă să-L caut în orele rămase Pe Dumnezeul meu ce-L simt aproape, dar nu vine. Se lăsase o tăcere adâncă
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
El el mi-a spus că, parcă ghicește când sosește acasă! De douăzeci de ani, fără excepție, când ajunge acasă, mâncarea (mereu, ce-și dorește el!) e caldă, casa bec, iar cămășile pe umeraș, ca la exoziție... Pantalonii, cu dunga lamă de cuțit. De aceea, o respectă. Pentru tot ce face, o... respectă! O respectă! Atât! Sunt împreună de-o viață. E normal să fie obișnuit cu ea... Dar dragostea a murit sufocată de rutină! Pasiunea, unsă cu ''Fastum-gel'' nu mai
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
Peste oceane, peste bord Vom arunca balastul, Iar Mărul încă mai dă rod, Ah, pederastul. În anul 154 al existenței mele, mi-am comemorat prezența, s-au servit bomboane de ciocolată cu cianură, vin din struguri cu stropi culeși de pe lama ghilotinei, carne la grătar din pulpa unui mamut siberian, s-a dansat pe mormântul vandalului necunoscut, după care toată lumea s-a retras în cavouri, numai eu am rămas să scriu discursul final. Poate pendulul mă va lovi, Poate clipa mă
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
Peste oceane, peste bord Vom arunca balastul, Iar Mărul încă mai dă rod, Ah, pederastul. În anul 154 al existenței mele, mi-am comemorat prezența, s-au servit bomboane de ciocolată cu cianură, vin din struguri cu stropi culeși de pe lama ghilotinei, carne la grătar din pulpa unui mamut siberian, s-a dansat pe mormântul vandalului necunoscut, după care toată lumea s-a retras în cavouri, numai eu am rămas să scriu discursul final. Poate pendulul mă va lovi, Poate clipa mă
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu glugă, Sunt lama din oțel de gheață ce a ucis cocori... Sunt totuși cald! Căldura îmi vine de la Rugă! Sunt un român și-n limba strămoșească Ce-și plânge-n doine jalea și-n durere Îți strig cât pot din piept, lume sihastră
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > „ELI, ELI, LAMA SABACHTANI?” Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 459 din 03 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Efemeru-Ți trup pe cruce chinuiește. Între tâlhari de soi Te-au osândit să mori. În fața morții tâlharul se căiește Și Tu îl ierți, cum
„ELI, ELI, LAMA SABACHTANI?” de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345303_a_346632]
-
apoi, un Rege peste regi! Maria, Fecioară, măicuță duioasă, Imploră-n genunchi soarta-Ți nemiloasă; În ochii pierduți mamele pruncii își plâng; Pe-această Golgotă multe inimi se frâng! Când duhul sfânt, smerit, la Tatăl l-ai trimis, „Eli, Eli, lama sabachtani” ai zis?! Durerea Lui, șiroaie a curs, în ploaie, Moartea Fiului, pe Tată-n suflet taie! Prea greu I-a fost să-și vadă Fiul un proscris. Păcatul lumii, sângele Tău l-a prescris. Prin norii negri, după soare
„ELI, ELI, LAMA SABACHTANI?” de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345303_a_346632]
-
Ce am făcut, vai Mie, oameni-s profani! Credința, mântuirea, sunt pentru sărmani! Nu Te-am părăsit, Fiul Meu Cel prea iubit, Mâine, în Cer, la dreapta Mea, vei fi primit!” La greu ne întrebăm și noi, oamenii: ,,Eli, Eli, lama sabachtani?” Referință Bibliografică: „Eli, Eli, lama sabachtani?” / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 459, Anul II, 03 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
„ELI, ELI, LAMA SABACHTANI?” de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345303_a_346632]
-
-s profani! Credința, mântuirea, sunt pentru sărmani! Nu Te-am părăsit, Fiul Meu Cel prea iubit, Mâine, în Cer, la dreapta Mea, vei fi primit!” La greu ne întrebăm și noi, oamenii: ,,Eli, Eli, lama sabachtani?” Referință Bibliografică: „Eli, Eli, lama sabachtani?” / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 459, Anul II, 03 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
„ELI, ELI, LAMA SABACHTANI?” de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345303_a_346632]
-
să dai cu tifla celor ce-și spun zei Ești liberă să cochetezi chiar cu infernul să vină Proserpina la mine să reclame să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul cu razele de lună de-a pururi lame Ești liberă să-mi deturnezi orice tristețe să plângi cu lacrimile într-un vers să insulți ninsoarea cuprinsă de tandrețe scurcircuitând toți sorii rămași în Univers Ești liberă să faci din voluptate-o armă să strângi de gât tăcerea când
DRAGOSTEA SFĂRMÂND PATUL LUI PROCUST de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345376_a_346705]
-
-n față îi zâmbesc și-o rog să stea ea îmi scutură în suflet franțe tulburări de stea. Visele mustind iubire mi le-ascunde-n tainic gând rod fierbinte că o vină gură nopții sărutând. Iar neliniștea când pică fulg pe-o lama de cuțit mi-o-îmbracă-n fir de brumă dimineața-n răsărit. Cu privirea spre amurguri viscoleste-a depărtare, pe când eu m-ascund și lunec prin trăiri imaginare. Referință Bibliografica: Viscoliri de toamnă / Elenă Glodean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul
VISCOLIRI DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376968_a_378297]
-
de el. I se păru curios că minunea care-l ținuse până atunci în viață se frânsese în trei bucăți aproape egale. Întinse mâna spre cea mai apropiată și o ascunse în pumn chiar în clipa în care simți cum lama cuțitului său, ajuns la unul dintre cei doi atacatori, îi străpunsese adânc spatele. Și-atunci se întâmplă... Cocoțat sus pe boltă, soarele deveni dintr-o dată, după atâta amar de vreme, portocaliu ca metalul fluid, straniu de strălucitor pe un petec
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]