2,011 matches
-
și am bătut cuie cu ciocanul, zdrelindu-mi vârfurile degetelor. Făcui o pauză, simțind cum piticul îngrozit se ghemuia în moalele inimii mele, să-mi mai încetinească bătaia. - Zitta! zisei liniștindu-mă puțin, - abia atunci mi-ai surâs muierește, ridicând lanterna aprinsă deasupra capetelor noastre, ca să-mi luminezi astfel drumul cel adevărat, dar și cel mai sărac - spre pierzanie. Dezbracă-te! Urlai după aceea, înălțându-mă cu mult deasupra înțelegerii tale. Însă trupul ce mi l-ai împrumutat atunci, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda, împreună cu patina singulară a clădirilor vechi și scunde, cu ferestrele lor, asemănătoare ochilor întunecați și triști, cu umbra zidurilor, dozată fantastic de lumina palidă a unei lanterne pusă parcă strâmbă pe deasupra unui stâlp de lemn, lăsat și el într-o parte. E Viena veritabilă, din care s-au înfiripat primele acorduri din „Dunărea Albastră”, și acel chiot formidabil de senină bucurie: „Iumhaidi - Iumhaidă”. E leagănul visurilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
multe ori s-a schimbat linia. Vagonul era luminat numai de o lampă cu carbid. Eram întinși pe paie care miroseau a mucegai și a urină. Lângă mine, un vânător de munte bandajat la cap citea la lumina slabă a lanternei sale o carte pioasă. În timpul ăsta își mișca buzele. În dreapta, unul împușcat a tot țipat, până când a tăcut. Provizii de apă nu existau. Nici un sanitar care să fi reacționat la strigătele răniților nu ne însoțea. Glasuri și gemete, indiferent dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau autentic, care fuma fără întrerupere țigări dintr-un portțigaret lung, m-a introdus fără ocolișuri în practica comerțului la negru. Marmeladă din patru fructe, miere artificială, unt de arahide american, ace de gramofon, pietre de brichetă și baterii pentru lanterne, iată ce s-a perindat, cântărit și numărat de mine, pe masa de la bucătărie. În treacăt, am reușit și eu să valorific o parte din lamele de ras ce reprezentau capitalul meu; curând dispuneam de bani. De dimineața până târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce trăia din improvizații, ai cărei patriarhi (hibrizi de chitariști și machistas) au fost miticul Santos Vega (un Îndrăcit și legendar cantautor, poate chiar imaginea literară a altui legendar chitarist, Gabino Ezeiza, care improviza adeseori versuri despre imagini proiectate cu ajutorul lanternei magice pe un ecran; amândoi evocați adeseori de Borges) și mulatrul Silvino, un comic de tavernă. Minestrón. Supă groasă (< it. minestrone) din legume, cu macaroane groase și scurte, la care se adaugă buucățele de slăninuță și de șuncă, boabe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scria marcajul „DESCHIDERE“. Semnul cu „AJUSTAREA ATMOSFEREI“ Începu să clipească. Apoi, cu un huruit, ușa alunecă lateral, Întocmai ca o ușă de avion. Pentru moment, Norman nu văzu decât Întunericul de dincolo de ușă, Înaintară cu precauție, luminându-și calea cu lanternele, și văzură niște grinzi și o tubulatură complexă. — Verifică aerul, Beth. Beth scoase sonda unui analizator portabil de gaze. Afișajul se lumină. — Heliu, oxigen, urme de CO2 și vapori de apă. Proporții normale. Este o atmosferă presurizată. — Adică nava Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aruncă o privire Înapoi, spre căștile aliniate pe podea. Edmunds, cu camera la ochi, Îi spuse: — Mergeți Înainte, doctore Johnson. Norman se Întoarse și păși În astronavă. INTERIORUL Se opriră pe o pasarelă lată de un metru și jumătate. Îndreptând lanterna În jos, Norman constată că Îi despărțea de podea un hău Întunecat de circa doisprezece metri. În jurul lor, abia distingându-se, se zărea o rețea deasă de lonjeroane și grinzi. Parc-am fi Într-o rafinărie de țiței, constată Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
știu. Putem risca? Fără a mai aștepta, Beth desfăcu repede panoul cu butoane, apăsă pe butonul „DESCHIS“, iar ușa se dădu În lături cu un huruit. Dincolo era și mai Întuneric. Intrară. Norman simți moliciunea de sub picioare și Își Îndreptă lanterna spre covorul bej. Fasciculele lanternelor brăzdau Încăperea În lung și-n lat, dezvăluind silueta bej a unei console cu trei fotolii tapițate, având spătarele Înalte. Era limpede că Încăperea fusese construită pentru ființe umane. — Asta trebuie să fie camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai aștepta, Beth desfăcu repede panoul cu butoane, apăsă pe butonul „DESCHIS“, iar ușa se dădu În lături cu un huruit. Dincolo era și mai Întuneric. Intrară. Norman simți moliciunea de sub picioare și Își Îndreptă lanterna spre covorul bej. Fasciculele lanternelor brăzdau Încăperea În lung și-n lat, dezvăluind silueta bej a unei console cu trei fotolii tapițate, având spătarele Înalte. Era limpede că Încăperea fusese construită pentru ființe umane. — Asta trebuie să fie camera de pilotaj. Dar consolele curbate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ceva real. — Nu poate fi o machetă. — Și totuși, asta pare a fi. Norman Își plimbă mâna peste contururile moi ale consolei. Era frumos modelată, plăcută la atingere. Apăsă și simți suprafața Îndoindu-se. Aceeași elasticitate. — Un alt material nou. Lanterna lui Norman ilumină câteva obiecte. Prins de capătul Îndepărtat al consolei se afla un carton de opt pe treisprezece centimetri, pe care cineva scrisese: „GO BABY GO!“ Alături, statueta din plastic a unui animal simpatic care semăna cu o veveriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Jerry! țipă Ted. Vocea Îi era ascuțită, Încărcată de tensiune. Calmarul se opri. Corpul se mișcă lateral și putură vedea ochiul uriaș privind țintă la ei. — Jerry! Ascultă-mă! Calmarul păru că ezită. Ne ascultă! strigă Ted și apucă o lanternă atârnată pe perete, Îndreptând fasciculul afară, prin hublou. Semnaliză o dată cu lanterna. Corpul uriaș al calmarului emise o lumină verde, se Întunecă un moment și străluci din nou. — Ne ascultă, spuse Beth. — Bineînțeles că ne ascultă. E inteligent. Ted semnaliza rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se opri. Corpul se mișcă lateral și putură vedea ochiul uriaș privind țintă la ei. — Jerry! Ascultă-mă! Calmarul păru că ezită. Ne ascultă! strigă Ted și apucă o lanternă atârnată pe perete, Îndreptând fasciculul afară, prin hublou. Semnaliză o dată cu lanterna. Corpul uriaș al calmarului emise o lumină verde, se Întunecă un moment și străluci din nou. — Ne ascultă, spuse Beth. — Bineînțeles că ne ascultă. E inteligent. Ted semnaliza rapid de două ori cu lanterna. Calmarul răspunse, clipind de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fasciculul afară, prin hublou. Semnaliză o dată cu lanterna. Corpul uriaș al calmarului emise o lumină verde, se Întunecă un moment și străluci din nou. — Ne ascultă, spuse Beth. — Bineînțeles că ne ascultă. E inteligent. Ted semnaliza rapid de două ori cu lanterna. Calmarul răspunse, clipind de două ori. — Cum reușește să facă asta? Întrebă Norman. — Există un tip de celule ale pielii, numite cromatofore, spuse Beth. Animalul poate activa sau dezactiva, după dorință, aceste celule și astfel blochează lumina. Ted semnaliză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Semnaliză după un model și mai complicat, iar calmarul Îi răspunse și apoi se mișcă spre stânga. — Trebuie să-l țin de vorbă, spuse Ted. Odată cu calmarul, Ted se mișcă și el, trecând de la un hublou la altul, semnalizând cu lanterna. Calmarul continua să răspundă cu strălucirea propriului său corp, dar Norman simți că acum avea un alt scop. ÎI urmară cu toții pe Ted din Cilindrul D În Cilindrul C. Ted aprinse lanterna. Calmarul răspunse, continuând să se miște. — Ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trecând de la un hublou la altul, semnalizând cu lanterna. Calmarul continua să răspundă cu strălucirea propriului său corp, dar Norman simți că acum avea un alt scop. ÎI urmară cu toții pe Ted din Cilindrul D În Cilindrul C. Ted aprinse lanterna. Calmarul răspunse, continuând să se miște. — Ce face? — Poate vrea să ne conducă... — De ce? Ajunseră În Cilindrul B, unde erau amplasate echipamentele vitale, dar aici nu existau hublouri. Ted se Îndreptă spre A, sasul habitatului. Nici aici nu erau hublouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
podea, lăsând să se vadă apa Întunecată. — Ai grijă, Ted. — Vă spun eu, e inteligent, zise Ted. Apa de la picioarele sale strălucea În verde-pal. — lată-l că vine. Încă nu se vedea calmarul, ci doar strălucirea sa. Ted semnaliză cu lanterna Îndreptată spre apă. Lumina verde licări drept răspuns. Încă mai vorbește, spuse el. Și cât timp vorbește... Cu o iuțeală fulgerătoare, tentaculul ieși brusc din apă și se balansă Într-un arc mare În spațiul camerei de dccompresie. Norman avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aici, jos, nu avea Încredere În propria sa memorie. Erau multe, prea multe detalii care Îi influențau percepțiile - atmosfera de Înaltă presiune, rănile căpătate și teama sâcâitoare pe care trebuia să le suporte. Ceva palid Îi reținu atenția. Îndreptându-și lanterna către fundul oceanului, văzu o dungă albicioasă cu o aripă lungă, subțire și vărgată cu negru, care se zvârcolea. La Început crezu că e un țipar. Apoi Îi observă capul mic și gura. — Stai puțin, spuse Beth, apucându-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
am s-o fac, spusese ea. Dar nu mai ai nici un motiv s-o faci! — Am să mă simt mai liniștită, insistase ea, și În cele din urmă, n-o mai putuse opri. O vedea acum, o siluetă mică, având lanterna de la cască aprinsă și mișcându-se de la o ladă cu explozibil la alta. Deschidea fiecare ladă și scotea conurile mari și galbene, asemănătoare celor folosite la semnalizarea drumurilor În reparație. Conurile erau legate Între ele prin fire, iar când cablarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nimic. Beth gâfâia. Simt ceva, Norman. Simt apa... În valuri... puternice... Pe ecran apăru: AM SĂ VĂ UCID. Nu se vede nimic? Întrebă Beth. Nu, nu văd absolut nimic. O văzu pe Beth, singură pe fundul noroios al oceanului. Lumina lanternei era singurul punct care-i atrăgea atenția. — Îl simt, Norman. E aproape. Isuse Cristoase! Alarmele ce spun? — Nimic, Beth. — Doamne... Avea respirația Întretăiată de icnetele șuierate din timpul alergării. Beth avea o bună condiție fizică, dar, Într-o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
O linie care mă închide. V. din spital cu greu mă pot desprinde de viziunea plajei. Ridicînd privirea îl descopăr pe Doctor aplecat deasupra trupului meu. Cu o mînă îmi ține pleoapele ridicate și cu cealaltă îmi luminează cu o lanternă mică ochii. Dar zăbovește atît de mult încît pare că se uită în oglindă. Încet, strecurîndu-mă pe lîngă mîna lui și sclipind pentru o clipă în lumina becului minuscul, mă apropii de proprii mei ochi și pătrund acolo. Plonjez în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În 1788), În port. Pentru a primi un formular, eliberați cinci dolari. Pentru a-l preda completat, mai predați două sute. Dacă ați fost totuși bătut ori cusut prea evident, reveniți În altă zi, cu măciucă, cască prevăzută cu vizetă, cărămidă, lanternă, și zece secunde pe suta de metri. Aceste povețe sînt inspirate de un fapt real ca o telenovelă cu mineri. La sfîrșitul lunii martie, luna cadourilor, Dan și Sașa, din păcate intelectuali chiar dacă ingineri, amîndoi de treizeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cap. — Uită-te la părul meu... — Cred că-ți pot găsi o pălărie drăguță. Inez suspină și Îl strînse În brațe pe Scooter. *** În zori Ed se Întîlni cu geniștii. Visele Îi tulburaseră mintea: Inez, alte muieri... Ray Pinker adusese lanterne, lopeți, detectoare de metal. Le ceruse la cei de la Comunicații să transmită un apel public: martorii Împușcăturilor de la Griffith Park erau rugați să vină să identifice trăgătorii. Locațiile din rapoarte erau hașurate: numai pante abrupte și pline de tufișuri. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și Las Palmas. Bud lăsă receptorul În furcă. Apeluri către o cabină aflată la peste jumătate de kilometru de Nite Owl. Punerea la punct a afacerii sau a Întîlnirii. Prudență maximă. Hilda frămînta niște batiste de hîrtie. Bud văzu o lanternă pe un capăt de masă. O Înhăță și alergă afară. Afară, la camera anexă. Un interstițiu Între temelie și zid. Abia putea pătrunde. Coborî și intră. Pămînt, stive de lemne, un sac de iută lung drept În față. Mirosuri: de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de naftalină. TÎrîș pe coate pînă la sac - mirosul de naftalină și de putreziciune deveniră tot mai puternice. Lovi sacul și văzu cum explodează un cuib de șobolani. În jurul lui șobolani orbiți de lumină. Bud sfîșie pînza sacului. În bătaia lanternei: șobolani și un craniu pe care se mai țineau niște cartilagii. Lăsă lanterna și sfîșie pînza cu ambele mîini, cu șobolanii și pastilele de naftalină sărindu-i În față. O ruptură lungă, o gaură de glonte În craniu, o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
putreziciune deveniră tot mai puternice. Lovi sacul și văzu cum explodează un cuib de șobolani. În jurul lui șobolani orbiți de lumină. Bud sfîșie pînza sacului. În bătaia lanternei: șobolani și un craniu pe care se mai țineau niște cartilagii. Lăsă lanterna și sfîșie pînza cu ambele mîini, cu șobolanii și pastilele de naftalină sărindu-i În față. O ruptură lungă, o gaură de glonte În craniu, o mînă scheletică ieșită dintr-o mînecă. Pe haină - monograma „D.C.“ Se tîrÎ afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]