1,578 matches
-
este preluarea nominativului latin (ratio) și redă semnificația corespondentă împrumutului din limbile occidentale. Determinarea mai exactă a gradului în care limbile romanice se caracterizează prin dubla articulare se poate realiza dacă se urmărește situația unor sunete sau grupuri de sunete latinești, atît în cuvintele moștenite, cît și în cele împrumutate. Grupul latin -ct-, de exemplu, a fost modificat prin evoluție în rom. pt, it. tt, fr. it, sp. ch și pg. it, în vreme ce, în împrumuturile neologice el ar trebui redat ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
moștenit sau a pătruns ulterior pe cale cultă. Dacă în italiană fenomenul modificării analogice a neologismelor după forma cuvintelor moștenite este admisibil, se pune întrebarea de ce pentru limba română, destul de apropiată de italiană și conservatoare fidelă a scheletului consonantic din cuvintele latinești moștenite, un asemenea principiu nu este funcțional, iar propunerile de a-l urma au fost violent combătute. Explicația constă în faptul că româna literară a ajuns tîrziu în situația de a face împrumuturi din latina savantă și că aici nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care au dus la apariția aspectului modern, relațiile cu limbile populare corespunzătoare, contactul cu alte limbi etc. După unele opinii, unele dintre limbile literare, precum cele romanice, au putut lua naștere chiar înainte de apariția primelor texte scrise, fiindcă, în textele latinești medievale, sînt folosite uneori cuvinte și expresii din limbile populare locale, asemenea fenomene fiind o dovadă a primelor manifestări de limbă literară. În acest mod, limba literară este identificată în totalitate cu limba scrisă, începînd chiar cu cele mai reduse
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deci, "copil al vărului sau al verișoarei") ori nepot de văr de-al doilea, care ar fi gradul cel mai îndepărtat exprimabil prin antrenarea acestui cuvînt. Importante sînt însă cele două semnificații de bază, care urmează situația reprezentată de originalul latinesc nepos, -otis, ce întrunește și el cele două semnificații vizînd înrudirea de gradul al doilea în linie descendentă (în raport cu bunicul sau cu unchiul). Celelalte limbi romanice au recurs la forme lingvistice diferențiate pentru a reda aceste două semnificații, astfel încît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în sintagma vase comunicante, în ambele cazuri fiind implicată ideea de transmitere prin intermediul unui suport care asigură realizarea ei. 2 Nu este mai puțin adevărat însă că tot romanii au fost aceia care au incendiat Biblioteca din Alexandria. 3 Prin latinescul natio, -onis se denumea un grup uman, ca prin cuvîntul grecesc ethnós "popor ". 4 Termenul cultură provine din lat. cultura, cu semnificația inițială (conservată și în limbile moderne) de "cultivare a pămîntului ". 5 Vezi Cultură minoră și cultură majoră, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dacă este precedat de un determinant adjectiv, dar rămîne enclitic în raport cu adjectivul: harnicul băiat al vecinului. 54 În plus forma articolului hotărît proclitic este identică cu cea a pronumelui personal de persoana a treia singular. (De observat similitudinea cu descendenții latinescului ille, în limbile romanice.) 55 De altfel, germana este singura dintre limbile germanice importante care are variație de caz la articol. 56 Dacă adjectivul are funcția de atribut, forma sufixului este -(e)stere, iar, dacă are funcția de nume predicativ
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Meissner et al., EuroComRom Les sept tamis: lire les langues romanes dès le départ, Shaker Verlag, Aachen, 2004, p.166-168, 249. 82 Vezi, în legătură cu această temă, Dumitru Copceag, Tipologia limbilor romanice, Clusium, Cluj-Napoca, 1998, în special, p. 34-45. 83 Etimonul latinesc este flos,-oris, de genul masculin , acuz. florem, iar corespondentele în principalele limbi romanice sînt: fr. fleur s.f., it. fiore s.m., sp., pg. flor s.f. 84 Prescurtarea Vlab este pentru vocală labială. 85 Vezi în acest sens, Franz-Joseph Meissner et
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fără a fi pătruns de acea simetrie intelectuală a cugetării antice este o muncă zadarnică, o literă fără înțeles. Ca și în Scrisoarea I, unde este cuprinsă în versuri ideea inutilității strădaniei de a deprinde mecanic forme gramaticale și sintagme latinești cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum/ câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum, și în acest articol se incriminează învățarea seacă și pedantă a unei limbi moarte. Esențial ar fi, spune poetul- gazetar, ca tinerii să-și însușească spiritul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor". Cât privește noțiunea de "magistrat", ea nefiind definită ca atare, voi arata ce înseamnă ea potrivit limbajului comun: 1. Cuvântul provine din latinescul magister care înseamnă "conducător, învățător, maestru" (a se remarca opoziția cu minister care înseamnă "slujitor, funcționar, administrator"). În Roma Antică desemna orice conducător ales pentru a exercita o funcție legislativă, executivă sau judecătorească. 2. Sensul modern provine din limba franceză
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
înaintașilor. Din acest tezaur inestimabil de tipărituri un loc uriaș ca valoare îl au incunabulele (acele cărți tipărite de Gutenberg și de cei de după el în perioada 1445-1500). Au fost identificate, în întreaga lume, peste 40.000 de incunabule (de la latinescul incunabulum leagăn). În întreaga Românie sunt în jurul a 2.000, această cifră, raportată la cele ale altor țări, ne plasează între primele locuri în Europa. La Iași doar Bibliotecile "M. Eminescu" și "Gh. Asachi" sunt deținătoarele fericite ale câtorva incunabule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care încep cu un vis cam straniu: pluteam deasupra unei văi pline cu flori închise care brusc și-au desfăcut petalele, erau galbene, de un galben intens, cum numai păpădia îl are (mie îmi place să-i amintesc și denumirea latinească care sună frumos taraxacum oficinale în opoziție cu denumirea populară românească, simpatică și ea n.n.) și suflul creat de acea mișcare vegetală m-a aruncat înspre cer. Mă întreb dacă scriitorul nu a trecut, cum mi s-a întâmplat uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Nicolae sfântul și dăruitorul, făcătorul de minuni, născut prin părțile Lichiei (Asia Mică). Ne mândrim cu numele pe care îl purtăm, cel puțin în măsura în care reușim să nu compromitem și să nu vulgarizăm aceste nume în scurta și nesigura noastră viață. Latinescul Ocimum basilicum (ochiul templului) este echivalentul românescului busuioc, floarea căreia i se atribuie o mulțime de însușiri. 78 Da, alături de multe cărți (peste 6000 volume) am și diverse obiecte de artă. O pasiune mai veche. Am colecționat până acum peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vii de la Constantinopol? Era ultima probă la care voia să-l supună pe captiv. Da, Preacuvioase, răspunse În aceeași limbă Simeon. — și ai lucrat În Konstanz? — Numele mi-e necunoscut. Nu, am lucrat Într-un alt oraș. Avea un nume latinesc, parcă... Starețul Otto se Întoarse gânditor către Eglord, care ședea pe o buturugă sorbindu-și vinul dintr-un pocal de argint. — După părerea mea, omul e nevinovat. Vine Într-ade văr din Răsărit, vorbește elina și e cu totul străin pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Tot cu trimitere la vremurile din urmă este și parcul dendrologic, în care aflasem că fuseseră 100 de specii de arbori și arbuști, dintre care vreo 40 erau exotici. Pe unii copaci mai sunt și acum plăcuțe cu denumirile lor latinești, însă din păcate, mulți fuseseră tăiați de localnici. Dezamăgit că nu putusem vedea biserica, mulțumindu-mă doar cu turnul clopotniței despre care pomeneam mai sus, am coborât în centrul Văleniului, spre noua destinație: Tupilați. Drumul era la deal, din nou
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
brâul fericiți. După haină-s muncitorii de la brazdă, de la sat; După chiot sunt feciorii unui neam eliberat. Mai de-o parte, pe cărare, trecătorii stau și-admiră, „Cum, se poate, atâta viață să stârnească-o biată liră?” Un școlar de latinească, îmbrăcat pe românește, Cu ființa lui întreagă jocurile urmărește... Și-l întreb, de-i plac ostașii, ăștia, ici, cu fețe supte Și de vrea și el să fie dorobanț cu haine rupte. El mă măsură cu ochii și-mi răspunde
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Întreținea relații strânse. Acolo Învață Grigore Ureche și Miron Costin, cei mai de seamă istorici moldoveni din secolul al XVII-lea. În Letopisețul țării Moldovei, scris În anii 1640, Grigore Ureche constată asemănarea frapantă dintre unele cuvinte românești și cuvintele latinești corespunzătoare. El conchide că românii, toți românii (moldoveni, munteni, ardeleni), au o origine comună, și anume se trag de la Roma. Câteva decenii mai târziu, Miron Costin dedică o lucrare specială formării poporului român (inaugurând astfel În istoriografia română o preocupare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Transilvania, ci pe Întreg teritoriul românesc, prin curentul latinist, aflat În poziție dominantă până după 1870. Cel mai influent dintre exponenții săi, istoricul și lingvistul August Treboniu Laurian (1810-1881) — de remarcat prenumele latine, așa Își botezau ardelenii copiii, cu nume latinești —, Își Începea Istoria românilor, publicată În 1853, de la fondarea Romei (753 Înainte de Cristos), adoptând și sistemul cronologic corespunzător. Istoria românilor se Înfățișa ca o continuare a istoriei romane. Românii erau romani, nici mai mult, nici mai puțin. Latinismul a fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
considerare, 2 361 erau slave, doar 1 165 latine, 965 turcești, 635 Împrumutate din greaca modernă, 589 maghiare și 50 albaneze. Altfel spus, vocabularul românesc ar fi fost În proporție de două cincimi slav și numai o cincime latin. Cuvintele latinești abia dacă erau puțin mai numeroase decât cele turcești. Se Înțelege ce emoție a provocat acest calcul În România. Sau Cihac a greșit, sau românii nu mai sunt romani, nici măcar prin limbă! S-a constatat apoi că multe cuvinte lipsesc
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
exclusiv din elemente slave, turcești, grecești sau maghiare. Vocabularul esențial este, așadar, În bună măsură latin (afirmație care nu trebuie Însă exagerată, fiindcă nici elementele nelatine nu sunt neglijabile, româna fiind o limbă destul de amestecată). „Om“, „bărbat“, „femeie“... sunt cuvinte latinești. Unele cuvinte latine au căpătat cu totul alt sens În română decât În limbile occidentale. „Pământ“, de pildă (atât În sensul de „sol“, cât și de „glob pământesc“), derivă din cuvântul latin pavimentum (care Înseamnă „pardosea“). În schimb, terra, Însemnând
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de influența slavă, Însă aceasta se manifestă mai ales În vocabular. Cuvintele slave au fost și sunt numeroase ( În ciuda marginalizării unora, sau dublării lor, și chiar Înlocuirii cu neologisme, În genere de origine franceză). Dacă „om“, „bărbat“ și „femeie“ sunt latinești, „nevastă“ este un cuvânt slav. Tot slave, „dragoste“ și „iubire“. O mulțime de denumiri privind corpul uman, elemente ale naturii, gospodăria țărănească, agricultura și creșterea vitelor, organizarea socială și militară sunt de aceeași origine. „Boier“, termen definind pe nobilul român
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și Serbia, care și-au avut momentele lor de expansiune și de glorie cu mult Înainte de Întemeierea țărilor române. Aveau, În terminologie apuseană, rang de „principate“ („principele“ purtând dubla titulatură de „voievod“ și „domn“ — cel din urmă cuvânt provenind din latinescul dominus). Nu puteau fi — potrivit ierarhiei feudale a Evului Mediu — pe plan de egalitate cu regatele vecine. Regele Ungariei s-a considerat de la bun Început suzeran al celor două țări. Pentru a contracara pretențiile ungurești de dominație, domnii Moldovei, inițial
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
uită pe un ziar românesc sau pe un manual de școală). Cât de departe putea merge această reînnoire a limbii, aproape o reinventare a românei? Latiniștii erau dispuși să meargă foarte departe, până la excluderea completă a tot ce nu era latinesc (sau, pentru cuvintele mai noi, franțuzesc). Dicționarul limbii române publicat — din Însărcinarea Societății Academice! — Între 1871 și 1876 de August Treboniu Laurian (În colaborare cu I. Massim) Înțelegea să ducă lucrurile până la capăt. Dicționarul propriu-zis cuprindea doar fondul latin; celelalte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai mult de străini, sub numele de Dracula — moștenit de la tatăl său Vlad Dracul, distins cu ordinul Dragonului de către Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei și Împărat german. În românește, cuvântul „drac“ este rezultatul unei interesante evoluții semantice; provine din latinescul draco, care Înseamnă Într-adevăr „șarpe“, „balaur“, „dragon“, dar semnificația lui românească este aceea de „diavol“. Dracul este Satana. Așadar, Vlad Dracul și fiul său Vlad țepeș, zis și Dracula, duc cu gândul la „Necuratul“. Vlad țepeș a făcut de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Bitumul eponim amintește de trompetă și de tobă (Go East înlocuind aici celebrul Go West, Young Man!). Drumul cristalizează un fel de elan vital în același timp militar și profetic. Trimiterea directă înapoi la izvoarele antice: rută (drum) vine de la latinescul rupta, participiul trecut de la rumpere, "a sparge", "a deschide". În Iudeea- Samaria, drumuri pavate înseamnă clar ținut subjugat, pacificat, supus unei voințe; este o cale de acces pentru tancuri, pentru convoaiele de trupe și de mărfuri. Sună marțial, roman, legionar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
baraje de sârmă ghimpată. La început, poliția voia să înlăture aceste obstacole în calea liberei circulații a vehiculelor, au avut loc și încăierări. Cu timpul, ordinea publică a trebuit să capituleze. Ce poate un regulament municipal contra halakha*? Sacru (de la latinescul secernere, a separa, a pune la o parte) înseamnă "aparte". Iar cu un accent fariseu, "separat". A ține ceea ce e impur la distanță înseamnă a face o operă de binefacere, și după numărul de persoane excluse din cercul celor puri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]