2,362 matches
-
probe de alergare, triplusalt, săritura în lungime, aruncarea discului, aruncarea suliței la țintă, săritura cu prăjina, cățărarea pe prăjină. -Au avut loc festivități de premiere în cadrul cărora primii trei clasați veneau în fața tronului să-și primească medaliile, lauri de măslin, lauri și mirt, precum și premii în bani, între 50 și 250 de drahme. -Totul s-a terminat cu o festivitate de închidere. Manifestările din cadrul Jocurilor s-au apropiat tot mai mult de spiritul Jocurile Olimpice antice pe care Zappa dorea să le
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Domenico Fantini, a răsunat imnul primei ediții a Jocurilor Olimpice din 1896, care a rămas în continuare imnul oficial al Jocurilor Olimpice. 7. JURĂMÂNTUL OLIMPIC Mă jur Pe Altarul sacru al Tău - O, Zeus - Stăpâne De față cu Senatul Puterii Tutelar Pe laurul cel sacru și purpura ce-o are Consiliul hellanodic - Loial că voi rămâne ! În fața miilor de sportivi și antrenori prezenți pe stadionul olimpic, din cele peste o sută de țări ale lumii, un sportiv reprezentativ al țării gazdă, așteaptă pe
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Nicolae Martinescu (categ. 100 kg). Ivan Patzaichin câștigă și el aurul olimpic la canoe 1000 m, după ce în serii pagaia i s-a rupt și a trecut ultimul linia de sosire în calificări. Montreal 1976 - Gimnastica este cea care aduce laurii României prin Nadia Comăneci care câștigă trei medalii de aur la individual compus, paralele și bârnă. Caiacistul Vasile Dâba întregește zestrea de medalii de aur în proba de 500 m. Moscova 1980 - Sportivii concurând la sporturile deja consacrate la Jocurile Olimpice
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
se știe ce manevre s-or mai ivi. Nu numai că nu mi-ar fi trecut prin cap să dau de el pe-aicea, dar nu-mi amintesc să-l mai fi văzut prin București de ani de zile... Văru’ Laur, da, câtă foame o fi pe el, sărmanul, și uite-l sărind peste fiare direct de gâtul meu, dând năvală să mă strângă-n brațe, vere-vere și ce mai faci vere, da’ Motănica ce dracu’ mai face? Mă-sa, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și-a mai făcut timp să treacă pe la ea de atâta amar de vreme. — Motănica-i bine, Îi spun. Singură și ea cu pisicile alea. Luna trecută am văzut-o, când am Înmormântat-o pe mama. A murit mă-ta, vere? Laur se strâmbă Îndurerat. Tușa Felicia, biata de ea, spuneai tu astă vară că-i bolnavă, și iar mă Îmbrățișează, mă strânge la piept cu stânga, În timp ce dreapta se-ntinde să se rupă spre cănile de cafea și sticla de pe godin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că-i bolnavă, și iar mă Îmbrățișează, mă strânge la piept cu stânga, În timp ce dreapta se-ntinde să se rupă spre cănile de cafea și sticla de pe godin. Andrei privește cumva circumspect această scenă de familie. Îl lovește ușor pe Laur cu căpătâiul de țeavă peste degetele apropiindu-se de godin, atenționându-l: — Vezi cum faci să nu dea moșu’ peste tine pe-aici. Mi-a spus să nu te mai primesc În curte. Păi nu-i la nuntă? face Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Laur cu căpătâiul de țeavă peste degetele apropiindu-se de godin, atenționându-l: — Vezi cum faci să nu dea moșu’ peste tine pe-aici. Mi-a spus să nu te mai primesc În curte. Păi nu-i la nuntă? face Laur. — Nu mai face pe prostu’ aiurea. Știi că la ora asta trebui’ s-apară. Și vineri până să plece mi-a spus că-l bagă pe fir și pe Cosmescu, așa că vezi cum faci să dispari... — Părințele, spun, e văr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vă spun că ăla-i pus pe rele de data asta. — Și până la urmă mă piș pă ăla și pă Cosmescu și pă oricine, părințele. M-ai chemat aicea și-ai zis că-i bine, uite c-am venit, da’ Laur e d-al nostru la o adică. — La o adică ne pișăm toți pe ei, face Andrei. Da’ tot ce vezi p-aicea-i pă numele lui. El e stăpânu’— moș Victor. Pronunțarea acestui nume pare să-i provoace un puseu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lasă mai moale: Las’ că-ți spun io, Relule. Numai stați cuminți, tu și văr-tu, și lăsați-mă pe mine să-l prostesc. Știu io mai bine. Și mai dă-l În gâtu’ mă-sii de boșorog! se Înfoie Laur peste cana de cafea pe care-o ține la nas cu amândouă mâinile. Adulmecă și pândește și deja a prins curaj: Îți spun io, vere, io știu mai bine. Îl știam pe Laur mai mult În preajma lui tac-su, Gilbert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gâtu’ mă-sii de boșorog! se Înfoie Laur peste cana de cafea pe care-o ține la nas cu amândouă mâinile. Adulmecă și pândește și deja a prins curaj: Îți spun io, vere, io știu mai bine. Îl știam pe Laur mai mult În preajma lui tac-su, Gilbert Trandafir, care-i primul soț al Motănicăi, sora cea mai mică a mămicii mele Felicia, Dumnezeu s-o aibă-n grijă pe unde-o fi ea acuma. După cum li se leagă treburile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el e un copil față de mine și Andrei. S-ar spune că ăla l-a crescut, Gilbert Trandafir, știut prin stațiuni și de Gibi Mărețu, din pricina conformației lui de hipopotam, iar Motănica a cam răsuflat ușurată când a scăpat de Laur. Să fi avut zece-unșpe ani când Gibi l-a luat ca pe o slugă acolo la el la Vădăstrița, unde-și făcuse Într-o vreme un fel de crescătorie de nutrii, și-acuma uite-l pe văru’ Laur singur pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scăpat de Laur. Să fi avut zece-unșpe ani când Gibi l-a luat ca pe o slugă acolo la el la Vădăstrița, unde-și făcuse Într-o vreme un fel de crescătorie de nutrii, și-acuma uite-l pe văru’ Laur singur pe lume, ca și mine, măcar că nu-mi mai văd căpățâna de-atâtea treburi și-am familie grea, m-apasă și mă strivește... Aia e că doar pe Laur Îl am, și el doar pe mine, oricât s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de crescătorie de nutrii, și-acuma uite-l pe văru’ Laur singur pe lume, ca și mine, măcar că nu-mi mai văd căpățâna de-atâtea treburi și-am familie grea, m-apasă și mă strivește... Aia e că doar pe Laur Îl am, și el doar pe mine, oricât s-ar da În cur și-n cap bou’ ăsta de Andrei și n-are-a face, poa’ să fie și fii-miu la o adică, cât de mult o semăna el cu tac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mult e că n-arată c-ar fi dormit printre mormanele alea de fiare. Treningul ăsta albastru de pe el pare aproape nou și oricum nu se compară cu hainele de lucru ale părințelului Andrei, oh, dintotdeauna l-am știut pe Laur preocupat de ținută și de impresia artistică. E văr-miu, e fii-miu, nu contează. Uite-l băgându-și amândouă mâinile În găleată și dându-și cu pumni de apă pe față și pe păr. Își potrivește freza cu pieptănul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
băgându-și amândouă mâinile În găleată și dându-și cu pumni de apă pe față și pe păr. Își potrivește freza cu pieptănul, iar Andrei trântește țeava de ciment. — Aia-i apă pentru băut! Nu-i troacă de porci acolo! Laur se face că nu-l aude și Andrei scuipă scârbit Într-o parte, ai, zici că-i văr-tu? Și chiar n-aș avea la ce să mă dezic. Dacă-i văr-tu, trimite-l după o găleată de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-tu? Și chiar n-aș avea la ce să mă dezic. Dacă-i văr-tu, trimite-l după o găleată de apă. Lasă-l, zic. Acuma lasă-l să se pieptene, că se duce el. — Ăștia ie olteni, vere, face Laur. El are casa asta cu toate acareturile de pe-aicea, și-a făcut-o Unitate de Producție. Și mai are două apartamente În Drumul Taberei, și Încă o gospodărie țapănă În Gorj de unde este el și-și mai face o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trebui să te-audă cum Îi faci inventaru’. Dacă n-o fi și venit. Ai văzut pe cineva prin curte, Relule, când ai venit Încoace? — Era un fel de femeie de serviciu, una-n halat albastru... — Coana Leontina, Îmi explică Laur. Cotoroanța aia de nevastă-sa are cam tot pe-atât partea ei, prin părțile Roșiorilor, de unde este ea. Ie din neam de ciobani, vere, din ăia cu turme de mii de oi. Ai să scrii o mare carte despre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
face greutăți... * N-aș mai fi avut poate la ce greutăți să mă aștept. Viața mea părea să fi intrat pe un făgaș stabil după care tânjisem Îndelung, În momentul când m-am regăsit În Unitate cu Andrei și văru’ Laur. De aproape trei ani stăteam În camera de la demisol din Bariera Vergului. Mi-o procurasem după ce tot Într-o bâjbâială furibundă mă trambalasem din gazdă-n gazdă În căutarea liniștii și izolării indispensabile Întreprinderii mele. Astfel am ajuns să aflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nostru, lumea asta proastă, o auzeam bolborosind pe Motănica, În timp ce reproșul din privirile surorilor ei aluneca instantaneu În compasiune, o compasiune din care ai fi putut Înțelege că-i mai mult fratele ei decât al lor. Motănica era gravidă cu Laur pe vremea aia și-l pomenea laolaltă cu surorile ei pe unchiul Tilu, cu un soi de jale evlavioasă; cu toatele vorbeau ca despre un sfânt și-un martir, da, el a fost omorât mișelește cu cuțitu’ pe la spate. La Năsoasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mi se părea că-i disting trăsăturile, deși mama Îmi spunea că nu semănăm chiar deloc. Ba Aurel e leit tac-su, spunea Motănica, și nu-mi spune tu mie, madam Golan, că Aurel seamănă cu tac-su, ca și Laur, ceea ce ar fi putut ține mai degrabă de mania Motănicăi de a o contrazice pe mama. Asta nu m-a Împiedicat totuși să cred că am fruntea mare a tatălui meu și fața lui lată și smeadă, scăfârlia lui colțuroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-său. * Dintre toate, doar Motănica avea telefon, dar foarte repede am Înțeles că prin telefon nu puteam obține nici un fel de promisiune sau Îndrumare. Când a auzit de mama, a vrut neapărat să mă vadă, să mă Întrebe și de Laur, auzise că-n vară mâncasem o pâine pe litoral cu el și cu Gilbert, iar ea nu l-a mai văzut pe Laur de ani de zile și eu semănam atât de mult cu bietu’ taică-meu și nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îndrumare. Când a auzit de mama, a vrut neapărat să mă vadă, să mă Întrebe și de Laur, auzise că-n vară mâncasem o pâine pe litoral cu el și cu Gilbert, iar ea nu l-a mai văzut pe Laur de ani de zile și eu semănam atât de mult cu bietu’ taică-meu și nu mai contenea jelind-o pe surioara ei Felicia care-a fost ca și-o mamă și pentru ea și pentru Năsoasa, și pentru prostovanca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-și mustățile de ceafa Motănicăi, chiar așa ți-a dat mătușica prin cap să-l botezi? Și ea, că-i o bestie! E o bestie! O fi, murmur, să-l ia dracu’ cu tot neamu’... Mi l-a luat pe Laur! Și hohotul de deznădejde dezechilibrează motanul care sare pe dușumea și se Întoarce numaidecât În poala ei, e o bestie, e o bestie e o bestie... Răgușeala ei acoperă mieunatul jalnic, eu i l-am dat, Dumnezeule, eu i l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din minți. Șorțul din piele de porc arătând aproape nou, mănușile cu cotiere, de mușchetar, apărătorile pentru gambe, iar din toată moșmondeala asta a lui Înțeleg că habar n-are de stăpânul despre care spunea adineauri că trebuie să apară. Laur se Încrâncenează și insistă pe ce-l doare pe el acuma, cum că noi nu suntem ca ei, vere, străduindu-se totodată să-i dea satisfacție și părintelui Andrei. — Da’ nici cu ăsta nu mi-e rușine, vere, care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
acte-n regulă de pe șantiere, și el le ia mai mult pe nimic. Aia e, vere, că-i dă mâna să-i cumpere pe toți en gros. Parcă i-aș fi dat dreptate părințelului că-i bine, văzându-l pe Laur atât de pus pe ședere și cu chef de vorbă În așteptarea celui care spusese că-i rupe picioarele dacă dă de el pe-aici. Pe măsuța de fier de lângă godin erau câteva S-uri și romburi din fier-beton Încropind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]