KorAP: Find »[drukola/base=laur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...94 >

2,345 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

trebui să te-audă cum Îi faci inventaru’. Dacă n-o fi și venit. Ai văzut pe cineva prin curte, Relule, când ai venit Încoace? — Era un fel de femeie de serviciu, una-n halat albastru... — Coana Leontina, Îmi explică Laur. Cotoroanța aia de nevastă-sa are cam tot pe-atât partea ei, prin părțile Roșiorilor, de unde este ea. Ie din neam de ciobani, vere, din ăia cu turme de mii de oi. Ai să scrii o mare carte despre ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
face greutăți... * N-aș mai fi avut poate la ce greutăți să mă aștept. Viața mea părea să fi intrat pe un făgaș stabil după care tânjisem Îndelung, În momentul când m-am regăsit În Unitate cu Andrei și văru’ Laur. De aproape trei ani stăteam În camera de la demisol din Bariera Vergului. Mi-o procurasem după ce tot Într-o bâjbâială furibundă mă trambalasem din gazdă-n gazdă În căutarea liniștii și izolării indispensabile Întreprinderii mele. Astfel am ajuns să aflu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nostru, lumea asta proastă, o auzeam bolborosind pe Motănica, În timp ce reproșul din privirile surorilor ei aluneca instantaneu În compasiune, o compasiune din care ai fi putut Înțelege că-i mai mult fratele ei decât al lor. Motănica era gravidă cu Laur pe vremea aia și-l pomenea laolaltă cu surorile ei pe unchiul Tilu, cu un soi de jale evlavioasă; cu toatele vorbeau ca despre un sfânt și-un martir, da, el a fost omorât mișelește cu cuțitu’ pe la spate. La Năsoasa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mi se părea că-i disting trăsăturile, deși mama Îmi spunea că nu semănăm chiar deloc. Ba Aurel e leit tac-su, spunea Motănica, și nu-mi spune tu mie, madam Golan, că Aurel seamănă cu tac-su, ca și Laur, ceea ce ar fi putut ține mai degrabă de mania Motănicăi de a o contrazice pe mama. Asta nu m-a Împiedicat totuși să cred că am fruntea mare a tatălui meu și fața lui lată și smeadă, scăfârlia lui colțuroasă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-său. * Dintre toate, doar Motănica avea telefon, dar foarte repede am Înțeles că prin telefon nu puteam obține nici un fel de promisiune sau Îndrumare. Când a auzit de mama, a vrut neapărat să mă vadă, să mă Întrebe și de Laur, auzise că-n vară mâncasem o pâine pe litoral cu el și cu Gilbert, iar ea nu l-a mai văzut pe Laur de ani de zile și eu semănam atât de mult cu bietu’ taică-meu și nu mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Îndrumare. Când a auzit de mama, a vrut neapărat să mă vadă, să mă Întrebe și de Laur, auzise că-n vară mâncasem o pâine pe litoral cu el și cu Gilbert, iar ea nu l-a mai văzut pe Laur de ani de zile și eu semănam atât de mult cu bietu’ taică-meu și nu mai contenea jelind-o pe surioara ei Felicia care-a fost ca și-o mamă și pentru ea și pentru Năsoasa, și pentru prostovanca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-și mustățile de ceafa Motănicăi, chiar așa ți-a dat mătușica prin cap să-l botezi? Și ea, că-i o bestie! E o bestie! O fi, murmur, să-l ia dracu’ cu tot neamu’... Mi l-a luat pe Laur! Și hohotul de deznădejde dezechilibrează motanul care sare pe dușumea și se Întoarce numaidecât În poala ei, e o bestie, e o bestie e o bestie... Răgușeala ei acoperă mieunatul jalnic, eu i l-am dat, Dumnezeule, eu i l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
din minți. Șorțul din piele de porc arătând aproape nou, mănușile cu cotiere, de mușchetar, apărătorile pentru gambe, iar din toată moșmondeala asta a lui Înțeleg că habar n-are de stăpânul despre care spunea adineauri că trebuie să apară. Laur se Încrâncenează și insistă pe ce-l doare pe el acuma, cum că noi nu suntem ca ei, vere, străduindu-se totodată să-i dea satisfacție și părintelui Andrei. — Da’ nici cu ăsta nu mi-e rușine, vere, care era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
acte-n regulă de pe șantiere, și el le ia mai mult pe nimic. Aia e, vere, că-i dă mâna să-i cumpere pe toți en gros. Parcă i-aș fi dat dreptate părințelului că-i bine, văzându-l pe Laur atât de pus pe ședere și cu chef de vorbă În așteptarea celui care spusese că-i rupe picioarele dacă dă de el pe-aici. Pe măsuța de fier de lângă godin erau câteva S-uri și romburi din fier-beton Încropind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nu-i sudor de meserie, și nici eu nu sunt, dar ca ciocănari cu vechi state de serviciu prin tot felul de cazangerii și hale de construcții sudate, s-ar cuveni să ne pricepem cât de cât. Poate că nici Laur nu s-ar Încurca cu Încropeala asta chinuită de grilaj, Însă după câte văd ea ține de competența lui Andrei, pe care uite-l foindu-se În armura asta de piele de porc ca o mireasă. De bună seamă că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
picior de ziler prin curte. Ești scăpat, Laure. Da’ mai rău e că n-are cine să-i bată tuburi... Această descoperire Îl face să-și piardă cumpătul pentru o clipă. Zbiară: Laure! Pune dracului mâna odată pe mătura aia! Laur mătura de zor cenușa și resturile de coceni din jurul godinului când apăru omul acela Înalt și drept, bățos Într-un fel nefiresc, ca Înfipt Într-o frigare, pe care l-am bănuit numaidecât proprietarul acareturilor de pe-aici. Cincizeci și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În floarea vârstei. — Heil Hitler! tună văr-miu bătând din călcâie și salutând cu brațul ridicat și palma Întinsă. Moarte țiganilor și hoților și barbarilor! Fără Îndoială că-i face plăcere, deși se vede că n-are nici un chef de Laur, și numaidecât Îl ia În primire Andrei cu să trăiești, moș Victore, cum a fost la nuntă? La care el făcu semn din mână c-a fost așa și-așa. Contemplă dus pe gânduri S-urile și romburile strâmbe de pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
are chef. — Niște rom, vrei? Îl Îmbie Andrei. Nu, nu vroia. Atuncea o bere, bre, mai am o sticlă de-aseară, am păstrat-o printre fiare la rece, special pentru matale... — Apă, ceru moș Victor. — Apă-i din destul, face Laur. Apă rece și proaspătă, moș Victore, moarte țiganilor și hoților și barbarilor! — Uh, asta-i cea mai bună! Mai dă-mi o cană. Nu pare să mă fi observat, nu se sinchisește de mine, gâfâie tot turnând În el cană

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
prin cur până-n gât. — Ăsta-i văr-miu, bre, catadicsește Andrei În sfârșit să mă prezinte. Văr-meu Aurel. Zici că-l băgăm și pe el pă felie? Este desigur o bună recomandare să fiu vărul părințelului, nu al lui Laur, da’ uite ce tâmpenie, că n-am apucat să-i spun că femeii ăleia m-am prezentat drept frate-său. — Și ăsta-i văr-tu, murmură ca pentru sine moșneagul ăsta bățos. Toți trei sunteți veri... — Suntem În familie, bre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
o lună. Și ți-am spus doar că nu-s buni electrozii. Te-a păcălit ăla care ți i-a dat. Sunt umezi, sunt trași, uită-te la ei cum ard ca artificiile... — Hoții și țiganii, bre, se repede și Laur să-i explice. Andrei a băgat deja un electrod În clește și izbește cu el În fierul mesei, declanșând sporadic zumzetul generatorului. — Du-te, Relule, mă Îndeamnă, și dă amperaju’ ăla mai mare. Să-i ardem instalația lu’ moș Victor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
intrăm toți la bătut tuburi. Văd că nu-mi mai vin zilierii... Nu mai știi de azi pe mâine. Azi facem grilaje, mâine tuburi ori camioane ori avioane... Și doape de cur o să facem dac-o fi nevoie. Se prăpădește Laur de râs. Îi merge la inimă gluma asta deșteaptă a stăpânului. — O să primim comandă, bre, când or să dea ăștia decret să nu se mai Împută aeru’. Hă-hă-hă-hă... O să scoatem un ban grămadă pe doape de cur. — S-au aglomerat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de cur. — S-au aglomerat comenzile la tuburi, aia e, mai spuse moș Victor Înainte să plece și să ne lase de capul nostru În hangarul ăla. La o jumătate de oră În urma lui s-au dus și Andrei și Laur, ca să cumpere ceva de mâncare. Trecuse de prânz, iar eu am rămas acolo să-mi fac de lucru de unul singur cu grilajul. Aproape că-l terminasem când s-au Întors ei după vreo două ore. Deși aș fi putut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe care-l am, ar trebui să-mi caut de lucru prin hale. Erau amândoi mai Înfierbântați și mai puși pe sfadă decât Îi găsisem de dimineață. Mai luaseră desigur ceva pe drum, peste romul ăla de la prima oră. Văru’ Laur parcă se străduia să-i fie pe plac lui Andrei pleoștindu-se afectat și spunându-mi că doar n-oi fi venit În Unitate ca să-i stric aranjamentele părințelului, și mai cu milă, vere, și hai să băgăm În fizic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mine o dorință nedeslușită de a vedea ceva schimbându-se. Nu mai știu, n-aș mai fi vrut... Doar că-l vedeam pe părințelul Andrei plescăind În batjocură, e vânos, uite-l, nu-l vezi că se ține băț? Iar Laur, că-i verde ca prazu’ moșu’, toată viața lui s-a hrănit numai cu fripturi În sânge, iar dorința din mine se limpezea pe măsură ce eu Însumi mă schimbam și Începea să semene tot mai mult cu un gând de sinucidere

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
puteai să-i iei și mai mult de doi saci, puteai să-i iei dracului tot cimentu’ din pivniță, da’ să nu se gâdile el. Nu-i așa, Relule? N-aveam decât să-i dau dreptate, și-n privința lui Laur și-n privința stăpânului nostru, care refuzase din capul locului operația recomandată de Andrei. Oricât Îl dăscălise ăsta, ca vechi aspirant Într-ale Medicinei, cum că-i singura cale și salvare și cu cât mai repede cu-atât mai bine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-și Întrețină familia cel puțin două zile. Nu era o afacere pentru ei. Poate de aceea apăreau de fiecare dată alții și din ce În ce mai puțini, până ce la un moment dat au dispărut de tot. Mi se pare că pe văru’ Laur, moșu’ Îl socotise În plus pentru sudat grilaje și porți și până să nimeresc eu acolo. Mai apoi aveam să văd că nu-i venea lui văr-miu nici să se omoare prea tare la bătut tuburi. El avea o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nimic, fără să-i ceară cineva socoteală. Cât o fi lăsat ăla vorbă că-i rupe picioarele și-l dă pe mâna plutonierului Cosmescu, a rămas tot o vorbă și altceva nimic. Astea erau aranjamentele lor la urma urmei. Văru’ Laur avea oricum cazarea asigurată, de-ai fi zis că-l ține de sămânță de frumos și negru ce e, iar În rest mai ajuta clienții să-și Încarce tuburile În camioane. O bună parte din câștig și-l scotea făcând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
erau pe-acolo și tarifele erau bunicele și cel mai mult Îmi plăcea că mi se făcea plata pe loc și oricum n-aveam de făcut altceva mai bun dacă tot mă hotărâsem să le țin tovărășie lui Andrei și Laur. Adevărul e că-i destul de bine plătită salahoria asta și munca asta de ocnaș. După mărimea diametrului și după cât de gros e În carne, costul manoperei unui tub variază Între 19 și 100 de lei. În ziua de azi, poate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
luat o sută moșului, și până se Întunecă ar fi o nimica toată să-i mai iau una. Pe măsură ce mă familiarizam cu noua mea meserie și-mi intram În mână, câștigul Îmi sporea de la o zi la alta. Asta În vreme ce Laur și Andrei o țineau la pas și se cam uitau după soare, fără să le mai pese de altfel că le-aș putea strica aranjamentele. Or fi știut ei mai bine ce Înseamnă să ții lopata și ciocanul de bătut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Tot e bine, nimeni nu-ți dă banii ăștia pe râs, sfinte Dumnezeule, de râs să fim cum ne holbam În toate părțile și noi și meșterul ăla de doi bani după zilierii care nu mai apăreau. Eu și văru’ Laur rămăsesem de altfel singurii zilieri printre angajații permanenți ai Unității, cu carte de muncă și figurând pe statele de plată, care erau maistrul Victor Gomoiu, nevastă-sa și fii-su, iar din afara familiei Îl aveau doar pe Andrei, Încadrat ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]