1,966 matches
-
să-i ajute. — Gas, Tomoe, acum! țipă Takamori, izbindu-se cu toată forța în idiotul cu jucăria. A înhățat-o pe Tomoe de mână și au rupt-o la fugă. Și-au croit drum prin mulțime. Tomoe a simțit că leșină și nu și-a mai amintit ce s-a întâmplat, dar când și-a revenit complet, și-a dat seama că musafirul lor nu mai era cu ei. Îl mai ținea încă pe Takamori de mână, dar erau pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
desăvârșire lipsit de emoții. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost briciul care reteza barba blondă a lui Taso, în timp ce călăul îi ținea capul neclintit. Din pricina lacrimilor, n-am mai putut să văd nimic, sau poate că am leșinat. Nu-mi mai amintesc. Știu doar că m-am trezit pe când eram tras de subsuori pe o podea de cărămizi arse pe care o mânjeam cu sânge. Cei doi care mă târau s-au oprit brusc, și am văzut, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
le-au trecut pe deasupra traversei și au ridicat-o. În timp ce doi indivizi îi desfăceau picioarele zbuciumate, cei care țineau de frânghii au început să o lase în jos încet. Ea a încetat să mai urle ca un animal și a leșinat cu capul pe spate și cu gura deschisă. Tortura a fost oprită. Omul care o ținea de șolduri a lovit-o de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde și-a revenit și a început din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sărute mâinile Sfântului Părinte, nu mai putu s-o facă. Dar când Își revenise, În pridvor, capul lui Kevin se ițea printre tunicile surorilor și o privea ca pe o moartă Înviată, cu nespusă admirație. Camilla nu spusese nimănui că leșinase de emoție: Kevin Buonocore se cățărase pe capul lui San Pietro pentru ea. Era o taină. Trecuseră de-atunci atâtea luni, Însă nu progresaseră nicicum În prietenia lor, ci dimpotrivă. Și-atunci, la ce sunt bune secretele dacă nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sâcâie buricul. Ace, pensete, vată, alcool - rana o ardea. Era ceva Înfipt În ea. Și sângele continua să curgă. Dacă află mama, are să se Înfurie. Dar ce mai putea face? De-acum, o făcuse. — Hei? Nu fă figuri. Ce, ai leșinat? Și dacă ți-l făceai În limbă, ce se Întâmpla? Îi spunea Miria pălmuindu-i În glumă obrajii. Când Valentina redeschise ochii, cerculețul de inox Îi străpungea de-acum buricul - și strălucea În lumina becului. — Îți dau o cremă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că nici măcar pe un criminal În serie nu trebuie să-l pui pe scaunul electric. Dar mie nu mi-a permis nici măcar recursul. M-a ucis cu sânge rece. — Antonio..., Încercă să-l Întrerupă fata. — La un moment dat a leșinat. Eu eram bucuros. Aș fi vrut să moară, sublinie mulțumit. — Nu, nu voiai, spuse Sarah, luându-l de mână. Antonio Îi duse mâna la gură și Își apăsă buzele pe ea. Ce știe fata asta despre mine? Ce vede ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
înfățișare. Era slăbit și-era rău, iar după o zi nu mai putea nici să meargă. Atunci s-a hotărât să evadeze într-un sânge proaspăt, dar și în turcul fălos în care intrase s-a simțit la fel, a leșinat în pulberea drumului și, tot încercând să se târască spre alt corp, se simțea din ce în ce mai pierdut, până când ceva l-a tras în fundul pământului. Atunci a fost prima oară când și-a dat seama că se afla într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și nimic mai mult. Într-una din zile următoare s-a întâmplat ceva care i-a întărit credința că înțepăturile meritau atenția lui. La Spitalul de Urgență a fost adus un senator. Omului i se făcuse rău chiar în fața spitalului. Leșinase, era stors și nici nu mai putea să vorbească. Pe gât avea două bube, de parcă i-ar fi fost înfipte două ace cu gămălii roșii. I-au făcut analizele și părea otrăvit. Au trimis probele de sânge la Cantacuzino, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
flăcău, mezinul nostru Andrei . Plânsete, plânsete, lacrimile, de această dată transformându-se într-un câmp plin cu flori albe, albe de crin sălbatec a cărui miros înmiresmă întreaga zare. De durere că frații îi luaseră comorile făcu ca Andrei să leșine... Acestea s-au mai liniștit abia când în fața ochilor săi, de niciunde în fața-i străluciră doi ochi dar ochii. Am uitat să vă spun că lupul l-a abandonat pe Andrei, dar fiind înzestrat cu cel de-al șaselea simț
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai liniștit abia când în fața ochilor săi, de niciunde în fața-i străluciră doi ochi dar ochii. Am uitat să vă spun că lupul l-a abandonat pe Andrei, dar fiind înzestrat cu cel de-al șaselea simț, de cum băiatul a leșinat, s-a rostogolit de trei ori, transformându-se într-o pană și, pe aici ți-e drumul!... Când descoperi pe prinți, iarăși se transformă în lup și cu laba începu a-l mângâia pe obraz, să se trezească. Andrei a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trebui să se mărite cu unchiul meu Esau. Asta ar fi însemnat să crezi în povești, ba chiar să ajungi să vrei să cumperi o broască râioasă care i-ar face pe toți cei care se uită la tine să leșine de iubire. Ochii mamei mele nu aveau nimic, nu erau nici slabi, nici bolnavi. Adevărul e că ochii ei aveau darul să-i facă pe ceilalți să se simtă rău și majoritatea oamenilor își întorceau privirea mai degrabă decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus surorilor ei povești care le făceau să suspine, să plângă și să se minuneze. Despre o mamă care a murit și un tată care a vândut nou-născutul înainte ca corpul mamei să se răcească. Despre un bărbat care a leșinat când soția lui prea iubită a murit. Despre o femeie care și-a plâns cu lacrimi de sânge moartea copilului. Despre o fiertură care a făcut minuni pentru o mamă și a ucis-o pe alta, despre un copil fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a supt moartea din nările micuțului cu un tub de trestie. Câteodată Rahela le făcea să râdă pe surorile ei când le imita pe femeile care răgeau ca niște lei sau pe altele care-și țineau răsuflarea și mai degrabă leșinau decât să scoată un sunet. Rahela a devenit legătura lor cu lumea cea mare. O dată cu povești despre viață și moarte, Rahela aducea ierburi noi pentru condimentarea legumelor, flacoane cu unguente care vindecau rănile și tot felul de leacuri ciudate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
interesat toate astea, iar Rahela creștea în mângâierile lui. În luna a opta, Rahela a început să se simtă rău. S-a făcut palidă și a început să-i cadă părul. Abia putea să se țină pe picioare fără să leșine. A cuprins-o frica și a chemat-o pe Inna, care i-a dat întăritoare puternice, făcute din oase de berbec și de taur. I-a spus să se odihnească și a venit s-o viziteze cât a putut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu se vedea nici un nor și chiar și între zidurile groase ale palatului aerul era umed și greu. Bărbații în convalescență transpirau prin haine și înmuiau paturile în care se odihneau. Hamor, care nu scosese nici un sunet când fusese tăiat, leșinase apoi de durere, iar când și-a revenit, și-a pus un cuțit în gură ca să nu urle. Shalem al meu suferea și el, deși nu la fel de rău. Era mai tânăr și leacurile păreau să-l mai ușureze, deși singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a atâtor bebeluși sănătoși și văzusem curajul atâtor mame pricepute. Îmi imaginam că nu aveam de ce să mă tem. Dar când prima durere serioasă mi-a trecut prin burtă și mi-a tăiat respirația, mi-am amintit de femeile care leșinau, de femeile care țipau și plângeau și implorau moartea. Mi-am amintit de o femeie care murise cu ochii deschiși de groază și de o femeie care murise într-un val de sânge, cu ochii înfundați de efort. Un suspin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trimisese după un preot-doctor, care spunea rugăciuni, umpluse camera cu amulete și adusese o grămadă de ierburi și niște balegă de capră și le dăduse foc. Miroseau așa de îngrozitor, că Hatnuf vomitase pe ele. Mirosul o făcuse apoi să leșine și în cădere, fata se lovise la frunte și sângera. După asta, Ruddedit îl dăduse afară din cameră pe doctor și-l pusese să stea afară, în fața porții și să-și recite acolo incantațiile, ceea ce făcea, pe nas ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a întâmplat și cu soțul tău, nu-i așa, Den-ne, m-a întrebat ea, ca eu să văd că povestea mea nu-i era total necunoscută. Dar eu m-am mulțumit să zâmbesc. - Canaanitul e arătos, fără îndoială. Femeile leșină când îl văd - sau așa făceau când era mai tânăr. Și bărbații sunt atrași de el și nu doar cei cărora le plac băieții. E adevărat, frumusețea nu i-a folosit când era mai tânăr. Frații lui îl urau așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cândva de mama. Nu există vrajă în nemurire. În Egipt, am iubit parfumul lotusului. O floare care înflorea în apă dimineața, umplând întreaga grădină cu o aromă albastră atât de puternică, că până și peștii și rațele ar fi putut leșina. La vremea nopții, floarea se ofilea, dar parfumul continua să dureze. Din ce în ce mai slab, dar niciodată dispărut de tot. Chiar și după mai multe zile, lotusul rămânea în grădină. Treceau luni și o albină se așeza pe locul unde înflorise lotusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai poți opri, atunci trebuie să-ți deschizi gura brusc și apa rece ca gheața îți intră direct în gât și-ți umple instantaneu stomacul, răcindu-ți așa de mult organismul că pneumonia e garantată, iar cine-o face corect, leșină imediat, dar nu-i voie să-l pălmuiești, trebuie doar să-l stropești cu apă rece pe față și-și revine, eu i-am zis că e-n regulă și să nu mai vorbească atât, să-nceapă, să profităm cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cum mergeam noi în zorii zilei la antrenament, deodată Janika s-a oprit în fața bazei sportive, și-a dus mâinile la burtă, luptându-se cu greața, apoi a început să vomite, dacă nu l-aș fi sprijinit, poate-ar fi leșinat, mi-a spus că doar acum, văzând baza sportivă, și-a adus aminte de visul lui, visase cum nea Gică îi zdrobește glezna, i-am dat sticla mea cu apă, să-și clătească gura, mi-a spus că în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o clipă ochii și am rămas locului, cu mingea în mână, iar când i-am deschis, nea Gică era tot acolo, în ușă, și Janika tot pe jos, zăcând nemișcat, iar eu m-am gândit că poate nu murise, că leșinase doar, că dacă ar fi murit, meciul urma să se amâne, și eu nu mai aveam ce apăra, și m-am uitat la mănușile din piele veritabilă, de lângă Janika, și atunci au început să-mi curgă lacrimile și mingea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au ridicat pe tata, m-a dat afară din echipa de la Apărarea Patriei, m-am speriat, deci, de-a binelea, uitându-mă la Feri, împreună cu care făcusem treaba cu ventilul, Feri era atât de palid c-am crezut c-o să leșine pe loc, simțeam și eu că am obrajii reci, iar când m-am ridicat, aveam impresia că, de frică, n-o să-mi mai pot desprinde mâna de marginea băncii, dar probabil că am reușit cumva, pentru că-mi vedeam bocancii făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar fi dat la rațe, un fir de salivă neagră i se prelingea din gură, și atunci taică-su a mai ridicat o dată mâna, iar Prodan a făcut un pas înapoi și i-a cerut iertare, se vedea că acuși-acuși leșină, baioneta îi scăpase jos și se înfipsese în pământ, la picioarele lui, uitându-mă mai bine, am văzut că lama era plină de sânge, a văzut pesemne și tatăl lui Prodan, căci s-a aplecat, a smuls-o din pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și eu măcar cu una. Deodată cineva a început să strige că unde-s vânzătorii, că unde s-au pitit, că acum or s-o încaseze, și atunci am observat că tanti Ani zăcea pe jos, lângă ușa de la intrare. Leșinase probabil, că tocmai își revenea încet, încercând acum să se ridice, și atunci o slăbănoagă roșcată a observat-o și ea, a arătat-o cu degetul, strigând în gura mare, uite-o acolo și pe curva aia nesimțită și grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]