1,272 matches
-
q. Băi, tovarășii rugbiști n-au voie să se refacă la mare! Caracterul amator al sporturilor de Înaltă performanță ce se practicau În România comunistă trebuia să rămână adânc Întipărit În mințile oamenilor simpli, chiar dacă toți știau că performerii luau leafă fără să treacă măcar o dată pe la fictivul loc de muncă ce li-l dăduse inimosul partid al tuturor celor ce munceau, chiar și numai pe hârtie. Exact un asemenea aspect sesizase cenzorul În articolul „O discuție colectivă despre pregătiri” scris
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nu se manifestau așa tare decât, poate, numai sub forma bancurilor cu Bulă. Iată ce a găsit, când luase la refec ziarul cu numărul 225: „În loc de Partidul comunist român - Partidul comunsit român”. Dacă pentru astfel de fleacuri Își lua frumoasa leafă, atunci musai ar fi trebuit să fie penalizat cu vreo două-trei hârțoage slinoase de „Bălcescu” dar, cel mai sigur, a primit chiar și pupături de la ștabii „de sus”. O altă chestie impardonabilă, ce ținea mai mult de așezarea În pagină
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nu stau prin cantonamente! Sistemul socialist declarase sus și tare amatorismul În sport, punând (demagogic) pe tava lumii capitaliste olimpiadele grecești din antichitate dar, În realitate, de la un anumit nivel de performanță, sportivii români Își vedeau de meseria...de sportivi, lefurile luându-le de pe la diferitele instituții ale statului (miliție, armată, etc.) sau Întreprinderi economice pe unde se duceau numai În zilele de avans și lichidare ori, În cazul militarilor, În ziua de distribuire a soldelor. Lista poate continua dar, rămânând la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
reformulat expresiile astfel: „...populații, popoare migratoare”. d.a. Presa veche bârlădeană vs. filozofia neculană Zăbovind mai mult asupra monografiei de mai sus, cenzorul s-a mai Împiedicat și de alte trăsnăi care, odată apărute, i-ar fi pus În pericol grav leafa de pigulitor politic. În subtitlul „Aceeași lucrare” din „Raportul de sesizări nr.S/8/25 iunie 1974”, semnatarul se oprise asupra presei vechi bârlădene față de care a avut unele obiecțiuni fără drept de apel ale autorului capitolului. Iată pe ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prezentase păsurile pe o coală și jumătate A4. Problemele (poate reale) purtau amprenta clară a autoplângerii de milă, pentru a mai muia inimile stâncoase ale ștabilor bucureșteni de, poate-poate, se va lăsa din partea lor și c-o primă (la stânga) pe lângă leafă. Prima frază, primele constatări: „După opinia noastră, stilul și metodele de muncă În activitatea de control a presei pot fi Îmbunătățite ținînd cont nu numai de condțiile generale În care ne aflăm, ci și de condițiile concrete, locale, În care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
producție ce trebuiau musai a fi Îndeplinite ba chiar și depășite sau realizate În avans. Culmea e că, am mai spus-o cândva, chiar și măturătorii de stradă sau vidanjorii closetelor particulare sau de stat se ghidau și Își luau lefurile după planuri prestabilite. Iată că nici cenzorii presei nu făcuseră abstracție și de aici, poate, colosala acribie a acestora, vecină cu paranoia. Colectivul vasluian reunit sub semnătura boss-ului Ion Andrei, a emis la finele anului 1972 un „Plan de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a științei, de formare a concepției materialist-dialectice despre lume și viață, de formare a omului nou”. e.f. Gazeta „Vremea nouă” - portdrapelul minciunilor de partid și de stat A treia parte a lungii sale confesiuni trimise la București În contul lefurilor intrate regulat, lună de lună și fără un minut de Întârziere, se referise la sprijinul acordat de săptămânalul partidului „...muncii politice da masă desfășurată În județ”. Introducerea a fost de toată frumusețea 40 nanometru - a miliarda parte dintr-un metru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de persoane care urmau a se adăuga celorlalte milioane existente deja. Ponderea ocupațională În industrie de 59% față de 56,9% din anul precedent, 1973, se datora exclusiv pe fuga colhoznicilor la oraș unde, de bine, de rău, luau o leafă lunară bunicică față de marele nimic de la CAPuri. Ponderea școlilor profesionale și a liceelor industriale era mai mare decât al formelor de Învățământ pur teoretic și se precizase faptul că la finele anului școlar 1973-1974 vor intra direct În producție 138
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
gimnaziul și Liceul de Aplicații. Din 1934, Octavian Davideanu a călcat pe același drum cu cel al Universității Al. I. Cuza Iași, de care nu s-a mai despărțit 66 de ani. Intrat pedagog la Liceul de Aplicații își ridica leafa de la Universitate. Student la Franceză, a renunțat după 2 ani pentru că s-a simțit neglijat. În 1936 a devenit secretar la Școala Normală Superioară, înființată de distinșii prof. univ. dr. Ștefan Bîrsănescu și Petre Andrei, loc în care licențiații se
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
devină un dictator, a dizolvat partidele politice în 1938, și a înființat un fel de partid unic, Frontul Renașterii Naționale, care nu avea nici un fel de program politic și nici susținere publică, în afară de cel acordat de către numeroșii funcționari ce primeau lefuri de la stat. Mai grav a fost faptul că monarhul a încurajat multe afaceri murdare, participând și dânsul și camarila de devotați, la jefuirea avuțiilor țării. Patronând o campanie gălăgioasă de înzestrare a armatei, și regele și acoliții săi au jefuit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un bun marinar. Eu dacă m-ar fi dat, la anii lui, cineva la această școală, sau să mă fi-ndemnat să o urmez, azi eram și cu grade corespunzătoare funcției ce o dețin și chiar mai mult, având și o leafă mult mai bună. Acum sunt pregătit practic la nivel mult superior dar nu am acte necesare să dovedesc pregătirea școlară. De aceea funcțiile mele sunt mult mai mari de cât gradul. De fapt, dacă făceam școala pe care i-o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am aflat că nu voi fi plătit pentru această muncă, fiindcă actele mele de emigrant nu erau încă în regulă. Ada a insistat să rămân, totuși, la facultate. Și aproape un an de zile, în fiecare lună, în ziua de leafă, mergeam după ore la o cafea, într-o crâșmă mică de lângă Mitropolie, unde Ada îmi dădea jumătate din micul ei salariu de asistentă... Ada a fost, în primul rând, OM! Vreau să înțeleg raționamentul divin pentru care Adei i s-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
muncitor-cărător în fabrică. În noul meu job căram timp de 8 ore lăzile cu tutun la mașinile de fabricat țigări, alături de alți 6 colegi și colege, sub îndrumarea unui simpatic ofițer trecut în rezervă. În fabrică era cald, aveam o leafa de 300 lei pe lună, mâncam la prânz la cantină, mă mai hârjoneam în pauză cu câte o tovărășică, iar conducerea fabricii plănuia să mă trimită ca bursier la Facultatea de industrie ușoară a Institutului politehnic, pentru a reveni la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ci pentru faptul că produce peste 200 soiuri de brânzeturi?) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile, iar când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri "cu ștaif" sau "de calitate" erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui (aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
misiunii, trecând pe aici pentru o vizită "de rămas bun", soția a văzut într-o vitrină o pereche de cizme turcoaz, cu intarsii de piele albă, o minunăție! Am întrebat de preț, costau 150 de dolari, respectiv un sfert de leafă, dar i le-am luat drept răsplată pentru că m-a urmat în țara "vulcanilor și cutremurelor".) Santiago este una din capitalele "culte" ale Americii Latine, dispunând de multe muzee interesante, moderne, organizate pe criterii științifice, pe care le-am vizitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
garoafe... (lipseau din păcate florile mele preferate ghioceii, viorelele, lăcrămioarele și bujorii. Păcat!). Cât am stat la Santiago nu prea aveam bani să cumpăr "toată piața", dar când am revenit în câteva rânduri de la Rio sau Montevideo, lucrurile se schimbaseră, lefurile se mai măriseră, așa că sejurul nostru la Santiago a fost unul profilat pe kilograme de cireșe, caise, mure, coacăze, zmeură, brânză de capră, somon, stridii, langostinos, locoși. La ultima deplasare, dimineața, înainte de plecarea la aeroport, mă prinsese în frigider cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acest post un medic, ulterior ambasador în Franța și Grecia, persoană "fină", care însă, pe mine personal, m-a decepționat. Departamentul fusese populat cu vreo 30 de juni și june, care nu știu cu ce se ocupau, dar primeau niște lefuri de 3-4 ori mai mari ca noi, diplomații. Ne întruneam pentru a pune țara la cale o dată pe lună, la reuniuni participând reprezentanți de la Externe, Ministerul Culturii, Educației, Academie, Uniunile de creație etc. Ni se serveau o cafea și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
hotărâse pentru toți să descopere "Lumea Nouă". I-am întrebat cu ce le pot fi de folos, dacă nu vor să se întoarcă în România, explicându-le că Brazilia are zeci de milioane de șomeri, că cei care lucrează primesc lefuri de mizerie etc. "Guru" mi-a spus răspicat că oriunde e mai bine decât în România, că ei "au luptat pentru a fi liberi" etc., etc. După ceva timp petrecut în arestul din Sao Paulo, câțiva "revoluționari" ar fi acceptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Copiii se țin după el și îl batjocoresc. Adulții îl privesc cu dispreț, numindu-l „Moș Crăciun al patrupedelor”. Un Moș Crăciun activ în toate anotimpurile... Se zice că își cheltuiește toată pensia pentru câinii „lui”, ba fură și din leafa nevestei și face împrumuturi la nu se știe ce fond artistic... sau literar... Partea a patra. Au mai trecut câteva luni. Primăria hotărându-se să scape orașul de câini, hingherii trec la acțiune. De câteva nopți însă, nobila lor muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împroprietărirea din nouă sute șai' șpe. Mai am ceva avere. Pădurea. Am vrut să te cunosc. Am aflat că ești tânăr dar nu foarte, că te porți bine cu oamenii, cu copiii, că le intri în case ba că pe deasupra, din leafa dumitale mai faci și pomeni de caiete, covrigi și alte cele pe la copii. Îți mulțumesc din partea lor, că ei nu știu s-o facă. De mine se zice c-aș fi puțin nebun, dar nici cu dumneata nu-i altfel
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Paris, ci pentru faptul că produce peste 200 soiuri de brânzeturi!) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile. Când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri pitorești erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui; aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
misiunii, trecând pe aici pentru o vizită "de rămas bun", soția a văzut într-o vitrină o pereche de cizme turcoaz, cu intarsii de piele albă, o minunăție! Am întrebat de preț, costau 150 de dolari, respectiv un sfert de leafă, dar i le-am luat drept răsplată pentru că m-a urmat în țara "vulcanilor și cutremurelor".) Santiago este una din capitalele "culte" ale Americii Latine, dispunând de multe muzee interesante, moderne, organizate pe criterii științifice, pe care le-am vizitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și-a făcut apariția, Maria Ivanovna și-a confecționat un fanion cu tricolorul românesc. Va străbate țara, cu motorul foarte puternic, fâlfâind din steag. Era o răsplată pe care o cerea de la viață, pentru care plătise, preț scump, dintr-o leafă de mizerie. Excursia cu motocicleta urma să fie triumful unei familii, gloria ei supremă. Au mai trecut câțiva ani. În fiecare săptămână, Maria Ivanovna consulta harta turistică a României pe care, în gând, a străbătut-o de mii de ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să-l îngrijească. Mitropolitul Moldovei, el însuși un fost profesor francmason de la Facultatea de Teologie; Mitropolitul Olteniei, un adevărat bandit la drumul mare, făcând tot ce vrea, fără să respecte niciuna dintre dispozițiile Ministerului, când nu-i convin, deși primește leafă împărătească și subvenții de la stat; Episcopul de Roman (altfel om de treabă), ajuns Vlădică drept recompensă pentru că a primit să divorțeze de soția lui, viitoarea Dnă Goga - celebra Veturia! Episcopul de Galați, un politician liberal fără scrupule, socotind toate veniturile
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a arunca astfel cu noroi asupra Legiunii. Toate întâmplările de după 21 Ianuarie au fost deosebit de dureroase pentru noi, în special prin nedreptatea acuzațiilor aduse. Dar comunicatele și fotografiile publicate în ziare, în care toate lucrurile adunate de noi toți din lefurile noastre de cele mai multe ori modeste, erau camuflate în obiecte de jaf, a fost cea mai mârșavă dintre faptele acelor oameni fără onoare și fără nimic cinstit în ființa lor. Căci Carol și Călinescu răpiseră viața celor mai buni dintre noi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]