1,578 matches
-
1941, pe care le voi aminti la locul cuvenit, îl vor fi determinat și pe el la o anumită rezervă... La Berlin am revăzut cu acest prilej pe [230] vechiul prieten din anii de student, Ciordaș, consilier de presă la Legația României, numit de guvernul Gigurtu. Deși nu era „de specialitate”, își îndeplinea foarte conștiincios și priceput îndatoririle; de altfel, întrucât am lucrat ani de zile la Direcția Presei, știu că cei mai buni consilieri de presă din străinătate nu erau
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
începutul unei serii continue... Pe Bulevardul Lascăr Catargiu vânzătorii strigau titlurile articolelor din „Cuvântul” apărut pentru ultima oară: „Prigoana a reînceput”. Către amiază, găsindu-l la Minister pe Pătrașcu, am aflat că, în urma intervenției generalului Hansen și (se pare) al Legației Germaniei, se ajunsese la o înțelegere și se aștepta citirea la radio a unei proclamații a generalului Anto [255]nescu și a unui ordin al lui Horia Sima către legionari, pentru încetarea oricărei rezistențe și pentru părăsirea tuturor clădirilor publice
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și a unui ordin al lui Horia Sima către legionari, pentru încetarea oricărei rezistențe și pentru părăsirea tuturor clădirilor publice în care se baricadaseră, deoarece conflictul s-a aplanat. Pornind spre casă, m-am întâlnit cu Constant, se ducea la Legația Germaniei spre a putea vorbi cu Președinția la telefon. Era indignat că nu se respectă acordul, la radio transmițându-se numai manifestul generalului Antonescu, nu și acela al lui Sima. L-am însoțit la Legație, de unde, cu mare greutate, a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cu Constant, se ducea la Legația Germaniei spre a putea vorbi cu Președinția la telefon. Era indignat că nu se respectă acordul, la radio transmițându-se numai manifestul generalului Antonescu, nu și acela al lui Sima. L-am însoțit la Legație, de unde, cu mare greutate, a reușit să vorbească cu Ică Antonescu, până mai în ajun fost membru chiar în cuibul lui Constant... când a lăsat telefonul jos, am înțeles că fusesem trași pe sfoară, firește cu ajutorul Legației Germane. Căci ordinul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
am însoțit la Legație, de unde, cu mare greutate, a reușit să vorbească cu Ică Antonescu, până mai în ajun fost membru chiar în cuibul lui Constant... când a lăsat telefonul jos, am înțeles că fusesem trași pe sfoară, firește cu ajutorul Legației Germane. Căci ordinul lui Sima s-a citit o singură dată, iar apoi au reînceput tiradele împotriva „rebelilor”. A doua zi, anunțând intenția că toți „vinovații” vor fi pedepsiți, speaker[-]ul rostea sentențios: „De la Horia Sima până la ultimul borfaș”. Odată cu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
o singură dată, iar apoi au reînceput tiradele împotriva „rebelilor”. A doua zi, anunțând intenția că toți „vinovații” vor fi pedepsiți, speaker[-]ul rostea sentențios: „De la Horia Sima până la ultimul borfaș”. Odată cu această lepădare a măștilor și odată cu confirmarea trădării Legației Germane - care ne ceruse să încetăm rezistența pentru „aplanarea” lucrurilor -, se introdusese și noul termen, întrebuințat apoi multe luni de zile drept sinonim pentru legionar. Firește, infamia n-a fost nici chiar atunci dată dintr-o dată în vileag, ci treptat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Kico Panaitescu (și s-a ținut într-adevăr de cuvânt, deși fără efect), a adus vorba despre tulburări. Era încă în perioada în care se mai credea într-o împăcare posibilă, dar Gamillscheg, respectând desigur un cuvânt de ordine al Legației Germane, mi-a spus: „În orice caz fără Sima”. I-am replicat că, după părerea mea, orice greșeli ar fi [259] făcut, tulburările n au izbucnit din vina lui, ci din a generalului Antonescu, încurajat desigur de cercurile germane; comentând
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a Universității din Cernăuți, cu doctoratul în Drept la Universitatea din Cluj și cursuri făcute la Facultatea de Drept a Universității din Paris. A fost avocat în Baroul Ilfov, iar din 1 ianuarie 1927 a ocupat postul de „atașat de legație” în cadrul Centralei Ministerului Afacerilor Străine. La 16 februarie 1933 era secretar de legație clasa III, iar ministrul N. Titulescu îl trimite ca secretar la Legația de la Tirana. A fost avansat între timp la gradul de secretar de legație clasa I
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
cursuri făcute la Facultatea de Drept a Universității din Paris. A fost avocat în Baroul Ilfov, iar din 1 ianuarie 1927 a ocupat postul de „atașat de legație” în cadrul Centralei Ministerului Afacerilor Străine. La 16 februarie 1933 era secretar de legație clasa III, iar ministrul N. Titulescu îl trimite ca secretar la Legația de la Tirana. A fost avansat între timp la gradul de secretar de legație clasa I, iar la data de 1 iulie 1939 este numit prin-un decret regal
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
avocat în Baroul Ilfov, iar din 1 ianuarie 1927 a ocupat postul de „atașat de legație” în cadrul Centralei Ministerului Afacerilor Străine. La 16 februarie 1933 era secretar de legație clasa III, iar ministrul N. Titulescu îl trimite ca secretar la Legația de la Tirana. A fost avansat între timp la gradul de secretar de legație clasa I, iar la data de 1 iulie 1939 este numit prin-un decret regal consul general al României la Köln. Începând cu 1 mai 1941 a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
atașat de legație” în cadrul Centralei Ministerului Afacerilor Străine. La 16 februarie 1933 era secretar de legație clasa III, iar ministrul N. Titulescu îl trimite ca secretar la Legația de la Tirana. A fost avansat între timp la gradul de secretar de legație clasa I, iar la data de 1 iulie 1939 este numit prin-un decret regal consul general al României la Köln. Începând cu 1 mai 1941 a fost transferat la Legația României de la Sofia, iar la 1 noiembrie 1943 pe lângă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fost avansat între timp la gradul de secretar de legație clasa I, iar la data de 1 iulie 1939 este numit prin-un decret regal consul general al României la Köln. Începând cu 1 mai 1941 a fost transferat la Legația României de la Sofia, iar la 1 noiembrie 1943 pe lângă cea din Budapesta. La 1 februarie 1946 a fost numit la Direcția Afacerilor Politice, iar în 1947 a fost încadrat pe postul de prim consilier de legație și a lucrat în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
a fost transferat la Legația României de la Sofia, iar la 1 noiembrie 1943 pe lângă cea din Budapesta. La 1 februarie 1946 a fost numit la Direcția Afacerilor Politice, iar în 1947 a fost încadrat pe postul de prim consilier de legație și a lucrat în cadrul Ministerului. Așadar, funcțiile care le-a deținut Dragoș au fost numeroase și a avut numai rezultate bune în tot ceea ce făcea. Nu degeaba era consemnat în Foaia calificativă din 20 noiembrie 1941 ca fiind „foarte
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Vasile Savin INSTITUTUL EUROPEAN 2004 CUVÎNT ÎNAINTE: CĂTRE CITITOR Aceste amintiri se referă la patruzeci de ani de viață diplomatică petrecută, după voia sorții, în diferite posturi deținute în străinătate sau în administrația centrală, de la prima tresă de atașat de legație pînă la cel de Ministru plenipotențiar și de șef al Departamentului Afacerilor Externe ale României. Răsfoind aceste pagini scrise pentru a aduna în ele valurile memoriei, cititorul nu trebuie să se aștepte să urmărească liniile generale ale politicii externe a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de urmașii diverselor ramuri ai acestei familii 1, încît un ambasador a putut spune cu uimire cînd i s-a prezentat una dintre rudele mele: "Așa de tînăr și deja Ghica!" atît de mulți erau cei din familia mea prin legațiile din Europa...). Această cunoscută butadă urma să devină fără întîrziere actuală pentru mine cînd, proaspăt absolvent al Facultății de drept, la 18 ani, băteam zilnic drumul între locuința mea din Rue de l'Université și Școala de Științe Politice 2
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
celebre de profesori: Sorel 3, Vandal 4, Leroy-Beaulieu5, Rambaud 6, Louis Renault 7. Am fost autorizat în mod excepțional de Ministrul Afacerilor Externe al României, în urma aprobării date de Regele Carol I, să mă prezint la examenele de atașat de legație, deși nu aveam vîrsta de 21 de ani cerută de Constituție pentru a fi funcționar de stat și, prin decretul din 1 martie 1894, m-am reîntors la Paris în calitate de atașat la Legația noastră din Franța. În felul acesta, paralel
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mă prezint la examenele de atașat de legație, deși nu aveam vîrsta de 21 de ani cerută de Constituție pentru a fi funcționar de stat și, prin decretul din 1 martie 1894, m-am reîntors la Paris în calitate de atașat la Legația noastră din Franța. În felul acesta, paralel cu studiile de la "Sciences Po" ce trebuiau să mă ducă la obținerea diplomei cu orgoliul legitim de a reuși să obțin victoria absolvirii, împărțită cu Carbonnel de atunci strălucit ministru la Budapesta într-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
într-un glob lăptos pîlpîia o flăcăruie de gaz (Orașul Lumină, la vremea aceea, era prost luminat, foarte departe de magia electricității de astăzi: derbedei și proxeneți profitau pentru a-i buzunări pe trecători pînă aproape de Rue Royale...). Pe atunci, Legația României era condusă de domnul Jean Lahovary, fratele omului de stat și maestru al tribunei parlamentare, Alexandru Lahovary, el însuși de mai multe ori ministru în guvernele conservatoare, după ce strălucise ca laureat la concursurile liceale și la Facultatea din Paris
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
provoace abdicarea Regelui Carol 11 și votarea în Cameră a unui milion de franci cu titlu de contribuție la plata celor 7 miliarde impuse de învingător Franței. Manifestații despre care trebuie să recunoaștem că erau curajoase și concludente. Astfel, activitatea Legației, într-o atmosferă primitoare prin birourile din Quai d'Orsay, era dedicată unor sarcini de control și susținere a numeroșilor bursieri ai statului; în afara acestei munci de rutină mai rămînea aceea de a observa și raporta cele ce se petreceau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
După o jumătate de secol, această posibilitate este minimă, iar zguduirile care provoacă ruine prin lume au aruncat amintirile afacerii Dreyfus într-o îndepărtare proximă cu uitarea. Petersburg în 1894 Stagiatura mea, neîntreruptă timp de doi ani, ca atașat la Legația din Paris, a suferit un intermezzo de trei luni, fiind trimis cu titlu provizoriu la St. Petersburg spre a întări personalul, redus de absența inopinată a unui secretar doar la un consilier, în momentul în care ceremoniile legate de căsătoria
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lemn, înșelător, vopsită în verde și roșu în stilul satelor lui Potemkin 27 și că de atunci se bea apa fără a fi trecută prin vreun filtru protector. Holera însă continua să facă ravagii, secerînd zilnic aproape 600 de suflete. Legația României era adăpostită într-un imobil frumos unde treceai prin niște săli pictate în aur și cu panouri de malachit, dar situat excentric, într-un cartier locuit de oameni de rînd, pe canalul Fontanka. În afara inconvenientului de a asista, prin
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de rînd, pe canalul Fontanka. În afara inconvenientului de a asista, prin ferestrele ce dădeau spre o piață neregulată, în fiecare miercuri cînd se iveau zorii, la plecarea convoiului de deportați în Siberia, înaintînd pe notele unui cîntec de jale lugubru, Legația se prelungea în spatele mai multor curți unde lucrau mici meseriași și artizani, așa încît, atunci cînd mă întorceam uneori în nopțile albe și eram întîmpinat de "dvornicul" de serviciu (paznic ce nu avea nimic de-a face cu portarul, detașat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în case pentru a supraveghea și raporta ce mai făceau locatarii și ce se mai întîmpla pe acolo), zăream aliniate sub portal, gata pentru a fi duși la vreo necropolă, sicriele reprezentînd "recolta" zilnică a holerei din aceste dependințe ale Legației noastre: coabitare sinistră de care scăpam adeseori bucurîndu-mă de ospitalitatea prințului și a prințesei Barclay de Tolly în datcha lor (vilă din lemn) din Peterhof. Pe deasupra, activitatea la Legație nefiind prea grea, după festivitățile ce au urmat căsătoriei princiare, aveam
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
necropolă, sicriele reprezentînd "recolta" zilnică a holerei din aceste dependințe ale Legației noastre: coabitare sinistră de care scăpam adeseori bucurîndu-mă de ospitalitatea prințului și a prințesei Barclay de Tolly în datcha lor (vilă din lemn) din Peterhof. Pe deasupra, activitatea la Legație nefiind prea grea, după festivitățile ce au urmat căsătoriei princiare, aveam posibilitatea să ne depărtăm de locuința pe unde bîntuia holera și să mergem să vedem alte meleaguri. Moscova ne-a oferit imagini asiatice: nici un adaos modern nu-i altera
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ducat. Roma (1899-1904) După un stagiu în administrația centrală și serviciul militar efectuat la Regimentul 4 roșiori, comandat de prințul Ferdinand, unde colonel de onoare era prințesa Maria, mi s-a mai adăugat o tresă, în decembrie 1898: trimiterea la Legația de la Roma, pe lîngă Quirinal (abia după războiul din 1914-1918 a avut România o reprezentare pe lîngă Sfîntul Scaun). Șeful foarte priceput și tînăr, ca vîrstă și caracter, a acestei Legații era Domnul Alexandru Lahovary. Roma din acele timpuri mai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]