4,253 matches
-
pare că nu pot să rog pe Tatăl meu și să-mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?, apare incontestabil refuzul violenței ca sistem de apărare și de luptă. Chemarea la nonviolență, tocmai când se vorbește de legiuni exprimă o atitudine generală relativă față de refuzul unei intervenții militare. Cuvintele lui Ioan Botezătorul adresate unor soldați: Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră (Lc 3, 14); se poate observa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legii Anticului Testament: refuzul violenței evită suportarea legii talionului, abolită de-acum în favoarea celei a iubirii. În versetul următor: Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl meu și să-mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? - manifestă toată libera conștiinciozitate a lui Isus, despre planul de mântuire al lui Dumnezeu. Lui Cristos nu-i sunt necesare legiunile pentru a-și manifesta Adevărul, fiind Adevărul întrupat. Când Isus își afirmă propria persoană: Eu sunt!, dușmanii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că nu pot să rog pe Tatăl meu și să-mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? - manifestă toată libera conștiinciozitate a lui Isus, despre planul de mântuire al lui Dumnezeu. Lui Cristos nu-i sunt necesare legiunile pentru a-și manifesta Adevărul, fiind Adevărul întrupat. Când Isus își afirmă propria persoană: Eu sunt!, dușmanii săi cad la pământ (In 18, 6); în El se află întreaga plinătate a Adevărului și a Păcii, atribute care au puterea dezorientării
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sunt!, dușmanii săi cad la pământ (In 18, 6); în El se află întreaga plinătate a Adevărului și a Păcii, atribute care au puterea dezorientării și învingerii adversarului. În cazul oștirilor de îngeri, în mod surprinzător, Cristos folosește termenul de legiuni și nu cel specific trupelor iudaice lipsite poate de coeziune, impact și prestigiu, spre deosebire de cele romane, pentru a crea o imagine clară a puterii de care dispunea în auzul și imaginația auditorilor și pentru a ne arăta promptitudinea net superioară
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
primară, specifică oricărei structuri sociale, aflate într-o stare incipientă, să se manifeste prin consolidarea internă, necesară unei cât mai vaste expansiuni în cadrul societății. Un alt motiv pentru care nu dispunem de mărturii ale creștinilor, care ar fi luptat în legiunile romane pe durata acestei perioade, este cel al Părinților Bisericii care nu percepeau o asemenea problemă, din moment ce întoarcerea lui Cristos în slavă era considerată iminentă iar raporturile dintre religia creștină și structura civilă nu reprezentau o prioritate. Mai mult chiar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
recurs cu o frecvență crescândă la înrolarea voluntară. Pe vremea lui Augustus (27 a.Chr.-14 p.Chr.), când prestarea serviciului militar a devenit o necesitate stabilă pe limesul Imperiului, s-a menținut sistemul înrolării voluntare, s-a redus numărul legiunilor iar permanența soldaților a fost stabilită în jurul a 25 de ani, la sfârșitul cărora veteranul avea dreptul la o indemnizație economică, constând într-o sumă de bani ori a unei bucăți de pământ. Legiunile, în care luptau cetățenii romani, au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înrolării voluntare, s-a redus numărul legiunilor iar permanența soldaților a fost stabilită în jurul a 25 de ani, la sfârșitul cărora veteranul avea dreptul la o indemnizație economică, constând într-o sumă de bani ori a unei bucăți de pământ. Legiunile, în care luptau cetățenii romani, au fost integrate ca auxilia, compuse din provinciali cărora, în momentul lăsării la vatră, le era oferită mult râvnita cetățenie romană. Practic, serviciul militar era apanajul exclusiv al cetățeanului roman și era strict legat de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la vatră, le era oferită mult râvnita cetățenie romană. Practic, serviciul militar era apanajul exclusiv al cetățeanului roman și era strict legat de dreptul de cetățenie, de care romanii erau foarte geloși până într-atât încât nu-i admiteau în legiuni nici măcar pe latinii rezidenți în Roma, care puteau să ocupe și diferite funcții civile. Accesul spre serviciul militar, chiar și în virtutea eredității profesiunilor, era restricționat aproape exclusiv numai fiilor de legionari, până la împlinirea vârstei lor de 17 ani. Meseria soldatului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din proprie inițiativă; observarea acestei reguli nu era prea dificilă pentru ei, împlinind-o cu certitudine. În Imperiul roman nu exista un serviciu militar obligatoriu, iar numărul trupelor, raportat la totalul populației, în general nu era prea mare. De obicei, legiunile erau recrutate din voluntari, iar înrolarea forțată a persoanelor singulare, în vederea prestării serviciului militar, era cauzată de apariția unor situații de necesitate reală. În cazul în care, în rândurile armatei romane apăreau depopulări vizibile, se admiteau, date fiind situațiile excepționale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de creștini era legată de puterea armatei și a eficienței acesteia, căreia creștinii nu-i puteau nega sprijinul. Această colaborare, practicată încurajator, potrivit statisticilor, se poate observa și în armatele lui Hadrian (117-138) și Marcus Aurelius (161-180), unde erau unele legiuni care aveau soldați creștini, după cum îi aduce la cunoștință Iustin lui Marcus Aurelius că, în legiunile sale creștinii erau numeroși și cu o anumită relevanță în cea din Melitene: I-am chemat pe cei ce se numesc creștini; interogându-i
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nega sprijinul. Această colaborare, practicată încurajator, potrivit statisticilor, se poate observa și în armatele lui Hadrian (117-138) și Marcus Aurelius (161-180), unde erau unele legiuni care aveau soldați creștini, după cum îi aduce la cunoștință Iustin lui Marcus Aurelius că, în legiunile sale creștinii erau numeroși și cu o anumită relevanță în cea din Melitene: I-am chemat pe cei ce se numesc creștini; interogându-i, am aflat că dânșii erau o mare mulțime. Creștinii prezenți în serviciul militar nu se revoltau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu totul încă pe britanni, mauri și getuli: Britannii sunt închiși în teritoriul lor de ocean. Maurii și barbarii getuli sunt asediați de romani pentru ca să nu iasă din regiunile lor. Ce voi spune despre romanii care fortifică imperiul prin castrele legiunilor lor, nu pot să-și împingă forțele propriului imperiu dincolo de această lume?. Imperiul roman era un stat de legi și de forță; se sprijinea pe puterea armatei și pe dominarea altor popoare. Chiar dacă prin folosirea forței îndeplinea o misiune civilizatoare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu a fost instrumentul principal al propagandei intensive a religiei creștine, deoarece nu a fost niciodată o religie de teren, ci un mijloc nelipsit de importanță în difuzarea sa extensivă. Propagarea extensivă a fost favorizată chiar de amplasarea strategică a legiunilor în punctele cele mai nevralgice ale Imperiului, în locurile cele mai disparate. Legiunile, de la 25 în timpul lui Tiberiu (14-37 p.Chr.), au ajuns după Vespasian (69-79), la 29 și chiar la 30. În mod obișnuit: 8 erau în poziționate Orient
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fost niciodată o religie de teren, ci un mijloc nelipsit de importanță în difuzarea sa extensivă. Propagarea extensivă a fost favorizată chiar de amplasarea strategică a legiunilor în punctele cele mai nevralgice ale Imperiului, în locurile cele mai disparate. Legiunile, de la 25 în timpul lui Tiberiu (14-37 p.Chr.), au ajuns după Vespasian (69-79), la 29 și chiar la 30. În mod obișnuit: 8 erau în poziționate Orient, 2 în Capadocia, 4 în Siria și 2 în Egipt; 1 în Africa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
c) Legio VII Gemina, amplasată în Asturia; d) Legio II Traiana poziționată în Egipt; e) Legio I Tebana constituită de împăratul Maximian (286-305) și f) Legio III Tebana alcătuită de Dioclețian (284-305). Prezența soldaților creștini în număr variabil în multe legiuni, in castellis și în ipsa castra, exprimă o infiltrare metodică și generală în diferitele sectoare ale armatei, oriunde s-ar fi aflat acestea. Din scrierile unor autori creștini cunoaștem delimitarea locurilor, cele mai simple și negândite, unde ajunsese propaganda creștină
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
totalitate, nu au cunoscut credința în Isus Cristos până în secolul III. Tertulian, Hipolit și Iustin s-au oprit asupra răspândirii extensive a creștinismului, iar Origene asupra celei intensive. Din analiza fragmentelor citate putem constata că, în regiunile unde au ajuns legiunile romane, creștinismul era înfloritor sau începuse să înflorească, rămânând necunoscut unde nu au ajuns trupele imperiale. Opinia acestor autori, potrivit căreia avântul creștinismului din secolele II-III a fost determinat de înaintarea și cucerirea legiunilor, este valabilă doar în parte, dacă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că, în regiunile unde au ajuns legiunile romane, creștinismul era înfloritor sau începuse să înflorească, rămânând necunoscut unde nu au ajuns trupele imperiale. Opinia acestor autori, potrivit căreia avântul creștinismului din secolele II-III a fost determinat de înaintarea și cucerirea legiunilor, este valabilă doar în parte, dacă ținem cont de activitatea lipsită de apărare a preoților misionari, adevărații continuatori ai operei apostolilor din secolele II-III. Evident că un sprijin aparte în domeniul evanghelizării efectuate de preoții misionari a sosit și din partea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este valabilă doar în parte, dacă ținem cont de activitatea lipsită de apărare a preoților misionari, adevărații continuatori ai operei apostolilor din secolele II-III. Evident că un sprijin aparte în domeniul evanghelizării efectuate de preoții misionari a sosit și din partea legiunilor romane care le netezeau calea, îmblânzind popoarele barbare, asimilându-le în legile și în civilizația Romei, construind odată cu înaintarea lor și drumuri noi, simplificând comunicațiile, după cum ne stau mărturie afirmațiile lui Iustin, Meliton din Sardes, Hipolit și Origene referitoare la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
botezul se simțea misionar, asemenea fiecărui creștin din primele secole. Din acest motiv era orientat spre actualizarea acestui mandat atât în mijlocul popoarelor păgâne, unde se stabilea unitatea sa militară, cât și în mijlocul propriilor camarazi. Sporirea continuă a creștinilor în diferitele legiuni nu se datorează doar înrolării tinerilor creștini, ci și convertirii soldaților păgâni chiar în cadrul acestora. Persecuțiile care vizau direct militarii creștini și prescriau îndepărtarea lor din rândurile armatei, urmăreau și eliminarea, sau cel puțin frânarea, răspândirii creștinismului în mijlocul soldaților și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fost chemat din oficiu; pe Fabius, tot din Cezareea, stegar al cohortei ofițerilor lui Maximinus Hercule ucis pentru că, în timpul unui ceremonii militare, la care participau guvernatorul provinciei și membrii adunării provinciale, a refuzat să ducă potrivit îndatoririi sale steagul legiunii, iar pentru alții, buna credință a acestora nu poate fi pusă nicicum la îndoială, cel puțin în parte. 4. Adversarii oricărei forme de militarism Primele manifestări specifice unui antimilitarism creștin, care au dus la un conflict deschis cu Imperiul roman
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că doctrinele anarhice ale gnosticismului ar fi influențat o bună parte a creștinilor care luptau sub arme, deoarece, în scrisoarea trimisă senatului, după victoria asupra germanilor și sarmaților din anul 172, împăratul Marcus Aurelius (161-180) spunea că soldații creștinii, din legiunile sale, nu arătau prea mult entuziasm în pregătirile pentru luptă datorită credinței lor într-un Dumnezeu, pe care îl credeau permanent prezent în conștiințele lor. Soldații creștini nu-și ascundeau sentimentele antimilitariste, pentru că, deși luptau pentru a rămâne fideli jurământului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ucis Marin, acuzat de a fi creștin de către un tovarăș de arme, aspirant la același grad de centurion; acești soldați nu au fost executați numai pentru că erau creștini. Dacă condamnările lor ar fi avut ca fundament juridic numele de creștin, legiunile romane formate din tineri din Mediul Orient, ar fi suferit flebotomii continue și profunde, fapt ce ar fi compromis eficiența acestora. Prin influența negativă exercitată asupra moralului și a voinței combative a soldaților creștini, persecuțiile (sociale, economice, sângeroase etc.), măreau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
celui prins asupra faptului și a coreligionarilor săi, aflați în același loc. Deși în vastul martirologiu al soldaților descoperim puține procese intentate unui singur militar, totuși întâlnim civili executați împreună cu soldații și chiar execuții în masă ale soldaților din aceeași legiune. Insistența episcopilor de a sfătui prudența și silința soldaților creștini de a se adapta situației și timpurilor, nu au reușit nicidecum să elimine anumite încălcări ale disciplinei militare, observate cu destulă ușurință de camarazii păgâni. Întrucât disciplina militară era unită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dumnezeu. Inconvenientele guvernării alături de creștini l-au determinat să analizeze oportunitatea adoptării unor măsuri deciene care, prin aceasta devenea prototipul principelui ce conduce Imperiul după regulile pure ale tradiției clasice. Ca și Decius a trimis la moarte mulți soldați, din legiunile staționate în Egipt; a pedepsit senatori vestiți, aristocrați și cavaleri prin confiscarea bunurilor, poruncind mai apoi să fie uciși și aceștia; a privat de bunurile lor și pe unii cezarieni, ofițeri aparținând procuratorului din Cezareea care țineau administrarea provinciei și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au fost diferite și determinate de provocarea anumitor comportamente militare (aruncarea armelor de către soldați și ofițeri creștini, care au refuzat categoric să aducă jertfe idolilor). Primele epurări din armată au început în 295. Deși au existat diferite cazuri, cel al legiunii tebane din sudul Elveției rămâne tipic: Lupta contra Bisericilor a început numai acum recent, când cel care a luat puterea (Galerius) a pornit la lucru ca trezit dintr-un somn greu, la început în taină și pe nesimțite, față de răstimpul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]