2,072 matches
-
crengile arborelui de guava și se îndepărtă. — Stai! Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de sâni, măsura 34D, pe care James i-i plătise la scurt timp după ce se cunoscuseră, în urmă cu patru ani. Imaginea de ansamblu obținută în final, spera Julia, era aceea de păpușă Barbie cu creier. Julia putea fi considerată leneșă, dar cu siguranță nu era proastă. Știa cum merge jocul și avea întotdeauna grijă să arate fantastic pentru soțul ei. Pentru el, era important să aibă o femeie frumoasă la braț, atunci când mergea la diverse întâlniri de afaceri, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui Alison, c-ar face bine să se pună pe treabă înainte ca testiculele să i se micșoreze până la dimensiunile unor gămălii de ace. —Ai spus că ești în pauza de masă. Cu ce te ocupi? a întrebat-o el leneș, ridicând ochii la trapa din tavanul ascensorului. — Sunt asistenta personală a unui director, a spus Alison, fiind rândul ei să se uite la ceas. Și am întârziat foarte mult. — Da? A cărui director? —Jack Phelps. De la Impacta. Îl știu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era fața? Pun pariu că buricul i-a ajuns pe-aici, a spus ea indicând un punct în mijlocul pieptului. Nicăieri n-am văzut mai multe liftinguri decât în orașul ăsta! —Tu ți-ai face un lifting? a întrebat-o James leneș, privindu-și pantofii. Mâna Juliei a sărit în sus ca acționată de-un resort, iar expresia de pe față era aceea a unui copil căruia tocmai i s-a spus că ultimul biscuite din borcan a fost mâncat. —De ce? Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mâinile în șolduri. — Cum ți-am mai spus: nu-l cunoșteai, a răspuns bărbatul accentuând cuvintele și însoțindu-le cu o expresie care sugera că e deranjat de întrebare. —Ei, nu mai spune, a murmurat Julia, culegând, cu un gest leneș, un fir de bumbac de pe cuvertura patului. Eu aș zice c-o cunosc pe SCÂRBA DE DEBORAH destul de bine! La auzul cuvintelor urlate ale Juliei, James a tresărit și s-a ridicat în capul oaselor. —Deborah? Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i așa? Femeia a făcut o pauză ca să-și aprindă o țigară și să sufle fumul în lateral. Cu cât știu că te supără mai tare, cu atât mai mult mă țin pe poziție. Deborah și-a extras cu gesturi leneșe o bucățică de mâncare care-i rămăsese prinsă între cei doi dinți din față. — Dacă ai fi avut o strategie mai deșteaptă și-ai fi pretins că nu ești deloc afectată de prezența mea, atunci mă îndoiesc că prietenia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dar nici mie și nici lui David parcă nu ne vine să ne ocupăm de chestia asta. —Luca nici măcar nu s-ar gândi să bage rufele la spălat. Din punctul ăsta de vedere, el e mai tradiționalist. — Vrei să spui leneș. Alison n-a contrazis-o. —Oricum, m-am gândit să te sun să văd cum mai ești. Am fost un pic îngrijorată din cauza ta după ce ne-am despărțit ultima dată. În urmă cu câteva zile, cele două femei se întâlniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
același ticălos" Luca a mușcat cu poftă din croissantul cu migdale și l-a înghițit cu o gură de cappuccino. Era o dimineață din mijlocul săptămânii, dar masa era pregătită cu aceeași grijă cu care Alison o garnisea în diminețile leneșe de duminică: sucul de portocale proaspăt stors aștepta într-o carafă din sticlă, iar ziarul preferat al lui Luca, The Times, se odihnea pe un colț, după ce fusese pliat cu mare atenție. —E foarte drăguț, a bolborosit el cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de club, dar, abia după accident Alison simțise c-o cunoaște destul de bine pe Susan ca s-o sune. —Hei! Îți vine să crezi că sunt încă în pat? —Ești bolnavă? a întrebat-o Alison îngrijorată. Nu, nu, sunt doar leneșă! a izbucnit Susan în râs. Cum a fost în Marrakech? —Dezastruos! Sofia l-a sunat pe Luca să-i spună că Paolo și-a rupt mâna, iar Luca a alergat la avion înainte să poți să zici „fără sex cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răbdare. O să vezi c-o să rămâi gravidă. Doamne, sper din tot sufletul, altfel s-ar putea s-ajung la tribunal acuzată c-am furat copilul altcuiva din fața supermarketului. Atât sunt de disperată! Ei, oricum, te las să te îmbraci, iapă leneșă ce ești! Vorbim mai încolo. Susan a pus receptorul în furcă și, din nou, a mulțumit Cerului pentru toate bucuriile de care avea parte. —Mami? Milly revenise în dormitor, îmbrăcată numai în pantaloni scurți. —Eu vreau să-mi iau puloverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Împiedica să simți ritmul corect al fiecărui exercițiu, astfel că mușchii erau lucrați Într-un mod mai puțin eficient. În plus, graba putea cauza luxații sau chiar mai rău. Am renunțat să Îmi mai fac griji pentru Naomi; era prea leneșă pentru a face ceva suficient de solicitant ca să pățească ceva, iar În prezent Își mișca picioarele cam cinci centimetri Înainte și Înapoi, lucrând la presa Înclinată pentru picioare și arătând foarte enervată de faptul că pedalele refuzau să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
abdomenul, care e mereu pe cale să dospească dacă nu sunt cu ochii pe el, și am Încheiat cu o lungă serie de Întinderi. Când am plecat de la sală, Îmi simțeam corpul plăcut Îngreunat, de parcă Îmi pusesem În mișcare toate părțile leneșe și reușisem să le fac să-și intre În formă. Spălată, parfumată și gătită, am plecat apoi În căutarea lui Rachel. Am găsit-o În biroul de la parter, Încă În hainele de stradă, sporovăind cu Lesley. Nu era o conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aș putea să-i stau În preajmă, să-i dau sfaturi și să-i fac unele servicii, dar el este cel de la care va trebui să se ceară competență și trudă. Eu sunt plin de bunăvoință, dar sunt ignorant și leneș. Renunțând să mai insiste, Fazel preferă să-mi răspundă pe același ton: — E-adevărat, pot să depun mărturie. Și, pe deasupra, ai alte metehne, Încă și mai mari. Îmi ești prieten, o știe toată lumea, adversarii mei politici n-ar avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Rolling Stones și cu vacanțe în Grecia, a adăugat vocea. A primit totul de-a gata, ca toți „copiii Italiei”. O „generație de pierde-vară” și „pe vremea lui Mussolini a fost altfel”. Anna e „plină de viață” și „veselă”, însă „leneșă” și „dezorientată”. „Dezorientată”, a repetat bunicul de două ori. Pantoful mă strângea din nou, simțeam o apăsare, ca totdeauna înainte să vină durerea. M-am gândit: aha, de aceea mi-a făcut el o introducere așa lungă. Fiindcă Anna e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și „dezorientată”. „Dezorientată”, a repetat bunicul de două ori. Pantoful mă strângea din nou, simțeam o apăsare, ca totdeauna înainte să vină durerea. M-am gândit: aha, de aceea mi-a făcut el o introducere așa lungă. Fiindcă Anna e leneșă și dezorientată, iar acum eu nu mai am încotro, trebuie să mă logodesc cu Anna cea leneșă. Să fii dezorientat era rău, aflasem asta la școală. Să fii leneș era și mai rău. Vocea a spus că știa de unde veneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca totdeauna înainte să vină durerea. M-am gândit: aha, de aceea mi-a făcut el o introducere așa lungă. Fiindcă Anna e leneșă și dezorientată, iar acum eu nu mai am încotro, trebuie să mă logodesc cu Anna cea leneșă. Să fii dezorientat era rău, aflasem asta la școală. Să fii leneș era și mai rău. Vocea a spus că știa de unde veneam eu și tata: din socialism și țara noastră era o țară grozavă, iar tovarășul, un bărbat demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
oprit în fața mea. „Ciao.” Glasul îi suna puțin tărăgănat, dar mie asta îmi plăcea nespus. „Ciao.” „Vii de la bunicul?” „Da.” „Ce a vrut de la tine?” „A vorbit o mulțime.” „Altceva nici nu știe să facă. Ți-a spus că sunt leneșă și așa mai departe?” „Îhî.” „Și îl crezi?” „Hm.” „Nu face nimic. Ești încă un puști. Ți-a plăcut plimbarea cu motocicleta?” „Foarte.” „Ce ți-a plăcut cel mai mult?” Aș fi vrut să-i spun că îmi plăcuse cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
seama tot timpul la picioarele lor când merg. Toni încerca să-l convingă pe tata că ar trebui să rămânem. A spus: „Teodorescule, spălatul vaselor nu e ceva pentru tine. Doar provizoriu, cu siguranță. Asta-i o treabă pentru americanii leneși și pentru negri.” Tata a răspuns: „N-are nici o legătură cu spălatul vaselor.” „Teodorescule, problema cu limba engleză nu-i așa importantă. Se rezolvă cu timpul. Uite-mă pe mine, cu capul meu plin de whisky și tot am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să se prăbușească deasupra capului său. Nu mă mai pot abține, dau buzna în biroul lui Hava fără să bat la ușă, închid ușa în urma mea și mă sprijin de ea, trag aer în piept, ea își scoate cu gesturi leneșe ochelarii de citit, Naama, spune ea apăsat, ce s-a mai întâmplat, pari foarte agitată, iar eu înțeleg că nu are nici un rost să mă mai ascund, păcat de efort, și întreb cu zâmbetul unei copile mari, cine era? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mergem la picnic pe malul mării. Eu mai degrabă aș fi stat în pat toată ziua, dar are dreptate: ar fi prostesc din partea mea să vin la mare și să nu mă duc s-o văd. Așa că îmi târăsc corpul leneș, satisfăcut, jos din pat, îmi pun bikinii, un tricou și blugii, în timp ce Jake, jos, umple coșul. A adus mâncare de la Londra special pentru această ocazie. Poate că s-a înscris în vreun concurs secret „Cel mai tare iubit al anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
duc la baie”. 30 Și chiar faimoasa fraternitate a Rozei-Cruce declară că prin tot universul circulă profeții delirante. Într-adevăr, abia ce a apărut acea fantasmă (deși Fama și Confessio dovedesc că era vorba de simpla distracție a unor minți leneșe), a produs o speranță de reformă universală și a generat lucruri În parte ridicole și absurde, În parte incredibile. Și astfel, oamenii probi și onești din diferite țări s-au pretat la această Înșelăciune și bătaie de joc ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vorbea, zicea Întotdeauna „Altul“ cu A mare. Fapt e că am sărit În sus, ca mușcat de o aspidă vicontele tresări ca mușcat de o aspidă o sudoare rece ca gheața Îi brobona fruntea baronul Îl privea țintă printre rotocoalele leneșe ale țigărilor lui fine, rusești „Vreți să spuneți, am Întrebat, că se intră În criză nu din cauza divorțului de propriul partener, ci din cauza posibilului sau imposibilului divorț al celei de-a treia persoane, care a adus În criză cuplul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
întâlnit cu Dan. A venit pe la mine. Îl cunoști? — Cum să nu-l cunosc. Umblă cu prietena lui Doina. Așa parcă o cheamă. — Mi-a spus că Doina este gravidă. — S-au căsătorit?întreabă Teofana bucuroasă. — Numai noi suntem mai leneși. Cum arată Doina cu burtică? — N-am văzut-o. Prima gravidă pe care vreau s-o privesc vei fi tu. Aici va lua ființă primul noastru copil, îi mângâie tandru pântecele Cezar. — Voi arăta ca naiba, zâmbește Teofana. — Vei fi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
poate. Nu zic ba... Cu condiția ca țăranul să fi fost într-adevăr harnic și întreprinzător. Mie însă, care am o veche experiență în privința asta, dați-mi voie să rămân convins că arendașul a intervenit tocmai fiindcă țăranul român e leneș și nepăsător, așteptând să-i vie totul de-a gata de la boier sau, în vremea din urmă, de la stat... Uite-așa, domnilor! Scuzați-mă dacă sunteți de altă părere, dar eu... Baloleanu avu un gest de consternare, fără a putea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am auzit și în tren vorbind cum vorbiși acuma, onorate domn. Nu ți-am răspuns, fiindcă mi se pare monstruos ca un om care trăiește și se îmbogățește din exploatarea țăranului să afirme totuși, cu atâta insistență, că țăranul e leneș. Dar chiar presupunând că ar fi cum zici dumneata, imputarea sau ocara dumitale n-ar privi pe țăranul nostru, ci pe cei ce l-au emancipat numai de formă și I-au lăsat, în fapt, mai încătușat ca pe vremea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]