4,155 matches
-
lumea atunci! Tu, alături de Jupiter. Fiecare săvârșind același lucru simplu și esențial. La nevoie puteai să faci o mișcare stângace pentru a-l atinge cu cotul din greșeală. El întorcea spre tine ochii săi aroganți, examinându-te o clipă prin lentilele ochelarilor, ca pe o muscă, apoi revenea la prea omeneasca lui operație. Nici zeii nu pot fi fără întrerupere zei. Din când în când, pentru câteva clipe, se umanizează. Și cât de plăcut e să ai un zeu alături de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
picioare de pâslă, a strâns de pe podea și de pe marginea patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinându-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și a izbucnit într-un hohot de râs strident, care se auzea și după plecarea lui. Am fugit să-l ajung și m-am dus la arhivă. Cu ochelarii pe nas. Arhivarul stătea la masă și scria. Semăna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
izbi formula «ne spui» - ce anume ai căutat în atâtea nopți în sala cu oglinzi”. „Cum adică ce-am căutat?” m-am mirat. Și nu m-am putut stăpâni să adaug: „Dar tu ce-ai căutat?” Arhivarul deveni țeapăn. Dincolo de lentilele ochelarilor, ochii lui mă fixau mici și plini de ură. Se sculă de la masă și mă lăsă să înțeleg că nu mai avea timp de pierdut cu mine. Pe coridor am observat cu surprindere că se făcuse seară. Bătrânii ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Într-adevăr, iată-l acolo, cu eșarfa roșie la gât, cu jacheta kaki, cu o pereche de pantaloni albaștri. Era uniforma fanfarei lui don Tico, dar el avea acum un centiron cu cataramă și un pistol. Prin ochelarii lui cu lentile groase care-i atrăseseră atâtea ironii din partea foștilor lui colegi de la oratoriu, acum privea fetele care se grămădeau În jurul lui, de parcă ar fi fost Flash Gordon. Jacopo se Întreba dacă Cecilia era și ea Întâmplător pe-acolo, printre lume. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În fine, prin lentila estetică modernistă a autorului „Cursului de poezie” producțiile urmuziene se văd ca niște simulacre ludice placate pe vid: „A avea aerul că povestești fără să povestești nimic poate duce la un epic pur”. „Caz-limită”, fabula „Cronicari” e privită din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
polițist și-o casnică, ambii de origini foarte modeste, doi sărăntoci - ce relații puteau să aibă? Eliminați. Era foarte simplu. Totuși, acum când Camilla o privea tremurând de supărare, iar Kevin o fixa cu ochiul lui strabic și imens din spatele lentilelor, iar falsa blondă Emma o privea cu ochii ei negri, strălucitori și isteți - calculul pe care și-l făcuse, gestul ei, Însăși ideea de a fi conceput o astfel de petrecere Îi păru dezgustătoare. Își reveni cu greu. Clopoțelul sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răspunse: — Cobor. Ușile automate ale ascensorului se Închiseră fâșâind. Elio se analiză În oglinda mică. Un norișor de păr cenușiu, un nas foarte lung, ușor deviat spre dreapta de un pumn primit cu mult timp În urmă, ochi vioi În spatele lentilelor. Purta o pereche de pantaloni de pânză simpli și un pulovăr albastru, În deschizătura căruia se vedea o cămașă azurie, descheiată. Astăzi avea de mers la marginile circumscripției sale electorale, turneul prevăzând colectarea voturilor de la periferie: la ultima Întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aici, să lingă pantofii unui deputat care face pe el de frică din cauza unui bilețel cu o stea În cinci colțuri și din cauza unor amărâte de gloanțe puse Într-un plic. Se Întoarse spre el - ochișorii lui minusculi pendulau În spatele lentilelor pătrate, iar nasul extrem de lung sfida penumbra automobilului. — Am nevoie de o cafea, Buonocore, răspunse Elio. Fii mereu optimist. O fi fost o Întâmplare. Poate că, Într-adevăr, aveau o ședință. Nu te lăsa descurajat. Nu acum, când mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trist. Kevin răsuflă din greu. Atunci Camilla Își dădu seama că era viu. Copleșită de rușine, fugi În baia de alături - ascunzându-se după paravanul verde. — Kevin? Îl strigă Încet de parcă ar fi fost bolnav. Kevin deschise ochiul. Își curăță lentila: pe ochelari continuau să se formeze picături mărunte ca stropii de ploaie. Nu se mișcă. N-avea să mai iasă niciodată din baie. Nu Înainte de a mai suna clopoțelul, nu Înainte de a se fi golit toată școala. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
suficient, să Întâlnească o fată drăguță, să fie fericit. Măcar un pic. — De cât ai nevoie? Îl Întrebă, scoțând din buzunarul pantalonilor carnetul de cecuri. Zero ezită, nesigur. Ochelarii lăsaseră pe nasul tatălui său două scobituri adânci și roșii. Fără lentile, pupilele sale minuscule păreau nespus de opace, aproape stinse - și Îndrăzni: — Douăzeci, spuse Înroșindu-se. Îi părea o cifră enormă, monstruoasă. Nu mai văzuse niciodată douăzeci de milioane la un loc. Elio semnă cu un gest repezit, fără să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
De altfel, era Îmbrăcat diferit față de momentele În care trebuia să fie - pentru puștii lui și pentru părinții acestora - timidul profesor de italiană, tânărul intelectual sacrificat pe altarul școlii. Era strălucitor, stilat și cool. Nu purta ochelarii aceia rotunzi, ci lentile de contact. Practic, era o altă persoană. Pentru că, cuprins de entuziasm În așteptarea deosebitei cine din seara aceasta pe Colinele din Maremma și pentru cele trei zile În hotelul șic din Saturnia, prădase Emporio Armani de pe bulevardul Babuino: În niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fantomatic lăsase Eternal Caballé. Carcasa CD-ului Înșiruia titlurile: Trăiește nefericit alături de ea. Eu sunt umila ta umbră. Mereu liberă. Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha se așeză la volan, Își Înfipse degetele În ochi și Își scoase lentilele. Cu un gest eliberator, care Îi provocă o mare plăcere, le aruncă pe fereastră. Își puse ochelarii, ca și cum ar fi făcut În ciudă cuiva. Sau lui Însuși. Emma deschise aparatul. Vocea lui Montserrat Caballé se izbi de geamurile Închise. N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-o, că nici nu voia să iasă, mi-au tras-o afară cu forcepsul, m-a luat o hemoragie că era să crăp, Îi explică Olimpia tânărului aceluia gentil care rămăsese țeapăn pe palierul Întunecat, cu o privire timidă În spatele lentilelor rotunde ale ochelarilor. Toți mă Întrebă dacă suntem surori, aceiași ochi, aceeași gură, aceleași ț... mă scuzați pentru intimitatea asta, ca două picături de apă, Își dădu drumul Olimpia. Fericită că, În sfârșit, conversa și ea cu cineva, ea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
povesti ce se Întîmplase. Înarmată cu o puternică lanternă pe care i-o dăduse Ryan, constată perplexă că Îngrămădeala cablurilor electrice ruginite, mîncate de sare și acoperite de praf era pur și simplu de nefolosit. Puse chiar mîna pe enorma lentilă de sticlă și verifică singură că era rece. O neliniște surdă, care Începea să-i devină familiară, ieșise din nou la suprafață. Totuși nu fusese victima unei halucinații! O dată În plus, cineva se străduia s-o sperie creînd un fenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
năpădi gîtul, Înăbușindu-i strigătul. Se prăbuși În inconștiență. * * * Lucas Își asigurase sprijinul logistic al bazei aeronavale de la Lanvéoc-Poulmic. Un elicopter Superfrelon fusese pus la dispoziția lui, pentru a ușura căutările. Îngenuncheat În fața ușii deschise de la carlingă, cu ochii În lentilele binoclului cu rază lungă de vedere, scruta marea, păstrînd totodată legătura cu Morineau, care patrula cu oamenii lui la bordul vedetei jandarmeriei. Polițistul Încerca să-și recapete judecata limpede. PÎnă atunci, Ryan nu-i făcuse nici un rău Mariei, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doi. Un om se schimbă În patruzeci și patru de ani, mai ales cînd a petrecut trei sferturi din ei la Închisoare. Nora lui Arthus insistă. - Dar ochii? Privirea? E singurul lucru care rămîne identic toată viața. - Și-a pus lentile de contact, spuse Marie. Îi Întinse o poză laser bătrînului, care nu mai scotea o vorbă. - Am plecat de la un portret al lui Erwan la șaptesprezece ani, l-am Îmbătrînit printr-un program de modificare a trăsăturilor și am Înlocuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tânăr. Într-o seară, ieșind din patiseria Sud Tunisien, o Întâlni pe Annick. După scurta lor Întâlnire din vara lui 1974, n-o mai văzuse. Se urâțise și mai mult, acum era aproape obeză. Ochelarii pătrați cu ramă neagră și lentile groase Îi micșorau și mai mult ochii căprui, subliniau albeața bolnăvicioasă a pielii. Băură o cafea Împreună, fu un moment destul de penibil. Era, și ea, studentă În Litere, la Sorbona; locuia chiar În vecinătate, Într-o cameră cu ferestre spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu cea care te va învăța să gătești. Mama lui Nathaniel nu e deloc așa cum m-am așteptat. Mi-o imaginam ca pe un personaj drăgălaș gen Mrs. Tiggywinkle, cu părul argintiu prins în coc și ochelari cu jumătate de lentilă pe vârful nasului. Spre mirarea mea, mă întâmpină o femeie subțirică și drăguță, cu o față foarte vie. Are ochii albaștri deschiși, conturați cu un dermatograf fin. Are părul cărunt împletit în două codițe ce-i încadrează chipul, poartă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă face să tresar. Mă simt de parcă aș fi pe o bandă rulantă. Cu un singur sens, înainte. Îmi croiesc drum cu picioarele ca plastilina spre mijlocul peluzei, unde a fost aranjată o tribună cu microfon. Soarele glisează în toate lentilele aparatelor de filmat sau de fotografiat și sunt parțial orbită. Îl caut pe Nathaniel din priviri în mulțime, dar nu-l văd nicăieri. Trish se află la câțiva metri în dreapta mea, într-un taior de culoarea fuchsiei, și-mi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Lui Abe Îi plăceau ochelarii; Îi cumpăra și În chip de cadouri. Îmi dăruise și mie o pereche din cei care se pliază și Încap Într‑un etui mic, bun pentru buzunarul de la piept. Se jurase să nu mai poarte lentile de contact, după ce pierduse una În sosul de spaghetti pe care Îl prepara. Întâmplător, În seara aceea Rosamund și cu mine eram invitații lui la cină și am făcut fel de fel de glume În legătură cu vederea și neprevederea. - Oare lentilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lentile de contact, după ce pierduse una În sosul de spaghetti pe care Îl prepara. Întâmplător, În seara aceea Rosamund și cu mine eram invitații lui la cină și am făcut fel de fel de glume În legătură cu vederea și neprevederea. - Oare lentilele de contact erau digerabile? Așa cum se spune că ar fi fierul pentru stomacul struților? „Ce naiba are sacoul ăsta de la Lanvin care să nu aibă alte douăzeci de sacouri pe care le‑am văzut?” aș fi vrut să‑l Întreb. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu mă mai puteam schimba, dar socoteam că e un lucru excelent să‑mi văd cusururile și fisurile subliniate de cineva care ținea la mine. În orice caz, Însă, nu aveam nici o intenție să‑mi extirp, printr‑o chirurgie critică, lentilele metafizice cu care mă născusem. Aceasta este una dintre capcanele pe care ni le Întinde o societate liberală - ne menține copilăroși. Probabil că Abe ar fi spus: „Numai tu singur poți opta: sau continui cu optica puerilă, sau nu”. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de lemn, cu lucruri de apucat în mână și de potrivit cu mâna și de tors și așa mai departe. Se și visează, o figură poetic-romantică, un soi de Goethe feminin, țesând la război, cu soarele de dimineață sticlindu-i în lentilele ochelarilor astfel încât nimeni să nu poată spune, nici chiar ea, dacă în ochi i se poate citi o veselie reținută sau dimpotrivă, o tristețe nemărginită. Frunzele castanilor se profilează pe pereții apartamentului de bloc și în tăcerea mișcătoare, ea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
continuare, dar adevărul era că nici el nu știa ce face toată ziua, nu se gândea la asta și nu conștientiza. Erau mari șanse ca într-o zi să se masturbeze în neștire, sau să stea cu ochii lipiți de lentila telescopului, fixând aurora, sau să se cuibărească într-un colț și să-i asculte pe ai lui cum se ceartă violent din cauza unor observații meteorologice contradictorii. Se mira singur constatând ce viață interesantă duce, mai ales atunci când pleacă spre Sprujdt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de mare inspirație, când am regăsit, într-un sertar, binoclul militar care mă făcuse celebru în tabăra dintr-a noua. L-am luat și m-am aplecat cu el peste balustrada balconului. Nu se vedea nimic; avea praf depus pe lentile. După ce l-am șters, am remarcat în piațetă două fete care corespundeau descrierii. Una înaltă, blondă și subțire, însoțită de un Rottweiller, citea o revistă. Alta, ceva mai scundă, cu forme rotunjoare și păr castaniu, vorbea la celular. Primul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]