1,342 matches
-
Roumaine, ritmând o arie bretonă, La Paim polaise, la fiecare ceas: și În aerul plin de adulmecări și de pofte sănătoase, lesne de-mpăcat cu câțiva gologani la turcul din piața Sărindarului, care Îți oferea, cu glas baritonal, salipul său, savantă licoare exo tică, suc distilat din coji și boabe mult aromatice, servit fierbinte În ceșcuțe de cafea și cu bonomie orientală; sau la precupețele zvelte și legănate pe șolduri sub cobilița cu chiupuri mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cel puțin în fermecătoarele grădini suspendate ale Semiramidei... Iar vajnicii apărători în uniformă ai regimului comunist, dintr-un adânc spirit de iubire patriotică, îmbinat într-o proporție considerabilă cu respectul datorat ilustrisimului patronim, turnând în bârdâhanele lor cantități industriale de licoare zăvoiană, s-au aghesmuit în așa hal încât la un moment dat vorbeau încrucișat, fiecare în limba lui, neînțelegându-se absolut nimic din acest multidialog, fiecare amplificând numărul decibelilor emiși, într-un asurzitor vacarm, potențat de euforizanta agheasmă de Zăvoaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
chestiunea rezolvată sub întreitul aspect: tehnic, militar și patriotic, au ajuns la concluzia justă și unanimă că merită cu prisosință o doză dublă de agheasmă. Păi, nu? Au cerut binecuvântarea Celui de Sus, care se afla din belșug în această licoare zăvoiană, și s-au împărtășit din ea cu atâta convingere și smerenie fariseică până ce au căzut cu toții secerați sub sfântul tricolor. "Ardea... ...Arde... Aaaaaa.......aaaa......" Acesta, pleoștit și amărât foarte privea încremenit la grupul de luptători morți pentru patrie, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îndemnuri pentru tinerii învățăcei. Era un mijloc de septembrie luminos, cu zile binecuvântate de un soare încă viguros, cu parfum de fructe ce se ofereau culesului și cu chemări ademenitoare ale rodului viilor de a fi adunat și transformat în licoare bahică. Vremea frumoasă și gândurile ce îl asaltau l au determinat pe Dumitru Dascălu să prefere mersul pe jos, așa cum făcea adesea și atunci când era în activitate, iar acum a optat pentru acest mod de deplasare ca să poată cugeta în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
modul cum se scotea țuica din budană, pe vrană, cu ajutorul unui țoi legat cu sfoară, cu capacitate de 50 sau 100 de mililitri, numit ciocan. Gâga Rada, mama gospodarului, mă îmbia uneori și pe mine cu câte o măsură de licoare cu parfum de prune pe care ea o aprecia și o degusta cam des, fiind mai tot timpul cu nasul roșu, ofertă pe care eu o refuzam. Eram prea tânăr pentru a mă deda la asemenea tentații. În această zonă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acum. Din desfășurarea acestui eveniment ne vom convinge dragi cititori, că viața este ca un ocean care ascunde multe secrete în ea. Sunetul muzicii începu. Invitații se agitau, alții mâncau, întrețineau conversații, aprindeau țigări sau ciocneau pahare înainte de a savura licoarea din ele. Nimeni nu critica și nici nu aproba ceva. Era o noapte răcoroasă cu o puzderie de stele scântietoare. El simțea că are lângă dânsul cea mai frumoasă stea dintre ele. O invită la dans, ea se ridică încet
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
privise în oglindă, observă că arăta mototolit și nici un fir de păr nu era la locul lui. După ce ieșise din baie stinse cu grijă lumina, apoi puse în două pahare câteva cuburi de gheață peste care turnă dintr-o sticlă licoarea galbenă, acidulată cu marca lor preferată. Dar, înainte de a electriza cele două pahare, bărbatul se apropia de ea zâmbind. Îi mângâie părul domol și-i spuse că viața e lungă și abia acum începe, că va mai cunoaște și alte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cum călătorise cei patruzeci și ceva de kilometri, scoțând totodată din bagajul ei o butelcuță cu vin ce avea un buchet de strugure copt. Cu un zâmbet slab și răpusă de oboseală destupă butelcuța cerând două pahare în care turnă licoarea limpede ca lacrima, făcând niște mărgeluțe mici la suprafața paharului. Își umezi buzele de plăcere ciocnind cele două pahare cu gust de Avrămești. Carlina își dădu seama că stătea în picioare, deși nu-și amintea când se ridicase. În timpul celor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de „comunitate, sau conferie (inclusiv religioasă)“ și astfel nentoarce la vremurile breslelor prerenascentiste ! ... Dincolo de fascinația, ori de povară cuvintelor și asocierilor de cuvinte, rămîn, însă, realitățile în atenție, iar cea care ne preocupă - focarul spiritual din orașul viilor și-al licorii bahice - rămîne un centru de referință prin cel puțin trei semne distinctive: 1. Am în vedere, în primul rînd, modul in care Liceul „Cuza Vodă“ a prins viața, în clipele ce hotărau destinul României Mari, ca instituție menită a răspunde
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
păsări, obiecte de uz gospodăresc specifice vieții de la țară, adică podgoreanului. În jurul cramelor, îndeosebi, tronează într-o veselie butoaiele goale, adevărate personaje care stau la sfat, participă la un joc bizar ori se bulucesc nerăbdătoare la ușă pentru a primi licoarea bahica („Peisaj” - pp. 86, 157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare, în timp ce peisajul urban propune perspectiva aproapelui, uitătura împiedecându-se de trunchiul contorsionat al unui arbore, de un stâlp de felinar sau de-o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fierte, în procesul de preparare a lichidului magic ayahusca. Și pentru a fi atrase spiritele bune, pisarea plantelor se face cu cântec sau fluierat ușor, melodic. „După aproape o zi de fiert au rezultat mai puțin de doi litri de licoare maronie groasă, nu foarte atractivă, pe care Alfonso a pus-o cu grijă într-un flacon de plastic”. Mai apoi, șamanul toarnă licoarea în cupe și este oferită celor dornici de senzații ciudate, nu înainte ca starea „pacienților” să fie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fluierat ușor, melodic. „După aproape o zi de fiert au rezultat mai puțin de doi litri de licoare maronie groasă, nu foarte atractivă, pe care Alfonso a pus-o cu grijă într-un flacon de plastic”. Mai apoi, șamanul toarnă licoarea în cupe și este oferită celor dornici de senzații ciudate, nu înainte ca starea „pacienților” să fie testată prin procedura „cititului în lumânare”. Ingrid mărturisește că a acceptat să înghită și o a doua doză de licoare. Rezultatul? „Mă uit
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
apoi, șamanul toarnă licoarea în cupe și este oferită celor dornici de senzații ciudate, nu înainte ca starea „pacienților” să fie testată prin procedura „cititului în lumânare”. Ingrid mărturisește că a acceptat să înghită și o a doua doză de licoare. Rezultatul? „Mă uit în jur la copacii cu forme ciudate, aud un nechezat de cai și aștept să văd o scenă de bătălie cu cavaleri, praf și sulițe. În schimb simt un nod puternic în gât, bâjbâi după hârtia igienică
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
chinuit între lovituri de pietroi, privită de doi căței curioși. Momentul ceremoniei. Suntem patru: eu, Mari, Sonia și Jose, alt ecuadorian prieten de-al lui Alfonso. După aproape o zi de fiert au rezultat mai puțin de doi litri de licoare maronie, groasă, nu foarte atractivă, pe care Alfonso a pus-o cu grijă într-un flacon de plastic. Alfonso îmi explică cum după fierbere rămâne cam a zecea parte din cantitatea inițială. Din punct de vedere al rețetei, doar Yage
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
același moment îmi apare un gând foarte clar de „pentru ce iau porcăria asta”. Las gândul să treacă, beau cât de mult dintr-o înghițitură, cantitatea e prea mare trebuie să mi trag sufletul, respir și reușesc să golesc paharul. Licoarea are aceeași culoare maronie și miros respingător din amintirile mele, însă gustul amar îmi pare îndoit cu apă și pe fundul paharului rămân câteva bucăți mai mari de ceva neidentificat. Cred eu, gustul este și mai oribil față de ce mă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu șamani unii participanți merg să bea ayhuasca pentru a doua oară. Mă simt obosită, ideea de a mă ridica în picioare nu mă atrage în nici un fel și mai ales ideea de a mai consuma un pahar întreg din licoarea dubioasă mi se pare complet neatractivă. Închid ochii și mă las într-o toropeală întreruptă doar de icaros urile care par să atingă direct fiecare celulă, făcând-o să vibreze. Vocea Elizei în special, pare să aibă capacitatea de a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe frunte și pe umeri apoi se retrage pe bancheta de lemn. Face niște invocații de început al ceremoniei, apoi mergem pe rând să bem ayahuasca. Mă ridic după Chris, Jorge îmi întinde o cupă mică cu câteva degete de licoare, o iau cu ambele mâini, o duc la buze și am o senzație neașteptată de „abia aștept să beau”. Înghit lichidul maroniu și rămân surprinsă de gustul cu nuanțe de ciocolată amară care nu mi se pare în nici un caz
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
creația lui. Îmi arată o porțiune în care Takiwasi cultivă ayahuasca de la cuiburi foarte tinere până la cele în vârstă de peste zece ani. Îmi spune că tulpina de Baanisterios Caapi trebuie să aibă măcar opt ani pentru a putea produce o licoare suficient de puternică, de regulă se folosesc tulpini de zece ani. Cu cât mai bătrână planta, cu atât va fi gustul mai amar și licoarea mai potentă. Îmi amintesc vag că Alfonso spunea că planta pe care o folosește el
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tulpina de Baanisterios Caapi trebuie să aibă măcar opt ani pentru a putea produce o licoare suficient de puternică, de regulă se folosesc tulpini de zece ani. Cu cât mai bătrână planta, cu atât va fi gustul mai amar și licoarea mai potentă. Îmi amintesc vag că Alfonso spunea că planta pe care o folosește el are cincisprezece ani. Jose continuă turul grădinii și a straturilor elegant plivite. Îmi împărtășește câteva dintre cunoștințele lui despre lumea plantelor. Dintotdeauna plantele au fost
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sunt ori șarlatani, ori nu înțeleg nimic din ceea ce fac și nici nu se sfiește să își spună părerea. La conferință, spre exemplu, la un moment dat s-a iscat o dezbatere pe tema ayahuasca, cu unii care susțineau că licoarea are puteri supranaturale, atribuindu-i chiar rolul unui dumnezeu. Jorge nu numai că a explicat întregii adunări că ayahuasca nu este nimic mai mult decât un medicament dar a completat explicația cu a eticheta drept prostie completă orice încercare de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tărie. Partidele durau ceasuri întregi, timp în care tăria, servită în pahare de apă, încingea atmosfera. Eu nu prea mă omoram nici cu delicatesele ardelenești, care pentru stomacul meu erau prea dure și picante, și cu atât mai puțin cu licorile tradiționale, ceea ce-mi aducea mereu apostrofarea "se poate, ne jignești, fii bărbat!". Am încercat să fiu "bărbat" câteva zile la rând, până am căzut într-o seară lat, în anii următori punând palincă în gură doar cu norma de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aceasta este formula pentru pui cu cartofi, repetă aceleași cuvinte chelnerului și fu servit cu o nouă porție de fasole! Nu era cazul la mine! Am ales un platou cu antreuri apetisante, un păstrăv la grătar, însoțit de o excelentă licoare surpriză, un aligote de Jidvei, salată de fructe, cafea pentru soție și ceai de iasomie pentru mine. Luasem la plecare un avans în "valută" de la MAE, așa că nu-mi făceam probleme cu plata consumației, gândind și la faptul că meritam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Murfatlar și apoi la Niculițel, sora șefă de fermă tot acolo și un nepot la Valea Călugărească, așa că nu mă pot plânge că n-am avut parte de "neamuri bune" la acest capitol. Dar mă încântă uneori, la "ocazii", alături de licorile naționale, să dau "cep" și la o sticlă de "Concha y Toro" pentru aducere aminte a acelei minunate excursii! Aveam și eu doi colaboratori care cam dădeau târcoale pe la hrubele lui Don Melchor unul ziua și altul seara. Cel "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cel mai des folosit e "cafea"! Este cunoscută povestea cu păstorul de capre din Abisinia (Etiopia de azi), care a observat că patrupedele care mâncau fructele unui arbust începeau să "danseze", erau mai vioaie și mai zglobii. De aici până la licoarea ce făcea deliciul snobilor din bătrâna Europă și din "Lumea nouă" a fost cale de un secol. Cultura cafelei în Brazilia a început prin 1727, când un militar brazilian a adus câteva "semințe" și butași din Guyana franceză. Cultura s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cei care o fac prost plătită. Am citit prin ziare și am văzut la televizor eforturile brazilienilor de a menține prețurile cafelei pe plan mondial, dând pradă flăcărilor tone de boabe. Și aceasta când în România "alimentația rațională" înlocuise minunata licoare cu "nechezolul" național. Bine că am revenit la "cafeaua braziliană"! În drum spre Curitiba, am făcut un popas seara la Sao Paulo, osteneala drumului nepermițându-ne soției și mie decât o scurtă plimbare pe vestita "Avenida Paulista", atât de cunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]