1,729 matches
-
bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața‑i fără creț, ascunde‑n tainicele‑i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de‑a pururi pierdute !” ăs. n.Ă Să remarcăm că acest final este o posibilitate care a fost anticipată în text, și care acum buclează creând o armonie superioară și o tușă lirică. Totul este însă profund anti- caragialesc. Naratorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un ritm mult mai alert decât se nasc copii care vor deveni viitorii cumpărători. Nu se mai deschid magazine pentru a deservi noi piețe de desfacere, ci pentru a se fura clientela altora. Pe măsură ce crește competiția, este nevoie de un liman - de o știință, de exemplu. Mai există și un alt motiv pentru care știința shopping-ului reprezintă o forță în ziua de astăzi. Acum câteva generații, mesajele publicitare ajungeau la urechile consumatorilor într-o formă onestă și extrem de concentrată. Erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
de aiurea, ca în Ucraina polonă. Aceste amintiri îi revin în minte lui Petru Velicikovski, acum rasoforul Platon aflat în 1742 în refugiu la Pecerskaia Lavra, și sub puternica lor impresie, hotărăște, la aproape douăzeci de ani, să-și caute limanul de liniște și învățătorul visat în Țările Române. Astfel, în 1742, trece clandestin Nistrul cu barca și ajunge pe pământ românesc. Nu avea să se mai reîntoarcă nicicând în Ucraina, după cum nici nu avea să-și mai revadă vreodată mama
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
biologică este pusă în pericol. Aflat din nou sub amenințarea unei puteri potrivnice Ortodoxiei Creștine, și purtând răspunderea nu doar pentru propriul suflet, ci și pentru viața celor șaizeci și patru de ucenici, preotul și starețul Paisie își amintește de limanul de liniște care l-a scăpat cândva de catolicismul polon. Și astfel, în 1763, la vârsta de patruzeci și unu de ani și după șaptesprezece ani de ședere neîntreruptă la Athos, o pornește, împreună cu întreaga obște de ucenici și cu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cândva de catolicismul polon. Și astfel, în 1763, la vârsta de patruzeci și unu de ani și după șaptesprezece ani de ședere neîntreruptă la Athos, o pornește, împreună cu întreaga obște de ucenici și cu toate cărțile adunate, spre Țările Române. LIMANUL DORIT. MOLDOVA După o încercare nereușită de a se stabili la schitul Vărzărești din Muntenia, Paisie se instalează împreună cu toată obștea sa, la mănăstirea Dragomirna, în nordul Moldovei. Suntem în 1763. Din acest moment și până la moarte, Paisie va fi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
generatoare de timpi ai povestirii și dinamicii narative. Timpurilor istorice de restriște, li se suprapun așadar timpii narativi ai textului, timpii fugii, care desfășurându-se în mod iterativ construiesc un adevărat tipic al curgerii textului și acțiunii, după modelul: deplasare - liman - apariția elementului disruptiv - fuga ca soluție - continuarea deplasării. Aceștia ar fi timpii fugii, care dispuși pe sintaxa ritmică pe care și-o construiește textul, pun în mișcare un scenariu itinerant cu episoade multiple, individualizate doar prin toponimul specific desfășurării unei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mult există și o variantă a ei nocturnă. Aceste discuții, aflăm din text, „mult folositoare de suflet”, au loc și noaptea uneori, la lumina lunii, până la vremea slujbei de la miezul nopții. Sunt pauze descriptive, puternic nominalizate, care sugerează ideea de liman, de rezolvare finală a tuturor tensiunilor traversate până la acel moment, și de descoperire prin uimire. Personajul principal explorează o lume nouă pentru el, de care nu încetează să se uimească. Sugestiv este în acest sens și episodul în care este
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în care ne-am născut și am crescut, ne spun și ele fiecare câte o poveste. Mai târziu, la vârstă matură, fie la vreme de restriște căutând vreo povață într-o Carte Sfântă, fie la timpul vreunui mare post, căutând liman de limpezire a gândurilor, intrăm în librărie sau ne oprim la pangarul bisericii de parohie, cumpărăm o carte despre viața unui mare ostenitor întru Hristos, pe care o strecurăm cu nădejde în geantă și plecăm acasă convinși ca umblăm impreună
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fetiță, în căruța lui moș Filip către Traian Val. Tren aglomerat pînă la Basarabeasca apoi alt tren către Cetate. Calvar. Aici alte întrebări. Mai ales privind gazda. În centru nu, lângă centru nu, așa că hai la mai mahala pe malul Limanului Nistrului, poartă cu poartă. În sfârșit, o femeie cu doi copii agățați ciorchine de fustă ne-a primit. Avea liberă o cameră cu un pat și o masă. Ne gândeam că, în momentul cînd va vedea năvala a trei copii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în orice clipă ai fi putut să dispari, o mână de după o poartă trăgându-te undeva în întuneric. Bărbații noștri (Liviu și Costică - eram doar noi patru) simțeau o strânsoare în spate, ne-au mărturisit-o când am ieșit la liman, ajutați de un bătrân stafidit care-și făcea siesta trăgând din narghilea în fața unui intrând întunecos. Am scăpat, deci, și ne-am urmat calea prin bazarul din Cairo, până când s-a făcut ora de întâlnire cu restul grupului. De la el
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
căzută, tăiată-n două. Pe un astfel de drum ne-a purtat Mitică și am fi petrecut restul excursiei printre dune, dacă n-ar fi scos Dumnezeul nostru și Allahul lor un camion în cale, care ne-a purtat spre liman. Spiritele fiind încordate, am trecut în umorul negru, glumind chiar că acel camion este trimis de niscaiva teroriști porniți să ne răpească. Palpitant! În cele din urmă am hotărât că totul era trecut în program, ca să ne dăm puțin curaj
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
finală, mătasea unică, încărcată de finețe și de greutate, consistentă și transparentă, delicată și rezistentă. Toate acestea la un loc. Au fost zile când, stând alături de Liviu și privindu-l cum lucrează, mi-era teamă că nu va ajunge la liman, toate lucrările părându-mi fade. Parcă nu era pictorul pe care-l cunoșteam. Pictorul era! Ceea ce nu cunoșteam era modul, etapele prin care trece fiecare operă de artă. Travaliul acesta imens care te costă atâta energie dar care, în final
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a stins din viață la 38 ani în floarea vârstei, când în urma unui concurs pe țară, a reușit primul pentru a pleca ca diacon la Capela română din Paris. Mama sărăcuța s-a zbătut cu necazurile pentru ca să ne scoată la liman iar în 1940, când cel mai mic dintre noi era încă elev, a plecat pentru totdeauna, lăsându-ne pe noi s-o plângem toată viața. Dumneavoastră, Bădiță Gheorghiță, vă mulțumesc că mi-ați oferit ocazia să mă spovedesc și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îngr. Sorina Bălănescu, Iași, 2000 (în colaborare cu Anda Boldur și Otilia Cazimir). Repere bibliografice: Matei Alexandrescu, „Marșul femeilor”, FCL, 1934, 885; G. Călinescu, „Marșul femeilor”, ALA, 1934, 685; Izabela Sadoveanu, „Lumina care nu se stinge”, ALA, 1937, 888; Horia Liman, „Lumina care nu se stinge”, „Lumea românească”, 1937, 195; Perpessicius, Opere, XII, 419; Alice Gabrielescu, RRI, II, 5-7; Dicț. scriit. rom., II, 313-314. V.P.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
în mîna germană, își întindea șinele pînă la Bagdad, o misiune militară venită de la Berlin era pe cale să instruiască trupele turcești, adunătură de zdrențăroși, fără arme și muniție. Mareșalul von der Goltz supraveghea această acțiune de refacere, secondat de generalul Liman von Sanders și de un roi de ofițeri în subordine. Fără îndoială că revoluția Junilor Turci 97, doborîndu-l pe Abdul Hamid, deconcertase Berlinul și stînjenise politica expansionistă germană în Orient, dar, se pare, că acesta era un motiv în plus
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fi prezenți, rapid, cu o singură brigadă, alături de flota care va forța strîmtorile. Din nefericire, printr-o indiscreție, ceea ce i-am comunicat regelui a ajuns la urechile atașatului naval german de la Legația din Atena, care a telegrafiat de urgență generalului Liman von Sanders. Acesta a luat imediat măsuri: comandanții turci au fost ridicați și înlocuiți, improvizîndu-se o nouă apărare, cu noi întăriri de mine marine... De aceea, în forțarea strîmtorii, pierderile navale au fost atît de mari, încît aliații au trebuit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la sudul Moldovei, de unde „pre vremea năpăzii lui Batie prin cetăți nemaiîncăpând, s-au tras spre Severin și peste Olt, unde și la stăpânirea bănească unii dintrânșii au ajuns” (HVR, p. 468). Cantemir prelungea Muntenia, cu domnii ei Basarabi, până la limanul Nistrului, ceea ce învedera extinderea timpurie a romanilor basarabeni din sudul Moldovei în Muntenia, unde colonizarea romană ar fi fost mai slabă, și subsumarea Munteniei la Moldova (HVR, p. 26). Cuțovlahii sunt prezentați de Cantemir pe fondul evenimentelor din Bizanț de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
modelat și care, chiar și În somnul veacurilor trecute când puține și disparate semne ne anunțau viitorul nostru unic și aproape insuportabil, În idealitatea lui, ne-au impregnat și ne-au susținut În a ajunge până la acest mal, la acest liman, unde, pentru noi, dar și pentru cei care au Împărțit viața și teritoriul acesta bogat și uluitor de frumos de pe ambii versanți ai Carpaților, totul este posibil: totul În stricta și ampla dimensiune umană, cea a Creației și a Demnității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în stare să omoare omul! Uite, așa mi se urca un nod în gât și-mi venea să cad! Dragul meu, zice tata, pentru bucuria ce mi-ai făcut astăzi, voi munci și voi lupta pentru tine ca să ieși la liman chiar dacă pentru asta ar trebui să-mi vând și cămașa de pe mine!” Mai rămânem un pic lângă gura de aer proaspăt, apoi ne îndreptăm spre ieșirea din spatele școlii unde căruța cu plăvanii tatei ne aștepta. Bucuroși peste poate, fericiți, încărcați
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
port, dată fiind situația de război în care mă aflam. Și cu toate acestea l-am purtat cu foarte mare plăcere în amintirea eroului aviator Georgescu. La începutul lui noiembrie 1943 ne deplasăm într-un nou dispozitiv de luptă, la Limanul Bug-Nipru. Ne-am familiarizat cu noile poziții și cu unele raiduri ale aviației ruse, cu pierderi neînsemnate. Am stat în bordeie camuflate la țărm de mare și priveam îngrijorați spre răsărit de unde ne putea veni oricând inamicul. Cu sporite măsuri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am păstrat în străfundul sufletului meu credința că și greul cel mai greu trece, dacă știi să-l înfrunți cum se cuvine. Am avut și momente de desperare, dar atunci m-am mobilizat și mai mult și am ieșit la liman. Din desperare și îndârjirea de a lupta cu viața am defrișat și desțelenit haturile și poienile din via noastră, atunci când am văzut că drumul spre carte îmi putea fi interzis. Noroc de regretatul meu profesor și director Paul Constantinescu, acel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
etapă, de la Agonice (1970) până la Răsad de spini (1973), definește decisiv traiectoria poetei. De acum, „setea de anonimat”, ceea ce înseamnă „subordonarea eului unei ritmicități universale”, va primi semnificațiile renunțării și ale spaimei de singurătate și moarte. Ape cu plute (1975), Limanul orei (1976) și Ploi de piatră (1979) aduc o importantă schimbare de accent: în regimul trăirii poetice, plenitudinea afectivă (inclusiv cea a suferinței) cedează tot mai mult în fața epurelor mentale. Evoluție ce va culmina, mai târziu, în stilizările și ermetismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
colaborare cu Adrian Păunescu), București, 1970; Sala nervilor, București, 1972; Leac pentru îngeri, București, 1972; Cărticică de trei ani, București, 1972; Răsad de spini, București, 1973; Pasteluri, București, 1974; Cărticică de patru ani, București, 1974; Ape cu plute, București, 1975; Limanul orei, București, 1976; Poeme, pref. Eugen Simion, București, 1977; Ploi de piatră, București, 1979; Umbră pentru cer, București, 1981; Cărticică de cinci ani, București, 1983; Cină bogată în viscol, București, 1983; Planta memoria, București, 1985; Cheia închisă, București, 1987; Pietre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
1935, 324; Iulian Vesper, „Claviaturi”, „Epoca”, 1935, 1 870; N. Crevedia, Pâine și poezie: Teodor Scarlat, PRV, 1935, 144; Pompiliu Constantinescu, Despre poeți și poezie, VRA, 1935, 401; Șerban Cioculescu, Expoziția antologică a poeziei tinere, ADV, 1937, 16 307; Horia Liman, Expoziția antologică a poeziei tinere, RP, 1937, 5 756; Costin I. Murgescu, „Viața la-ntâmplare”, „Noua gazetă de Vest”, 1938, 630; Constantin Fântâneru, „Viața la-ntâmplare”, UVR, 1939, 2; Vintilă Horia, „Viața la-ntâmplare”, G, 1939, 1; Petre Pascu, „Floarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
aplauzele publicului și ale criticii! Nu, un cu totul alt „țărm”, ne-atractiv, de ne-invidiat, o postură creatoare ce nu va stârni aplauzele doamnelor intelectuale, și nici pe ale analiștilor literari închiși în orgoliile lor universitare sau nu; un liman apt de a stârni, ciclic, în mintea celui ce-l atinsese, ce-l crease într-un fel, și marele microb al îndoielii!... E, de fapt, ultima metaforă puternică a primului meu roman ce trebuia să mă scoată din aria temelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]