3,802 matches
-
care mi-a populat toată copilăria. abia când îi descuiam ușa și o vedeam, mă linișteam, venea peste mine un calm atic, inima se oprea din bătăile ei năbădăioase, fața căpăta altă culoare și gândurile se linișteau ca o apă limpede. urma masa tăcută cu lacrimile mamei pe care i le vedeam, deși mă prefăceam că nu i le observ, ofta și se ruga să ne țină Domnul sănătoși pe toți, dar, după masă, mergea în camera bunicului și bolborosea ceva
DIN AMINTIRILE UNUI FOST COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343792_a_345121]
-
fugă, el a cuprins-o ușor de umeri, a mângâiat-o pe cap și i-a șoptit la ureche: rămâi. Și a rămas. La privit în ochi, căuta privirea lui, voia să vadă hotărârea, determinarea, dragostea, a văzut niște ochi limpezi, reci și dominatori. Îi simțea puterea, era sclava lui, nu-l cunoștea, nu-l mai văzuse, dar îl dorea, îl voia cu toată fibra, cu tot sufletul ei zbuciumat, cu toată dragostea neîmpărtășită și netrăită până atunci. A pus capul
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342747_a_344076]
-
place să roadă din tine ca o molie” (teodor dume) Sentimente care dau o seninătate în așteptarea deznodământului propriului destin. Acest ocean interior îi dau consistență, este substanțial, hrănește un imaginar poetic, o reverie diurnă ori nocturnă făcută din ore limpezi și ore negre învelite în haina timpului care trece. Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forța sa de caracter, este calea care adâncește, la Teodor Dume, misterul lumii . “Viața este o îndelungată lecție de umilință”. (James
TEODOR DUME, O NOUĂ CARTE: AZIL ÎNTR-O CICATRICE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342811_a_344140]
-
luminează trecutul și explică prezentul”. Există credința în destin? Nu voi insista, dar în acest labirint se petrece totul: de la naștere până la moarte. Dincolo de aparențe, în întreaga scriere sunt și stări încifrate, personajele afișând o seninătate „construită”, autocontemplarea în apele limpezi ale sacrului căpătând, uneori, accente narcisiste...încercând, asemenea lui Narcis, „să-și atingă propria imagine” reflectată, să-și devoaleze propriul sine, în căutarea Paradisului pierdut, în definirea „ascunsului” din infinitele forme purtătoare de viață. Sentimentul dominant din volum, cum am
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
pe Luceafăr”. „Și el și-ar fi dat nemurirea pentru ea. Sigur”. „Iar colega mea, care a venit la mine, ca să-și pună sutienul, fiindcă nu putea ieși așa pe stradă, tocmai făcuse dragoste... Era destinsă, avea ochii atât de limpezi...” „Chiar crezi?” „Sunt convinsă. Vorbea despre el cu o bucurie!...” (Autodialog X) Ce poate fi mai convingător decât aceste fraze de o sinceritate frapantă, fraze scurte, limpezi, care cuprind măreția și veșnicia unui sentiment? Uneori, fraza tăiată brusc te duce
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
ieși așa pe stradă, tocmai făcuse dragoste... Era destinsă, avea ochii atât de limpezi...” „Chiar crezi?” „Sunt convinsă. Vorbea despre el cu o bucurie!...” (Autodialog X) Ce poate fi mai convingător decât aceste fraze de o sinceritate frapantă, fraze scurte, limpezi, care cuprind măreția și veșnicia unui sentiment? Uneori, fraza tăiată brusc te duce cu gândul la o ploaie scurtă de vară, la o erupție vulcanică, de unde trebuie să fugi cât mai tare și mai repede. „Nu te uita în urmă
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
spirite alese în „Ortoexistență” poeta ne spune, „Cresc mereu păduri de existețe efemere,/ dar puțini arbori cu rădăcinile în sus.” De formație filolog, este conștientă de puterea cuvintelor, dar și a celui care le mânuiește spre a le face ascultătoare , limpezi, cu putere de vibrație, sau ,,pești zburători/ care să-noate în răcoroasa mare de alb,”. Pentru a desăvârși însă o creație este necesară și inspirația, pe care o numește “bună dispoziție”. “Într-o dimineață oarecare, buna dispoziție le-nflorise în
MIHAELA OANCEA (“SOLZII NEGRI AI TIMPULUI ALB” – EDITURA “DESTINE” – BUCUREȘTI, 2015) de DORINA STOICA în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342866_a_344195]
-
să fie aducător de alinare. Pentrucă nu existai. Te-am creiat! Dar... cum n-aveam darul dumnezeirii, Creația concret perfectizată nu s-a făcut observată, dar am auzit vorbele și am văzut, scrisul rămase ca o ființă vie în aerul limpede al dimineții care-și arăta zorile. Si pentru că eu o creasem, am luat în brațele mele imaginea și i-am mărturisit iubirea care clocotea în ființa nopților. Trebuia să asculți. Pentrucă nu existai. Te-am creiat! Atunci, o rază plăpândă
TE-AM CREIAT de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342929_a_344258]
-
Noapte azi este în univers, Gerul mă linge pe ciolane - Paletă de galaxi a nonculorilor: Pion căzut de pe tabla de șah Și asvârlit printre ale neputințelor mătci profane. Din gunoi încerc să mă ridic Și să caut corabia salvării - Ape limpezi pe care tânjesc să le străbat... Mă învârt într-un cerc circumscris, Cu Rafael vreau să mă plimb de mână, Dar trandafirul cel alb nu mi-e dat sa-l miros: Genunchii-mi cedează, cobor spre pământ - Luntrașul plutește cu
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
încă mai sus de frunză, mai sus de firul de iarbă, prin care urcă dulce laptele. Pământul, atât cât l-am avut, ne-a hrănit prin dărnicia și cumințenia sa, la fel prin osteneala mâinilor noastre. Lili Bobu ,, Există un limpede loc,/ O casă cu cireșe de foc.” Întors din lume, la locul replierii fericite, vă ,,curge lin pe chip liniștea și pe mâini tăcerea”. Sunteți ,,alb de duminică”, purtând respectul cuvios celor care, ,,adunați grămăjoară,/ ar putea încăpea într-o
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
încă mai sus de frunză, mai sus de firul de iarbă, prin care urcă dulce laptele. Pământul, atât cât l-am avut, ne-a hrănit prin dărnicia și cumințenia sa, la fel prin osteneala mâinilor noastre. Lili Bobu ,, Există un limpede loc,/ O casă cu cireșe de foc.” Întors din lume, la locul replierii fericite, vă ,,curge lin pe chip liniștea și pe mâini tăcerea”. Sunteți ,,alb de duminică”, purtând respectul cuvios celor care, ,,adunați grămăjoară,/ ar putea încăpea într-o
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SENINUL UNUI COLȚ DE SUFLET Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Acolo... unde florile își deschid bucuriei înmiresmate cupe din limpedele de rouă al dimineților; unde cântul păsărilor acoperă în suave acorduri tăcerile din preajma șoaptelor de dor... unde ciutele vin să își adape setea în cristalul oglindirii de ape, acolo; unde soarele strălucește pe cerul nepătat de furtuni; unde apusul își
SENINUL UNUI COLŢ DE SUFLET de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343334_a_344663]
-
seninul acolo; în acea oază de verde... unde potecile timpului, ce și-au lepădat noroaiele, se întorc, timide, spre zâmbet de soare! Acolo... în locul acela tainic, pe care îl cunosc doar munții și frunza de codru, păsările și ploile cele limpezi acolo unde... acum, cândva, mereu în mult-seninul sufletului meu ești...tu! Referință Bibliografică: Seninul unui colț de suflet / Bianca Aura Buta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1656, Anul V, 14 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Bianca Aura
SENINUL UNUI COLŢ DE SUFLET de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343334_a_344663]
-
pe care Angela Burtea urcă pe scara destinului său literar, dovedind încă o dată că posedă capacitatea de a vedea, sesiza, simți, asculta, analiza și apoi, sintetiza, tot ceea ce vine dinspre mediul social și uman, înspre câmpiile sale interioare, cu ape limpezi și multe, multe raze de soare, dar din care - din când în când - răbufnește revolta, născută din acerba dorință de a schimba lucruri, fapte, oameni, dorință aflată în contrast cu imposibilitatea de a face aceasta în mod palpabil. Angela Burtea este o
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 26 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343363_a_344692]
-
șoptindu-i: - Nu trebuie, te rog mult! Curaj! Tinu nu are voie să lăcrimeze. I-ar face rău. Hai, vino! o chemă ea și se îmbrățișară îndelung, până lacrimile încetară să mai curgă. - Dragi colegi și prieteni! se auzi vocea limpede a doamnei Maria Popa, reinstaurând liniștea în sală. Ați fost martorii unei noi reușite. Cu ajutorul Domnului, am redat vederea acestui om. Spun asta pentru a întări și a întregi declarația domnului profesor doctor Gheorghe Burnei, șeful Clinicii de ortopedie pediatrică
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
apeleze tot la cuvintele ei pure, neviciate, deși îi venea destul de greu. - Mulțumesc, draga mea! Ești o fetiță tare drăgălașă... Dar pe tati al tău cum îl cheamă? Știi? Știu..., că mi-a spus mami, răspunse ea cu vocea-i limpede, plină de candoare. - Da? Și cum a spus mami? - Pe tati al meu... îl cheamă... Tinu... Iustin s-a oprit din mers. A încercat să întindă brațele în care Daniela părea că se simte foarte bine, desfăcându-le pe ale
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
de tină,a noastre picioare!...Cât de frumos știu elesă ofere timpuluinesfârșire;... XVI. SENINUL UNUI COLȚ DE SUFLET, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015. Acolo... unde florile își deschid bucuriei înmiresmate cupe din limpedele de rouă al dimineților; unde cântul păsărilor acoperă în suave acorduri tăcerile din preajma șoaptelor de dor... unde ciutele vin să își adape setea în cristalul oglindirii de ape, acolo; unde soarele strălucește pe cerul nepătat de furtuni; unde apusul își
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
atingere a dorinței calde, cuminți; ori zbuciumate, aprige și fierbinți... Acolo; în acel petec neîntinat de suflet; mă regăsesc, de câte ori mă caut pe mine - cea care uneori se rătăcește ... Citește mai mult Acolo... unde florile își deschid bucuriei înmiresmate cupedin limpedele de rouă al dimineților;unde cântul păsărilor acoperă în suave acorduri tăcerile din preajma șoaptelor de dor...unde ciutele vin să își adape seteaîn cristalul oglindirii de ape,acolo; unde soarele străluceștepe cerul nepătat de furtuni;unde apusul își iubește culorileoferindu-le
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
reușit să se așeze pe băncile din primul rând. Iuliana era impresionată de robele și prestanța pe care o creau acestea judecătorului, grefierei și avocaților. Mai apoi îl privea cu uimire pe judecător când vorbea, sigur pe el, cu voce limpede, puternică, dominând întreaga prezență. Dar, mai uimită a fost de apariția „violatorului”, flancat de doi polițiști ce-l conduceau ținându-l strâns de brațe, deși era încătușat. Ea nu a știut cine este. Nu a fost atentă la anunțul președintelui
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
a urmărit-o erau de noutate pentru ea. În plus, avea siguranța că avocatul este lângă ea și știe ce are de făcut în contul ei. A fost impresionată de felul în care era adus arestatul și de privirea lui limpede, cinstită, în care a citit disperare împletită cu speranță. - Acesta este cel în cauză, Iuliana... El este autorul, i-a șoptit Octav la ureche. Acesta este omul... Îl recunoști, presupun... Cum? Acesta? ...Nu! Nu se poate! Nu el a fost
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
țesături de raze Necontenit și însorit Și-n vântul ce îl scapă brazii Să fiu doar veșnicul venit. Doar, uneori, priveam spre seară Cu ochi de cerb prins în săgeți Țipând prin pietrele de moară Întemnițarea-ntre pereți. Din basmul limpede-al tihnirii Treceam cascade de cristal, Dar zbuciumările trăirii Strânse-s de-amurgul triumfal. Cum nu doresc drum mai departe Prin mozaicul pământesc Sub aripă mă trage-o noapte Ca sufletul să-mi odihnesc. Crezând pornirea în minune Nu mă
VICTOR BRAGAGIU de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344183_a_345512]
-
peste timp și peste bariere de orice fel și, totuși, atât de aproape: „Știi să asculți? Auzi vântul la fereastra ta? Auzi păsările care poartă primăvara pe aripi? Le auzi pe cele care pleacă anunțând sosirea iernii? Auzi susur de limpede izvor la umbra pădurii?" Apoi, conchide asigurator, ca într-un jurământ al iubirii eterne, dar și ca o mulțumire pentru cea care, fără rezerve, i-a oferit totul. Împlinirea totală, bucuria de a trăi, puterea de a merge mai departe
UN TEMPLU CU MUZICĂ DIN CUVINTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343048_a_344377]
-
incoloră de cuarț ca o lacrimă răsturnată în ființa mea pentru trezire ca într-o progresie a trăirilor mereu utile inimii ridic broderia din lada de zestre a gândului îmi aștern cuvintele - pietre-lacrimi din șiragul verbelor cuarțului incolor cu ochii limpezi închiși ascult bătăile cordului când împinge rădăcinile sângelui spre liman îmi aduc aminte de mine prind degetele sinelui ca într-o firească prietenie frățească la final de gând mă cuibăresc în broderia amintirilor căutându-mă copilă uitată de vreme într-
BRODERIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343076_a_344405]
-
Autorului In lumina razelor de soare în izvoarele lumii se nasc diamante. Strălucesc și vorbesc. Sunetul cascadelor de oriunde, mici și mari, vărsările de râuri și căderile în murmur din munte, vorbesc de om. Si spun cu glas de apă limpede: M-am născut pentru voi. Din adâncurile pământului în ocrotiri de veșnicie, mă dăruiesc vouă celor vii de pe pământul trăind îmbrățișat de frumusețe. Vouă vă spun. Apa mea curată, venită din izvoare cu puritatea cerului și sub ocrotirea pământului e
VORBELE IZVOARELOR de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343089_a_344418]
-
verosimilă dar nu veristă. Narațiunea utilizată de autor este rațională, simplă și directă, fără artificii inutile, fără inserții ilogice și, din acest motiv, romanul este ușor de parcurs și plăcut ca discurs literar, iar în final, dă cititorului, în mod limpede, un sens. Materia epică este alcătuită din descrieri, interpretări, dialoguri, statistici comentate din rețeaua învățământului,exemple din viața social-politică în care se încriminează moral tendințele de corupție, descrieri de natură, conflicte de familie, scene de amor, atmosfera din rândul școlarilor
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343103_a_344432]