1,259 matches
-
ocazia să merg în Croația, pe o insulă din Adriatică (era un festival al tinerilor scriitori din Europa). Fiind vară, nu am pierdut ocazia să fac și cîteva băi în mare. Cum țărmul insulei era stîncos, apa era de o limpezime incredibilă - vedeai fundul mării și la douăzeci de metri adîncime. Rezultatul a fost că, într-o apă astfel lipsită de orice mister, angoa sele mi-au dispărut ca prin farmec ; pur și simplu, mă duceam atît de departe în larg
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
venețienii numesc la terra ferma, pămîntul sigur. El e ca acest cer lăptos si lipsit de duioșie sub care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și Înțelepciune? Întrucît interesul pentru Elada nu mi-l
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ori și ajunse cu istorisirea până la câteva dintre zilele pe care le-a petrecut la Manresa, după cum se vede și din schimbarea scrisului (în manuscris). Felul Părintelui de a povesti e același cu care face toate lucrurile, adică cu atâta limpezime încât pare a-i aduce înaintea ochilor celui care ascultă ceea ce s-a petrecut. Astfel, nu trebuia să-l mai întreb nimic, pentru că nu uita nimic trebuincios pentru înțelegerea povestirii sale. Mergeam imediat să scriu totul fără să-i spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să se trezească ca din vis.Cum avea deja o oarecare experiență în deosebirea spiritelor - mulțumită învățăturii pe care o primise de la Dumnezeu -, începu să cerceteze pe ce cale venise acel spirit la el. Și astfel se hotărî cu multă limpezime să nu mai spună laspovadă nimic din trecut; și din acea zi fu eliberat de scrupule, fiind sigur că Domnului nostru I-a plăcut să-l elibereze, prin îndurarea Sa1. Potolire 26. Pe lângă cele șapte ore de rugăciune, se îndeletnicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
copil, învățându-l. Și, fie pentru că era neînvățat și cu un spirit neșlefuit, fie pentru că nu avea cine să-l învețe, sau întrucât primise de la Dumnezeu o voință neclintită de a-L sluji, el socotea și întotdeauna a socotit cu limpezime că Dumnezeu se purta cu el astfel ș, ca un dascăl cu un copilț. Dacă s-ar fi îndoit mai înainte de acest lucru, s-ar fi gândit că jignește Maiestatea dumnezeiască. Ceva din aceasta se poate vedea în cele cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de litere, și acestea într-o lumină atât de mare încât toate lucrurile i se păreau noi. Nu se pot înfățișa amănuntele pe care le-a înțeles atunci, deși au fost multe. Se poate spune doar că primi o mare limpezime a priceperii, astfel încât, de-a lungul întregii sale vieți, până după șaizeci și doi de ani, punând la un loc toate binefacerile primite de la Dumnezeu și toate lucrurile pe care le-a învățat, nu s-ar putea asemui cu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
seara, ceva aidoma unui sentiment sau vederi a Stăpânei noastre gata să mijlocească. STĂPÂNA NOASTRĂ 5. Miercuri ș6 februarieț - Înainte de liturghie și în timpul ei, cu evlavie și nu fără lacrimi, mai mult spre a nu avea nimic; apoi, cu destulă limpezime, în mod cu totul neobișnuit, mi s-a părut că a ține în parte ar semăna confuzie, șiarț a ține totul ar fi un scandal și ar duce la disprețuirea sărăciei pe care Dumnezeu, Domnul nostru, o laudă atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și nu fără lacrimi, tot la fel la rugăciunea obișnuită de dinaintea liturghiei, în timpul ei și după aceasta, cu multă evlavie și lacrimi, mereu cu șhotărârea deț a nu avea nimic, liniștindu-mă în ofranda făcută, după ce cugetând am simțit multă limpezime, iar în ceea ce-I privește pe mijlocitori, anumite simțiri, nu fără a-I vedea //. Seara, cântărind alegerile, șa aveaț totul, în parte, sau nimic, făcând ofranda de a nu avea nimic, cu multă evlavie, pace lăuntrică și liniște sufletească, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
chibzui la ele, rugându-mă Stăpânei noastre, apoi Fiului și Tatălui ca să-mi dea Duhul Său pentru a chibzui și discerne, chiar dacă vorbeam ca despre un lucru gata făcut, simțind o mare evlavie și primind anumite priceperi cu o oarecare limpezime a văzului, m-am așezat și am privit în mare faptul de a avea totul, în parte sau nimic, și mă părăsi pofta de a mai privi la vreo judecată; în aceasta am primit alte priceperi, și anume cum Fiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
A PERSOANELOR ASCUNSE 1. A PREASFINTEI TREIMI 11. Marți ș12 februarieț - După ce m-am trezit, rugându-mă, nu conteneam să-I aduc mulțumire lui Dumnezeu, Domnul nostru, cu multă înflăcărare, cu priceperi și lacrimi, pentru atâtea binefaceri și pentru atâta limpezime primită încât nu pot fi spuse în cuvinte. După ce m-am ridicat, căldura lăuntrică și evlavia n-au contenit, amintindu-mi de atât de mult bine primit, fiind înclinat din nou spre o crescândă evlavie și lacrimi; la fel, mergând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Francisco 2, stând cu el și întorcându-mă fără a pierde căldura și iubirea înflăcărată. (Apoi, învingând un moment dificil sau o ispită care mi-a venit în zori, și anume aceea de a avea numai pentru biserică, primind multă limpezime și pricepere și multă evlavie; dorind să termin odată cu acel lucru, într-o mare pace și în deplină cunoștință și aducere de mulțumire Persoanelor dumnezeiești, deopotrivă cu o mare evlavie. Fie că a fost o ocazie șjustificatăț sau nu, zarva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
continui cu liturghiile în cinstea Preasfintei Treimi, decât pentru a aduce mulțumire cu prisosință, nu din nevoia de a primi confirmare pentru lucrul făcut. A PREASFINTEI TREIMI 20. Joi ș21 februarieț - În rugăciune, tot timpul, neîntreruptă și foarte mare evlavie, limpezime caldă și savoare spirituală, purtând cumva spre un gen de înălțare. Apoi, dereticând prin odaie, la altar și la punerea veșmintelor, cu câteva mișcări spirituale stârnind lacrimile; și o dată terminată liturghia, am rămas într-o mare tihnă spirituală. La liturghie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
părea că șsufletulț se luptă, ca focul cu apa, cu niște gânduri. A PREASFINTEI TREIMI 22. Sâmbătă ș23 februarieț - La rugăciunea obișnuită, nu de la început - ci de la jumătate încolo - am aflat multă evlavie și desfătare sufletească, cu niște crâmpeie de limpezime strălucitoare. La pregătirea altarului, venindu-mi Isus în gând, șam simțitț atracție să-L urmez, părându-mi în mod lăuntric că, fiind El capul Societății 1, este mai convingător pentru a merge în sărăcie deplină, iar toate celelalte temeiuri între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu unele înclinații spre a lăcrima, până la prânz având o mare mulțumire sufletească, iar după aceea, ad utranque partem 1. A ZILEI 30. Duminică ș2 martieț - În timpul rugăciunii obișnuite, însoțit șfiindț de multe haruri și evlavie, amestecate cu o anumită limpezime și căldură. Apoi, am ieșit din cauza gălăgiei și, la întoarcere, eram de asemenea împrăștiat din cauza altor motive, iar eu luptam cu gândurile provocate de gălăgie și de tulburarea mea, într-atât încât, după ce mi-am pus veșmintele, mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
intrat în capelă, m-a învăluit o mare evlavie față de Preasfânta Treime, cu o iubire foarte mare și potop de lacrimi, fără a vedea ca și în zilele de dinainte Persoanele pe fiecare în parte, ci simțeam ca într-o limpezime strălucitoare o esență, care mă atrăgea cu totul la iubirea Sa; apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare fiind în mare evlavie și lacrimi, șm-am simțitț mereu însoțit de har, cu multă desfătare sufletească. Intrând la liturghie, de-atâta evlavie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dezvăluit o nouă evlavie și mișcări, care sfârșeau în Preasfânta Treime. A PREASFINTEI TREIMI 34. Joi ș6 martieț - La rugăciunea obișnuită, fără a trudi să aflu evlavie, dar având-o din plin și crescând, fiind prea suavă și cu o limpezime împletită în culoare. După ce m-am înveșmântat, o înnoită evlavie și chemare spre aceasta, sfârșind în Preasfânta Treime. La rugăciunea pregătitoare m-am apropiat mai mult de Preasfânta Treime, cu o mai mare liniște sau seninătate spirituală, fiind mișcat spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
șființă dumnezeiascăț. A PREASFINTEI TREIMI 25 șbisț. Vineri ș7 martieț - La rugăciunea obișnuită, începând cu multă evlavie și, cu toate că aș fi voit, neizbutind să cresc în evlavie, privind în sus. De la mijloc încolo, deosebit de mare și neîntreruptă evlavie, cu multă limpezime strălucitoare, caldă și foarte suavă, și care nu a contenit nici după rugăciune; apoi, în timpul rugăciunii pregătitoare, șm-am simțitț cu spiritul liniștit și recules, la fel în capelă. Apoi, îmbrăcând veșmintele, noi mișcări spre a lăcrima și a mă face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se dea supunere, respect și smerenie; cât despre vizite și lacrimi, acestea să nu mi se dea, dacă ar fi fost spre o slujire la fel de mare a Maiestății Sale dumnezeiești sau ca să mă bucur de harurile și vizitele Sale cu limpezime, dezinteresat; și astfel, în continuare, toate vizitele spirituale îmi veneau atunci când mi se înfățișa supunerea, nu numai față de Persoanele dumnezeiești, atunci când Le chemam și-mi aminteam de Ele, ci și închinându-mă în fața altarului și a celorlalte lucruri ce țineau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
multe, și apoi seara, multe. 13. l Luni, în timpul ei, cu multe. 14. ä Marți, .c. y., cu multe. 15. l Miercuri, până la jumătatea liturghiei cu o căldură și cu dorință de lacrimi; după, ca urmare a cugetării și a limpezimii, șcumț că Dumnezeu era în acele dorințe și că veghea, lacrimile au fost neîntrerupte în timpul liturghiei. 16. a l d Joi, înainte, .y., și în timpul ei și după, cu multe. 17. .a l d. Vineri, înainte, c., în timpul ei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fără să se îndoiască, nici să se poată îndoi, un astfel de suflet evlavios urmează ceea ce îi este arătat; după cum au făcut sfinții Pavel și Matei, în urmarea lui Cristos, Domnul nostru. 176. Al doilea timp este atunci când se primește limpezime și cunoaștere îndeajuns, prin experiența consolărilor și a dezolărilor și prin experiența discernerii diferitelor spirite 1. 177. Al treilea timp este șcelț liniștit; șpersoanaț se va gândi înainte de toate pentru ce s-a născut omul, și anume pentru a-L
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acestui loc pentru festival a fost inspirată : cineclubiștii vin oricum.) Documentarul despre Murch (făcut de David Bleiman Ichioka) este formidabil, ar trebui să constituie material didactic în toate facultățile de film din România ! Murch vorbește cu o admirabilă logică și limpezime despre câteva dintre filmele la care a lucrat, cele ale prietenului său F.F.C. în primul rând : Nașul, Conversația, Apocalypse Now, dar și cele ale lui Minghella : Pacientul englez, Talentatul domn Ripley, Cold Mountain Deși proiecția se întrerupe la un moment
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Lovinescu credea că pleacă pentru doi-trei ani. Eca te rina Bălăcioiu-Lovinescu avea presentimentul că despărțirea va fi pentru totdeauna. Se impun, aici, câteva considerații asupra lucidității. Ea nu înseamnă raționalism în sens restrâns, ci, după cum suge rează și etimologia termenului, limpezime, lumină. Este claritatea supremă dată de o atenție interioară încordată, de ceea ce am putea numi o atenție maximală, manifestată pe toate planurile - rațional, sensibil, afectiv, moral, mistic ș. a. -, grație căreia fenomenele sunt văzute (sau, cum ar spune Beckett, „întrevăzute“) în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
largă apreciere, printre care menționăm Premiul N. Bălcescu al Academiei Române (1964ă. Trecut în lumea umbrelor în ziua de 2 mai 1997, dr. Leonid Boicu și-a găsit odihna veșnică la cimitirul Eternitatea din Iași. Evocându-l, acad. Al. Zub nota: „Limpezimea privirii, fermitatea judecății, propensiunea pedagogică, în sensul larg al expresiei, erau calitățile lui cele mai evidente, puse la lucru într-un dozaj variabil și cu o stăruință ce denotă asumarea deplină a unui credo profesional și etică”. BOIȘTEANU, IOAN (1924-1993ă
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
o sclipire și la fel de nevinovat de semnificații ca păcătoasele aliterații ale pioaselor versuri scrise de Racine? Din cărțile aflate În biblioteca tatei, și nu din bagajul ei limitat de cunoștințe, am Învățat să apreciez poezia autentică; și totuși ceva din limpezimea și strălucirea graiului ei a avut asupra mea un efect deosebit de Înviorător, ca sărurile acelea scânteietoare folosite pentru purificarea sângelui. De aceea mă Întristez imaginându-mi acum ce trebuie să fi simțit Îndurerata Mademoiselle văzând cum se pierde, fiind prea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
iar ultima esențială, dar cele două titluri au împreună un sens proclamator în ordinea unei arte poetice declarate post-factum). Din primele poeme, versurile lui Nichita Stănescu au un sunet triumfal, vestitor de auroră, într-un aer matinal de o clasică limpezime. Ca un avion, care, după ce se angajează pe pista de decolare, stopează o secundă pentru a porni deodată accelerând fantastic cu un elan irevocabil, în poemele lui Nichita intervine foarte curând, îndată sau după câteva versuri deschizătoare, un vers declanșator
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]