2,068 matches
-
fără nume eu cunosc. Sunt zile în care și-ar dori să se retragă Într-un bârlog mizer și numai al lui, Într-o pădure sau o peșteră murdară, Nimeni să nu știe cine este și al cui. Să-și lingă rănile de animal biciuit Printre scâncete și spasme necontrolate. C-ar putea plânge și el rămâne un mit, Dar obrajii sunt uzi din zi până-n noapte. Sunt zile când își vede-n apă reflexia pocită. Însuși el se sperie de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
în ea, apoi se liniști. II Când Lică îi dase semnal, Sia fericită - atât cit știa să fie - luase din fugă un șal și alergase la poartă. Se așezase întîi amândoi în dreptul ferestrelor, apoi se trăsese mai la o parte, lingă perete. Și unul și altul se simțeau mai bine afară. Lică era un plein-airist nărăvit. Nu putea suferi adăpostul. I se părea că în casă e prizonier, spionat. De pe când de mic fugea de-acasă, îi rămăsese ca tuturor vagabonzilor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un chiriaș serios, el tocmai se gândea să-și caute loc aiurea, cam lihnit de regimul lactat pe care îl ducea. Deprinsă să mănânce ia cliente, moșica nu putea suferi să gătească bucate și, când era liberă la ea acasă, lingea numai o ceașcă de lapte, ca o pisicuță . . . Lică., deoarece avea mare predilecție pentru duduia Mari, venea încă des pe acolo, primit mereu cu triluri de plăcere. Moșica nu încetase să supravegheze fetița și se duceau amândoi s-o vadă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu ea așa pentru că avea firea prea formată ca să și-o schimbe și pentru că temperamentul lui îl slujea bine acum ca și totdeauna: nu fusese niciodată refuzat de femei pentru a avea îndoieli. Acum însă ținea la "postul" lui de lingă Ada, nu numai pentru că era o drăcoaică oacheșă, ci pentru toate acele profiluri de situație și confort cc-1 prindeau treptat în mreaja lor, îl converteau de la haiducie, îl ispiteau cu o aventură mult mai valoroasă ca cele din trecut. Fluierând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
când și unde vrea! Nu-i mai trebuia alături de ea o fantoșă. Nici de a-4 a măcar nu mai era bun! . . . Nu mai era bun de nimic. Maxențiu învins, fără apărare, ar fi vrut o protecție, fuste de femeie lingă care să se adăpostească. Nu se gândi la mama lui, la frumoasa Zaza, cu sânii ca două globuri. O iubise prea mult, dar o cunoscuse prea bine ca s-o deranjeze fie chiar în amintire. Se gândi la Elena, acea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru ea. Anunțând Elenei coralul pentru a doua zi, Marcian se simți mulțumit și sorbi cu plăcere dintr-un pahar cu Bordeaux. Elena nu-1 chestionase nici acum. Ea singură întreținea astfel secretul plăcut și își pregătea impresiile. Se auzi telefonul lingă care Nory veghease pentru ca muzica să nu fie turburată. Nory luă receptorul și făcu Elenei un semn de alarmă. Apoi țipă cu vocea ei ascuțită: - Altă zi nu găsea! Marcian înțelese că era vorba de ceva important. Iar vreun obstacol
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și Nory, ieși Rim sinistru, cu suita celor doi gemeni, tîrîndu-i ca pe niște aderențe maligne, fără nici un schimb de vorbă sau privire. Nu știa la ce moment se rupsese între ei înțelegerea și se așezase dușmănia. Rim se opri lingă coloana de a'iară a bisericii, nedumerit și izo'lat. Atunci gemenii, ca două omizi desprinse, lunecară undeva spre trăsuri, spre-salvare. Buna Lina rămăsese înănntru singură cu preoții și dricarii. Plângând acum în voie, moșica Mari se apropie de ea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să intoneze marșul. Elena o aprobă de ia distanță. Fanfară după acel cor! Automobilele începură a se urni în bună ordine, încet, unul după altul, fără zgomot parcă. La dric se lucra anevoie îmbarcarea Siei. Moșica Mari ieșise să plângă lingă carul funebru. Lina achitase preoții și-i lăsase să plece spre trăsuri. Se pregătea să iasă și ea cea din urmă. Deodată se sperie! Inima i se opri în gât. De după un stâlp îi ieșise cineva în față. Se uita
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
grăbea. Când, pe neașteptate, din tufiș, a apărut o cățelușă. De talie mică, roșcată, cu țâțele arătând, cui se pricepea, că are pui. S-a așezat, cuminte,în coadă, alături, și-l privea, curioasă, cumîși face meseria de braconier. Se lingea, amarnic, pe buze.îi era foame. El, mai întâi, nu a luat-o în seamă. Cățelușa a început,însă, a scheuna,încet, implorând mâncare. El se stropși la ea. Ea se dete într o parte, dar, cu glasul scăzut, discret
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Bătrânului Anticar, pe numele lui adevărat Heracles Monastirio Cancellaria, personaj central în rândul eroilor din roman, permanent în căruciorul cu rotile, lângă alambicul lui în care bolborosea fiertura miraculoasă, de esențe tari, adesea grăitor de chintesențe filosofice: „Bătrânul Anticar se lingea pe degete, un gest necontrolat, amușind parfumurile greoaie, sacre, zăcând în flacoanele subțiri ca o pasăre-n zbor sub linia orizontului, parcă alunecând pe sub osia lumii și apucând brusc laba de urs bine fiartă și buzele de crap încă molfăind
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
ce ești. La gîndul ăsta se mai deșteptă oleacă și Începu să se uite la celelalte mese, pînă cînd, se trezi de-a binelea văzînd că cei de la masa de lîngă ei, puțin mai la dreapta, aproape În fața lui, Își lingeau degetele foarte groase, fără să bage de seamă că i se scursese sosul pe gulerul hainei; apoi se repezi fericit să Înfulece o langustă, dar Îi intra mîncarea Între dinți și trebuia să scoată langusta din gură ca să și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de faima dumitale. Abraham făcu o plecăciune unduindu-și tot trupul, se flamba de parcă un curent electric l-ar fi străbătut din cap pînă-n picioare. Fericit de complimentul lui Juan Lucas, rămase nemișcat, pe jumătate Întors, drept, cu fața-mbujorată și lingînd o Înghețată, așteptînd să mai primească laude de la stăpînul cel nou și fercheș. Juan Lucas fu cît pe-aci să-i trîntească un: ești dat naibii! iritat sau: ai o freză foarte șic, dar asta ar fi Însemnat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
încă doar prieteni, ceva mai mult decât colegi -, așa că la întoarcere am intrat la fete în dormitor. Haosul de-acolo era de ne descris: una-și făcea unghiile de la picioare, alta-și dădea în chiloți cu intim spray, alta se lingea cu un tip (acum băiatul ăsta e mort), iar Mira și Altamira (credeați că nu există în realitate? uite că există și trăiesc și azi împreună) se țineau strâns în brațe sub cearcea ful aceluiași pat. D. era întinsă în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pată roșie care se lățea de la o zi la alta fără ca eu s-o pot opri, fără să pot face ceva. Parcă mi-o făcuse cineva cu fierul înroșit pe frunte, așa mă simțeam. Îmi pusesem eu niște comprese, o linsesem câte un sfert de oră, doar-doar o scădea - degeaba! Eram ofticos și mă păștea pre ven toriul, cum șoptise asistenta prea tare către Tovarășa, iar copiii auziseră și, cu voci de desene animate, cotcodăceau după mine: „Preventooooriu! preventooooriu!“... În clasa
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
foarte aproape de mare. Apoi se despuia, susținută-n picioare de toate privirile de pe plajă, până și ale pescărușilor, căci numai goală putea fi cu adevărat înțeleasă și descrisă. Și mereu rămânea o vreme doar în chiloți, albă ca laptele și linsă de briza din larg, și-atunci pubisul ei întindea mătasea albastră ce se cuta de desubt, între labiile îngemănate. Ar fi fost idealul de frumusețe a, practic, întregii umanități. Ar fi fost vândută și cumpărată, lângă șofran, scorțișoară și oricalc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
râurilor. Înțeleg perfect. Ce mai contează experiența noastră personală, în comparație cu conservarea marșului de patru miliarde de ani al evoluției? Luna asta se făceau doi ani de când se culcase cu bărbatul ăsta în ploaia torențială, goi pe malurile noroioase ale râului, lingându-l la subraț ca o pisicuță. —Doamne, Karsh. Ce pot să spun? E cea mai satisfăcătoare muncă pe care am făcut-o vreodată. Mai mare decât mine? Mai bine zis mai mare decât oricine. Îmi trec prin mână niște acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
există o ocazie. —Așa e. Mă rog. Zâmbetul lui e crucificat. Se așază și-și întinde mâinile în lături, uluit de atâta mâncare. Nici măcar nu și-a scos haina. — Atunci să fie petrecerea mea de adio. Ea încetează să-și lingă budinca de orez de pe degete. —Cum adică? El stă apatic, cu capul în jos. Îmi dau demisia. Ea se agață de marginea mesei, scuturând din cap. Se prăbușește pe scaunul din fața lui. —Cum adică? Ce vrei să spui? N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de, până acum cuvântul ăsta se cam însoțea cu termenul de „cultură“, cu șmecherii de antropologie culturală de tipul „totul e construit“ etc. Eu însă eram mamă, eram toată numai natură, atâta natură că-mi venea, la propriu, să-mi ling copilul. Și au venit alte și alte zile și nopți, din care țin minte mai ales umbrele noastre profilate noaptea pe peretele roșu al livingului. Noi mergând prin casă, în tot soiul de pași ciudați - ritm de vals, mers încet
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
tot cu apă. Se vorbește peste tot, toată lumea știe că e criză de apă, că trebuie să economisim apa, dar unii o risipesc fără să le pese. Dacă s-ar lua exemplu de la pisici, care sunt foarte curate pentru că își ling singure blana zilnic, fără duș, fără cadă și alte forme de risipă, oamenii ar fi, oricum, mai curați. Dar ce tot spun eu?! Cu toată mintea lor, de care fac atâta caz, oamenii n-au reușit nici măcar să-și ascută
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
care două polițiste dactilografiau, și numărul 6,94, foarte mare și negru, era înrămat pe perete. Cu un clic, se mută la 6,95. își dădu seama că un ceas decimal avea o sută de minute într-o oră, își linse buzele și încercă să vorbească repede și clar. — Sergent, este o chestiune urgentă! Probabil că un apel telefonic se face chiar acum spre apartamentul meu din satul de odihnă al delegaților; puteți să-l redirecționați aici? E de la Wilkins, secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scoțând un sunet strident și enervant. Printr-un efort suprem de concentrare, aproape că izbuti să-și adapteze organismul la această schimbare, când, deodată, se pomeni confruntat cu o nouă primejdie: jeturile incandescente ale unor puternice dispozitive mobile începură să lingă ușile masive ale sălii motoarelor. Corl trebuia să hotărască numaidecât dacă să-și îndrepte atenția asupra acestor dispozitive sau asupra noului ritm al motoarelor. Căci își dădea seama că nu putea face simultan și una și alta. Își concentră așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
iasă din cuvă, dar, alunecând pe pereții ei metalici, căzu înapoi și se topi în flăcările scuipate de armele oamenilor. - Ia închipuiți-vă că ne-ar fi scăpat și că s-ar fi strecurat prin peretele din față! exclamă Smith, lingându-și buzele. Nimeni nu-i răspunse. Toți erau cu ochii pe cuvă. Ouăle, care se topeau încet în flăcări, sfârșiră prin a arde cu o strălucire aurie. Doctorul Eggert, care stătea aplecat peste trupul lui von Grossen, exclamă deodată: - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
viscolului. Se făcuse ziuă și totuși abia distingea umbrele nedeslușite ale copacilor care se înălțau prin ceața aceea a viscolului la mai puțin de douăzeci de metri depărtare. Instinctiv căută un refugiu în umbra lor și, în sfârșit, se adăposti lingă un trunchi, apărându-se de vântul năprasnic. Se gândi: "Un minut în viitorul îndepărtat; dar în minutul următor - unde?" Fără îndoială, nu exista nici un oraș. Numai copaci, o pădure nelocuită și o iarnă aspră de la început de ființă. Cită vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Mă rog, firma de avioane se cheamă "Transporturile Aeriene Lowery". Acele aparatului arătau că numele era corect. Lucy se întoarse cu spatele spre ușă, avertizându-l: - Ai scăpat ușor. Sper că-ți dai seama de asta. Grăsanul încuviință din cap, lingându-și buzele. Lucy rămase cu o ultimă imagine mintală a ochilor lui albaștri care o supravegheau cu prudență, de parcă tot ar mai fi sperat s-o prindă cu garda descoperită. Nu se mai rostiră alte cuvinte. Lucy deschise ușa, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
văd în nord, iar tu ai să te întorci în vacanțe, copilule. El știa că, odată ieșit din labirintul străduțelor de paiantă, n-o să se mai întoarcă în Ardakan. Chiar așa: în templul din Chak Chak, o dâră de apă lingea peretele de vreo mie patru sute de ani și spuneau despre ea că e lacrima prințesei Banou, ascunsă în stâncă: îi rămase în cap că femeile storc plâns și din piatră. Bocetul maică-sii îi amorțea gândul, dar nu putea să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]