2,625 matches
-
în legătură cu aplicarea și faptul că maximele ar putea fi discutate nu pun la îndoială recunoașterea, fondată empiric și necesară din punct de vedere descriptiv, a principiilor de tipul celor avute în vedere de H. P. Grice. De altfel, la alți lingviști se găsesc constatări similare, dar în loc de maxime sînt denumite legi ale discursului sau postulate ale conversației. Pe de altă parte, au existat încercări de a extinde lista, adăugîndu-i un corpus de "reguli de politețe", cu funcția de a menține armonia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
termenul non-verbal a primit o accepțiune generală în legătură cu ființa umană, avînd înțelesul "care se exprimă cu ajutorul gesturilor, mimicii și atitudinii". Aceasta a făcut posibilă realizarea studiilor asupra comunicării realizate de Școala de la Palo Alto, care grupa sociologi, antropologi, psihiatri și lingviști, ale căror studii asupra limbii corpului au intrat în atenția lingvisticii. Cercetările de etnometodologie și de etnografie a comunicării au condus la acceptarea ideii că elementele non-verbale trebuie avute în atenție în analiza situației de comunicare, fiindcă ele contribuie într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numelor comune, ele fiind simple etichete denominative, a căror funcție de identificare depinde numai de asocierea stabilită între nume și referent. Dacă logicienii nu au reușit să stabilească statutul numelor proprii, o descriere mai coerentă a lor a fost realizată de lingviști, prin observarea funcționării numelor proprii modificate și nemodificate. Un nume propriu funcționează în parte ca un nume comun, în ceea ce privește existența unor clase de referenți. Dacă numele propriu nemodificat desemnează un referent unic (Bacovia este poetul ei preferat), numele propriu modificat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
manifestarea acestui fenomen este foarte extinsă. Unele procedee de construcție discursivă pot sta de altfel în întregime sub semnul parafrazei, căci, spre exemplu, redarea prin stilul indirect liber poate fi privită ca o parafrazare a vorbirii originale. Potrivit opiniei unor lingviști nord-americani - care urmează ideile lui Z. S. Harris - descrierea unei limbi implică realizarea unui algoritm de parafrazare care asigură prevederea unui ansamblu de parafraze posibile pentru orice frază. Această opinie a fost însă respinsă, pornind de la faptul că însăși noțiunea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu poate fonda o categorie semantică, fiindcă nu poate fi baza unor judecăți precise, deoarece privilegiază similitudinile, dar neglijează diferențele. De aceea, numai experiența practică poate decide în cazurile de catgorizare, astfel încît, atunci cînd este avută în vedere de lingvist, percepția nu trebuie redusă la înregistrarea datelor senzoriale. Limba nu se raportează în mod obiectiv la realitate, căci subiectul cunoscător și vorbitor valorifică trecutul experiențelor sale practice și intervine cu propriile motivații. Sensul cuvîntului nu este în acest caz suma
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru studiul formelor verbale, nu este întemeiată în cazul pronumelor personale. De altfel, în unele limbi, precum latina, nu există pronume decît pentru persoanele întîi și a doua, adică numai pentru persoanele propriu-zise, situație care a atras desigur atenția acestui lingvist. Se pune, de aceea, problema opoziției dintre persoană și nonpersoană, ca aspect al subiectivității în limbă și în enunțare. Potrivit lui E. Benveniste, numai persoanele gramaticale angajate în conversație (adică persoana întîi, redată prin eu, noi, și persoana a doua, redată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre aceste clase care justifică apartenența lor la aceeași categorie. Această problemă nu a fost pusă însă în cercetarea lingvistică, ci în cea a psihologilor interesați de reprezentările și de categorizările limbii, realizînd astfel o semantică a prototipurilor. Astfel, în vreme ce lingviștii se concentrează asupra unei abordări structuraliste și lexicografice a lexicului, care conduce la analiza sensului în seme, psihologii dezvoltă o concepție globală fondată pe anchete și pe teste asupra vorbitorilor sau pe experimente centrate pe percepția referentului. Analiza definițiilor obținute
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teoretică) cu care se abordează studiul unui obiect și care creează, prin urmare obiectul, căci influențează observarea realității. Se constată astfel că celelalte abordări ale acestei chestiuni, indiferent de orientare sau de aplicații, au putut fi sugerate de afirmațiile acestui lingvist. V. categorizare, enunțare, nominație, povestire, praxem. SAUSSURE 1916; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN PUNCTUAȚIE. Prin punctuație se înțelege un sistem de semne grafice folosite pentru a indica limitele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conștiința omului". Ca atare, omul nu sesizează decît o parte a realului, pe care o reprezintă simbolic în limbă. Realul nu se propune ca atare, el se constată prin observația continuă, prin percepția sensibilă și prin experiența practică, iar, pentru lingvist, și prin funcționarea limbii, care este în mod esențial realistă. V. epistemologie, idealitate, materialitate, realitate. D. FILOZ. 1978; JULIA 1991; BLACKBURN 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO REALISM. În perioada contemporană, prin realism se denumește o "concepție (filozofică) conform căreia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unele semne se pot raporta la referenți precum inorogul sau zmeul, fără ca existența acestora să fie autentică. Problema principală în legătură cu referentul este aceea a posibilității lui de a exista în afara limbii, adică într-o lume exterioară universului semiotic. Potrivit teoriei lingviștilor americani E. Sapir și B. L. Whorf, nu există însă posibilitatea de a disocia între reprezentarea lumii și sistemul lingvistic, astfel încît lumea nu este receptată decît prin prisma limbii, neexistînd referenți autonomi. De asemenea, din perspectiva praxematicii, universul referențial
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
RN SEM. În terminologia semanticii, semul este o "unitate minimă de semnificație, lipsită de independență, care face parte dintr-un semem". Acest termen este folosit de cei mai mulți dintre specialiștii europeni (A. J. Greimas, B. Pottier, E. Coșeriu și alții), dar lingviștii englezi și cei americani recurg la alți termeni, precum componentă, marcă sau trăsătură semantică ori constituent. Prin orientarea spre delimitarea relațiilor minime de semnificație, analiza semantică a încercat să instituie precizia specifică domeniului fonologiei, izomorfismul planului expresiei cu planul conținutului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trebuie să cerceteze faptele lingvistice dotate cu expresivitate, produse în uzul limbii și transferate apoi la nivelul limbii ca sistem, în două etape: 1) delimitarea acestora (în vorbire) și 2) identificarea lor (în limbă). Varianta literară a stilisticii se datorează lingvistului Leo Spitzer (1928), aderent la idealismul german, care consideră că stilistica trebuie să pună în lumină faptele de limbă individuale, expresive destinate să particularizeze opera unui creator. De altfel, Spitzer valorifică în mod creator sugestiile antecesorilor săi, B. Croce și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
va conuce la consacrarea stilisticii literare (numită și stilistică genetică sau individuală). În spațiul lingvisticii franceze, stilistica este detronată după 1960 de ofensiva criticii structuraliste, dar cunoaște o revigorare după 1990, prin studiile lui J. M. Adam și ale altor lingviști. În ceea ce privește lingvistica românească, se poate observa că spiritul critic animă dezbateri în jurul statutului stilisticii printre celelate ramuri și discipline ale știinților limbii. Pe de o parte, se susține că stilistica reprezintă o disciplină de sine-stătătoare, diferită de gramatică, cele două
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elementelor limbii, ceea ce le delimitează, fără a exclude recurgerea la unele elemente comune și nediferențiatoare. Deși Ferdinand de Saussure a constatat existența unor "limbi speciale", atunci cînd există "un grad de civilizație avansat", conceptul "stiluri funcționale" a fost formulat de lingviștii Școlii de la Praga, dar o teorie a stilurilor funcționale cu acceptare extinsă nu s-a realizat, acestea nefiind un subiect al lingvisticii occidentale. Din acest motiv, schimbul de idei între specialiști este aproape inexistent pe această temă, iar o sistematică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fără de care comunicarea verbală ar fi imposibilă. În teoria lui E. Benveniste, principalele mărci de actualizare a subiectivității sînt pronumele, începînd cu cel de persoana întîi singular, folosirea acestuia fiind intrinsec legată de afirmarea conștiinței de sine. De aceea, acest lingvist propune o distincție importantă în interiorul clasei pronumelor plecînd de la conceptul de "persoană" și de "subiectivitate". Într-o primă corelație, cea de personalitate, persoana întîi și a doua se opun persoanei a treia, numită non-persoană, în virtutea absenței acesteia din spațiul dialogului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
artiști. V. poziționare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN VORBIRE. În știința actuală, conceptul "limbă" se definește prin raportare la "vorbire", așa cum a conceput, la începutul secolului al XX-lea, Ferdinand de Saussure manifestarea limbajului ca facultate umană. De fapt, înaintea acestui lingvist, filozoful G. W. F. Hegel (în tratatul Fenomenologia spiritului) folosește formularea "vorbirea și sistemul ei limba", ceea ce indică intuirea limbii ca o organizare sub forma unui sistem, organizare ce permite realizarea vorbirii în comunicare. Ulterior, Wilhelm von Humboldt a considerat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Eugen Coșeriu. Cercetarea lingvistică postssausuriană a propus uneori corespondente ale complexului conceptual limbă - vorbire, mai notabile fiind, în acest sens, propunerile lui Louis Hjelmslev (schemă - uzaj) și G. Guillaume (limbă - discurs), propuneri care nuanțează sau redimensionează platforma teoretică instaurată de lingvistul genevez. F. de Saussure a realizat, prin urmare, pentru prima dată, distincția clară dintre limbă și vorbire, deși ele sînt definite uneori prin opoziție, printr-o raportare una la alta, cu intenția de a stabili în mod precis obiectul științei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de bază a limbii, cuvîntul, are aspecte de conținut distincte în funcție de modul în care este privit: ca element al limbii, el își relevă semnificația (mai precis, semnificația limbii), iar, ca element al vorbirii, actualizează un sens (sau semnificația vorbirii). Acest lingvist arată apoi, în concordanță cu ideile lui Emile Benveniste, că există, pe de o parte, o facultate de a vorbi (care este denumită, de obicei, limbaj) și o activitate de a vorbi (adică vorbirea propriu-zisă). Din precizările făcute de F.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
294, 318, 410 WITTGENSTEIN L. / 191, 233, 320 Z ZAFIU Rodica / 282, 344-345, 406, 411 LISTA NUMELOR DE REFERINȚĂ MENȚIONATE ÎN ARTICOLELE DAD. BIO-NOTE Jean-Michel ADAM (n. 1947) își revendică filiația de la viziunea integratoare a lui E. Coșeriu, așa cum puțini lingviști ce publică în franceză o fac, atunci cînd își propune conturarea propriei lingvistici textuale, recunoscînd că aceasta nu este o gramatică transfrastică, ci trebuie să constituie o teorie a producerii co(n)textuale a sensului și să fie fondată pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
socialisme français. 1889-1890, Discours social, Montréal, 1990; L'Utopie collectiviste. Le grand récit socialiste sous la Deuxième Internationale, PUF, Paris, 1993; Dialogues des sourds. Traité de rhétorique antilogique, Fayard, Paris, 2007; El discurso social, Siglo Veintiuno, Buenos Aires, 2010. Jean-Claude ANSCOMBRE, lingvist francez, inițiator al "pragmaticii integrate", ca nivel înscris în sistemul și în funcționarea unei limbi. Studiul său (scris în colaborare cu O. Ducrot) despre argumentare, constituie o lucrare clasică în fundamentarea cunoașterii mecanismelor de realizare a raționamentelor prin intermediul mijloacelor limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și funcționarea acestuia în discurs, didactica limbilor etc. Lucrări de referință: (în colab. cu Ducrot, Oswald) L'argumentation dans la langue, Pierre Mardaga, col. "Philosophie et Langage", Bruxelles, 1983; Théorie des topoï, Editions Kimé, Paris, 1995. Michel ARRIVÉ (n. 1936), lingvist și scriitor francez; se remarcă în cadrul analizei discursului mai ales prin studiile dedicate relației dintre limbaj și subconștient, dar este interesat de corectarea și de completarea teoriei saussuriene. Lucrări de referință: Langage et psychanalyse, linguistique et inconscient. Freud, Saussure, Pichon
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Holtgraves (ed.), Oxford Handbook of language and social psychology, Oxford University Press (sub tipar); (în colab. cu Healing, S.), Reconciling the effects of mutual visibility on gesturing. Gesture, în "Journal of Systemic Therapies", Special Section (sub tipar). Emile BENVENISTE (1902-1976), lingvist francez, elev al lui Antoine Meillet și adept al structuralismului, nume de referință în seria cercetătorilor științelor limbii datorită mai ales lucrării sale intitulate Problèmes de linguistique genérale, apărută la editura Gallimard din Paris, în două volume, în 1966 și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de neuroștiințe cognitive la University College London. Cele mai multe studii au ca obiect de investigare raportul dintre neuroștiință și educație. Lucrare de referință: (în colab. cu Frith, Uta) The Learning Brain. Lessons for Education, Wiley-Blackwell, Hoboken, NJ, 2005. Leonard BLOOMFIELD (1887-1949), lingvist american care a determinat introducerea și rafinarea ideilor curentului structuralist în lingvistica americană, în deceniul 1930-1940. Cea mai cunoscută lucrare a sa, Language, publicată în 1933 (Henry Holt, New York), pune bazele științifice ale lingvisticii structurale și premerge generativismului dezvoltat de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specialist german în design industrial, formulează o teorie a discursului design-ului, în care valorifică idei preluate din științele sociale, adaptîndu-le domeniului artistic. Conceptul "interfață" i se datorează, fiind preluat și exploatat în alte domenii ale cunoașterii. Abdelmadjid Ali BOUACHA, lingvist francez de origine algeriană, specialist în predarea limbii franceze ca limbă străină, profesor la Universitaté Paris VIII. Cîteva titluri: (în colab. cu Coste, Daniel, Bate, Michèle, Debyser, Francis) La pédagogie du français langue étrangère. Orientations théoriques, pratique dans la classe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Orientations théoriques, pratique dans la classe, Hachette, Paris, 1997; Vers un niveau 3, Hachette, Paris, 1987, Le discours universitaire. La rhétorique et ses pouvoirs, col. "Sciences pour la Communication", vol. 7, Peter Lang, Berne, 1984. Michel Jules Alfred BREAL (1832-1915), lingvist francez, cu un rol important în fondarea semanticii moderne. Profesor de gramatică comparată la École pratique des hautes études și la Collège de France, îi are ca elevi pe Ferdinand de Saussure, Antoine Meillet și James Darmesteter. Lucrări de referință
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]