9,794 matches
-
a stabili vinovăția celor care au înfometat poporul român și l-au supus la privațiuni severe, care au arestat, au deportat și au ucis sute de mii de români. Puterea de atunci a recurs la judecarea câtorva persoane pentru a liniști spiritele și masele. Majoritatea românilor s-au declarat mulțumiți și așa, considerând că s-a făcut dreptate. Realitatea este că totul s-a făcut de mântuială, pentru „a arunca praf în ochi mulțimii”. Ministrul de atunci al apărării, Victor Babiuc
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
este făcut superficial, aceste măsuri făcându-se doar pentru salvarea imaginii partidului și menținerea lui la putere. Campania decretată împotriva corupției, verificarea averii polițiștilor și alte asemenea măsuri au atins ușor, tangențial problemele, au făcut mai mult zgomot pentru a liniști opinia publică și majoritatea populației. Nici verificarea societăților de pază nu a însemnat mare lucru. Câțiva oameni au fost arestați, apoi eliberați și s-au aplicat unele amenzi și retrageri ale autorizațiilor de funcționare. Nu se iau nici un fel de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
covârșitoare a populației) a scăzut mereu în mod dramatic. Despre dl. Iliescu, scrie Mihai Chiper în ziarul „Obiectiv. Vocea Sucevei” (din 24 septembrie 2004) într-un scurt eseu intitulat „Victimele lui Iliescu” dar foarte convingător: „Crede că istoria s-a liniștit. Nu-l mai huiduie nici un «golan». Nu-l mai întreabă vreun «animal» de ziarist de-ale comunismului. Ba, pe deasupra, nici un politician nu mai îndrăznește să-i pună «sula-n coaste». Cu toții s-au împăcat cu ideea și au obosit să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Apoi continuă: - Omul, doamnelor și domnilor. Omul este Bestia. Privi în sală. Lumea își vedea de treabă, mânca sandvișuri, scria mesaje pe mobil, răsfoia ziare. Scurta lui cuvântare nu avusese nici un efect. - În fine, zise trist, iată verdictul. Publicul se liniști brusc și judecătorul se întrebă dacă n-ar fi putut repeta vorbăria dinainte, acum că le captase atenția. Dar se lăsă păgubaș. O dată era de-ajuns. - În conformitate cu prevederile articolelor 11, 28 și 394 ale Legii, inculpatul Vânătorul este găsit vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tot, mai erau trecute data și locul nașterii, cetățenia și numele de botez. - Cam puțin, am zis vădit dezamăgit. Trăisem totuși patruzecișipatru de ani. Doar două fapte bune? Niciuna rea? Ce naiba făcusem în timpul ăsta? - Nu-i deloc puțin, m-a liniștit fata, zâmbind în continuare. La mulți scorul este 0:0. Iar media este 0,31 la 0,14, din câte știu. - Mă rog, am zis. - Nu, chiar așa este. A, dar trebuie să vă alegeți un sector rezidențial, adăugă. - Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și politica. - Foarte bine. Sunt importante. - Așa este. Foarte importante. Cine nu cunoaște istoria nu înțelege politica. - Mhm. - Oamenii... care era adresa la care trebuie să vă duc? Am uitat, m-am luat cu vorba... - Nu face nimic, l-am liniștit, spunându-i încă o dată numele străzii. - Mergeți la rude sau la prieteni? a întrebat. - La un prieten. - Bogat, nu? - Relativ bogat, da, s-ar putea spune. - Actor? Lucrează la film? - Nu, mai curând artist. - Eh, noi toți suntem artiști, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ah, da, și trebuie să schimbăm mobila și să renovăm. Chem mâine niște meseriași. La pat ești bună? Popeasca se înroși. - Pe vremuri, în tinerețe, eram... Dar de-atunci... a trecut atâta timp fără... - Ei, hai, ești încă tânără, am liniștit-o. Apropo, cum te cheamă? - Ana. - Ana? Un nume frumos. Bine, plec, mă-ntorc pe la 11. Pregătește patul, îmi plac cearșafurile curate. Deși oricum le vom murdări. Ai o cheie pentru mine? Îmi dădu o cheie. Am mai sărutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la fel. Shuoke închise. În același moment, sună telefonul. - Shuoke Inamura, răspunse Shuoke. - Bună, eu sunt, o auzi el pe Suki. - Suki... - Shuoke, te rog, iartă-mă, te implor... - Suki... - Shuoke, nu pot să... n-am vrut... te iubesc... - Suki, liniștește-te. Fata plângea. - Iartă-mă, Shuoke. Te rog în genunchi... - Suki, nu-i nevoie. E în regulă. - Nu, Shuoke, ai avut dreptate, ai dreptate, lasă-mă să... - Nu, Suki, e vina mea. Și eu te iubesc. Îmi pare rău. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu o va gusta, am păstrat-o pentru mine. Și am tăcut. Anca profită. - Tipi ca tine, voi sunteți niște... pentru voi femeile nu au nici o valoare! Le tratați ca pe niște... - Nu-i chiar așa, am îcercat s-o liniștesc. Exagerezi... - Exagerez? Eu exagerez? Se înfuriase. Măcar dacă ar fi prost gust, atunci poate aș mai accepta. Dar nu despre asta e vorba. Nu este prost gust. Sunt complexe, complexele voastre stupide, adică dacă aveți pu... penisul destul de lung, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întrerupe. Și nici autorul nu era acela. Mi se păruse că era altfel decât în celelalte cărți ale lui. De fapt, era Bazakbal. Dar e bun acest Bazakbal. Nu citisem niciodată nimic de el. — Nici eu - poți spune tu, liniștit, liniștind-o. — Puțin prea confuz ca fel de a povesti, pentru gustul meu. Mie nu-mi displace deloc senzația de nedumerire pe care mi-o dă un roman când încep să-l citesc, dar dacă primul efect e efectul de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
părea să justifice amețeala ei, dar femeia era într-adevăr cuprinsă de panică. Nu priviți în jos și țineți-vă de brațul meu; urmați-i pe ceilalți; suntem deja la capătul podului, îi spun, sperând că argumentele mele o vor liniști. Iar ea: — Aud toți acești pași desprinzându-se de o treaptă și avansând în gol, prăbușindu-se; o mulțime care se prăbușește... spune, tot poticnindu-se. Privesc în jos, prin spațiile dintre treptele de fier, la râul incolor, care transportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întreabă-l ceva despre asta, orice. — Dar tu - iată singura întrebare care-ți vine în minte - în timp ce Ludmila citește, ce faci? — Nu-mi displace s-o văd citind, spune Irnerio. — Și apoi, cineva trebuie să le citească, nu? Măcar sunt liniștit că nu trebuie să le citesc eu. Nu prea ai de ce să te bucuri, Cititorule. Secretul pe care ți-l dezvăluie intimitatea lor constă din complementaritatea ritmurilor lor vitale. Pentru Irnerio contează numai ceea ce trăiește clipă de clipă; arta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unul dintre ei ținând-o ridicată și ceilalți contemplând-o cu o profundă devoțiune. Nepăsători la protestele lui, se îndepărtaseră în pădure în fugă, ducând volumul cu ei. — Văile astea mișună de indivizi ciudați - i-am spus, încercând să-l liniștesc. Nu vă mai gândiți la cartea aceea, domnul meu; nu ați pierdut nimic important: era un fals, produs în Japonia. Pentru a profita de succesul romanelor mele în lumea întreagă, o întreprindere japoneză lipsită de scrupule difuzează cărți cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
două lecturi complet diferite. Prima, în grabă, pentru părțile cele mai importante, pentru a vedea în ce dulap trebuie să păstrez microfilmul, sub ce rubrică să-l cataloghez. Apoi, seara (îmi petrec serile aici, după orele de serviciu: locul e liniștit, mă destinde, știți), mă întind pe divanul acesta, inserez în aparatul de citit microfilmul unei scrieri rare sau al unei fascicule secrete, și-mi permit luxul să-l savurez pentru plăcerea mea exclusivă. Arkadian Porfirici își încrucișează picioarele încălțate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea. Menajera păru să se dezumfle. — Văleeeu! țipă ea. Văleeeu! Să nu faceți prostia asta! O să vă bage-n mormânt! Nici că se poate o prostie mai mare. Domnul J.L.B. Matekoni înaintă și-i puse mâna pe umăr s-o liniștească. — Nu-ți face griji, Florence, o alină el. E o femeie de treabă. În plus, o să mă asigur că vei primi o altă slujbă. Am un văr care are un hotel lângă stația de autobuz. Are nevoie de cameriste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care ar întâmpina-o oricine altcineva în obținerea unei licențe pentru deschiderea unei astfel de afaceri. Până și simplul gând era strigător la cer, susținuse ea. În lunea aceea, Mma Makutsi n-avea nimic important de povestit. Petrecuse un weekend liniștit cu sora ei, care era infirmieră la Spitalul Princess Marina. Cumpăraseră niște stofă și începuseră să croiască o rochie pentru fiica surorii sale. Duminică fuseseră la biserică și o femeie leșinase în mijlocul unui imn. Sora ei o ajutase să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îi trecu prin minte cuvântul „preț“, amintindu-și de cifrele alarmante care fuseseră pomenite la o cană de ceai, la orfelinat. Diamantele astea sunt foarte scumpe, îndrăzni el. Sper că voi avea destui bani. Dar bineînțeles c-o să ai, îl liniști Mma Ramotswe. La bijutier găsești și unele foarte ieftine. Sau poți să plătești în rate... Domnul J.L.B. Matekoni se învioră imediat. — Am crezut că-o să mă coste mii și mii de pula, spuse el. Poate cincizeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fuseseră mâncate de furnici sau luate de păsări ca să-și construiască cuiburi. — Asta-i ferma? — Da. Iar acolo - vedeți -, acolo am locuit noi. Așa cum o prevenise pe Mma Ramotswe, Mma Potsane revenea aici cu tristețe; aici își petrecuse perioada aceea liniștită cu soțul ei, la întoarcerea lui, după toți anii aceia petrecuți departe, în minele din Africa de Sud. Copiii crescuseră și rămăseseră doar ei doi și se bucuraseră de luxul unei vieți lipsite de evenimente. — Nu aveam mare lucru de făcut, povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceva la păr, care acum îi era coafat în smoculețe ascuțite. Nu-i ieșise pasența. Deci sunt tot secretară? întrebă ea. Mă ocup în continuare doar de bătut la mașină? Mma Ramotswe clătină din cap. — Nu m-am răzgândit, o liniști ea. Ești detectiv particular-adjunct. Dar cineva trebuie să bată și la mașină, nu-i așa? Intră în atribuțiile detectivului-adjunct. Asta și altele. Fața lui Mma Makutsi se lumină. — Atunci, e-n regulă. Pot să fac tot ce făceam înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nici o rușine să ceri ajutor. De fapt, interveni Mma Makutsi, cei puternici au curajul să ceară ajutor. Numai cei slabi se simt prea jenați ca să vină aici. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Spusele lui Mma Makutsi îl mai liniștiră întrucâtva pe client. Iată un semn bun. Nu toată lumea știe cum să facă un client să se simtă confortabil și faptul că Mma Makutsi își alesese cuvintele cu grijă era de bun augur. Domnul Badule nu-și mai strângea borul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și o s-o bem împreună. Domnul Badule încuviință din cap bucuros. Era în pragul lacrimilor, iar Mma Ramotswe știa că ritualul ceștilor de ceai fierbinți ținute între palme va face cumva ca povestea să curgă de la sine și-l va liniști pe bărbatul acesta încercat. — Nu sunt un om important, începu domnul Badule. Sunt de fel din Lobatse. Tatăl meu a lucrat ca ordonanță la Curtea Supremă. A lucrat sub britanici, care i-au dat două medalii cu chipul reginei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să le mulțumești, scrie-le o scrisoare pe care am s-o duc personal din partea ta. Am scris scrisoarea aia, dar n-am primit nici un răspuns. — Sunt mult prea ocupați ca să răspundă fiecărui părinte pe care-l ajută, m-a liniștit soția mea. Nu văd de ce te plângi. Doar plătesc taxele, nu-i așa? Încetează să-i agasezi cu scrisorile astea. Nu scrisesem decât una singură, dar soția mea exagerează întotdeauna, cel puțin în ceea ce mă privește. Mă acuză că mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
una la alta înspăimântate. — Auleooo! se văită tânăra. Ce-am făcut? De ce ți-om fi spus toate astea? Sunteți din Mahalaype? V-a trimis soția lui? Am încurcat-o! Ce fraiere suntem! Auleooo! — Nu, se grăbi Mma Makutsi să le liniștească. N-o cunosc pe nevastă. Nici măcar n-am auzit de ea până acum. Soțul celeilalte femei m-a rugat să aflu ce învârte nevastă-sa. Asta-i tot. Cele două servitoare se calmară, dar cea în vârstă încă părea îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
privirea și se uită în ochii lui respectuoasă. — Nu sunteți supărat pe mie, Rra? întrebă ea. Sper că nu vă stau în drum. Făcu un pas înaintă și o atinse cu blândețe pe braț. — Bineînțeles că nu sunt supărat, o liniști el. Sunt mândru. Sunt mândru că acum am o fetiță care va ajunge un mecanic formidabil. Asta-ți dorești? Am dreptate? Modestă, dădu din cap a încuviințare. — Mi-au plăcut dintotdeauna motoarele, îi mărturisi. Mă uitam cu drag la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
regulă. — Mma Ramotswe, se încumetă el, nu ești în apele tale în seara asta. E cumva din vina mea? Ea puse cana de ceai pe masă și se uită la ceas. N-are nimic de-a face cu tine, îl liniști ea. Trebuie să merg să stau de vorbă cu o persoană în seara asta. E în legătură cu fiul doamnei Curtin. Iar persoana pe care trebuie s-o întâlnesc mă îngrijorează. Îi relată temerile ei. Îi povesti că, deși știa că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]