1,265 matches
-
Țezar Antonovici Kiui", întâlnit în lucrări în limba română și cu grafiile César Antonovici Cui sau Țezar Antonovici Kiui) (n. 18 ianuarie 1835 - d. 13 martie 1918) a fost un compozitor și critic de muzică rus de origine franceză și lituaniană. Profesia sa a fost aceea de ofițer militar și profesor de fortificații. A fost membru al grupului supranumit „Grupul celor cinci”, un grup de compozitori ruși condus de Mili Balakirev care a pus bazele școlii muzicale ruse din a doua
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
franceză (nume rusificat în Anton Leonardovici), a intrat în Rusia ca membru al Armatei lui Napoleon, s-a stabilit în Vilnius după înfrângere și s-a căsătorit cu Julia Gucewicz. De mic copil Cui a învățat franceză, rusă, poloneză și lituaniană. Înainte de a termina gimnaziul în 1850 Cui a fost trimis la Sankt Petersburg în vederea pregătirii pentru a fi admis la Școala de Inginerie Militară, unde a fost admis anul viitor la vârsta de 16 ani. În 1855 a absolvit Academia
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
ei nu au fost nevoiți să învețe la o școală rusă, deoarece după revolta din 1863, procesul de rusificare s-a intensificat. După ce Lituania și-a recâștigat independența în 1918, fratele lui Gabriel Narutowicz, Stanisław Narutowicz, a devenit un cetățean lituanian. Spre sfârșitul Primului Război Mondial, Stanisław a devenit un membru din Consiliul Lituaniei, parlamentul lituanian provizoriu. El a semnat Declarația de Independență a Lituaniei pe 16 februarie 1918. După ce a pierdut alegerile, Gabriel Narutowicz a continuat să fie Ministru al Afacerilor Externe
Gabriel Narutowicz () [Corola-website/Science/329118_a_330447]
-
revolta din 1863, procesul de rusificare s-a intensificat. După ce Lituania și-a recâștigat independența în 1918, fratele lui Gabriel Narutowicz, Stanisław Narutowicz, a devenit un cetățean lituanian. Spre sfârșitul Primului Război Mondial, Stanisław a devenit un membru din Consiliul Lituaniei, parlamentul lituanian provizoriu. El a semnat Declarația de Independență a Lituaniei pe 16 februarie 1918. După ce a pierdut alegerile, Gabriel Narutowicz a continuat să fie Ministru al Afacerilor Externe în guvernul lui Julian Nowak. El a fost surprins de faptul că în
Gabriel Narutowicz () [Corola-website/Science/329118_a_330447]
-
Kaunas (1408) în Lituania; Kiev (1494) și Lvov (1356) în Ucraina actuală. nu erau valabile pentru populația evreiască, întrucât ea era considerată în general alogenă și nu avea același statut ca populația urbană normală. Cu titlu de excepție, în orașul lituanian Troki drepturile de tip Magdeburg au fost extinse și asupra populației evreiești, în timp ce legile priveau în principal populația creștină.
Drepturile Magdeburg () [Corola-website/Science/329134_a_330463]
-
(pronunțat: [ˈdaːlʲæ ɡʲrʲiːbɒʊsˈkaɪtʲeː]; n. 1 martie 1956, Vilnius, pe atunci în RSS Lituaniană, azi în Lituania) este din 12 iulie 2009 și până în prezent președinta Lituaniei. În anul 2013 i s-a decernat Premiul Carol cel Mare. De formație economist, ea a ocupat în anii 1990, mai multe posturi în funcții publice și
Dalia Grybauskaitė () [Corola-website/Science/329212_a_330541]
-
Lituania) este din 12 iulie 2009 și până în prezent președinta Lituaniei. În anul 2013 i s-a decernat Premiul Carol cel Mare. De formație economist, ea a ocupat în anii 1990, mai multe posturi în funcții publice și în diplomația lituaniană, înainte de a fi numită, în 2001, ministru de finanțe. A părăsit guvernul în 2004, pentru a deveni primul comisar european lituanian, atunci în tandem cu Viviane Reding, la portofoliul Educației. Câteva luni mai târziu, a ales să ocupe portofoliul Programării
Dalia Grybauskaitė () [Corola-website/Science/329212_a_330541]
-
Mare. De formație economist, ea a ocupat în anii 1990, mai multe posturi în funcții publice și în diplomația lituaniană, înainte de a fi numită, în 2001, ministru de finanțe. A părăsit guvernul în 2004, pentru a deveni primul comisar european lituanian, atunci în tandem cu Viviane Reding, la portofoliul Educației. Câteva luni mai târziu, a ales să ocupe portofoliul Programării Financiare și al Bugetului. În 2009 a hotărât să se prezinte la alegerile prezidențiale din Lituania, pe care le-a câștigat
Dalia Grybauskaitė () [Corola-website/Science/329212_a_330541]
-
departamentul de politică economică. Și-a susținut în 1988 o teză în fața "Academiei de Științe Politice din Moscova", diploma care i-a fost eliberată cu această ocazie fiindu-i recunoscută, din 1993, ca un doctorat de științe sociale de către autoritățile lituaniene. În 1991, Dalia Grybauskaitė și-a completat formarea printr-un curs special dedicat cadrelor oferit de "Edmund A. Walsh School of Foreign Service" de la Universitatea Georgetown. Ea a fost numită, puțin timp după aceea, director de program în biroul Primului
Dalia Grybauskaitė () [Corola-website/Science/329212_a_330541]
-
câteva luni, și director al departamentului european al Ministerului Relațiilor Economice Internaționale până în 1993. Director al departamentului relațiilor economice al Ministerului Afacerilor Externe din 1993 până în 1994, ea a fost apoi aleasă ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar în misiunea lituaniană pe lângă Uniunea Europeană (UE). Dalia Grybauskaitė a fost adjunct al negociatorului șef al acordului de stabilitate și de asociere (ASA). În 1996, și-a continuat cariera diplomatică alăturâdu-se Ambasadei Lituaniei în Statele Unite ale Americii, acolo tot cu rangul de ministru plenipotențiar
Dalia Grybauskaitė () [Corola-website/Science/329212_a_330541]
-
Finanțe, însărcinată cu afacerile internaționale, fiind responsabilă cu contactele dintre țara sa, Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional. A schimbat departamentul ministerial un an mai târziu și a devenit vice-ministru al Afacerilor Externe, ocupând postul de adjunct al șefului delegației lituaniene în negocierile de aderare la Uniunea Europeană. A fost desemnată Ministru al Finanțelor la data de 4 iulie 2001, în primul cabinet social-democrat Algirdas Brazauskas. După ce, la 1 mai 2004, Lituania a aderat la Uniunea Europeană (UE), ea a demisionat din guvern
Dalia Grybauskaitė () [Corola-website/Science/329212_a_330541]
-
pentru Lituania. Dalia Grybauskaitė este fiica lui Polikarpas Grybauskas, electrician, apoi șofer, și al Vitalijei Korsakaitė, vânzătoare. A fost jucătoare de baschet în tinerețe. Deține centura neagră la karate. Dalia Grybauskaitė nu este căsătorită și nu are copii. În afară de limba lituaniană ea mai vorbește fluent engleza, rusa și poloneza, și mai cunoaște franceza.
Dalia Grybauskaitė () [Corola-website/Science/329212_a_330541]
-
European de la Cracovia pentru a propune o cruciadă antiotomană. La 10 aprilie 1525, Albert I al Prusiei plătit Omagiul Prusac lui Sigismund I al Poloniei, rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei acceptând suzeranitatea poloneză (foto). În 1514 ducele lituanian Konstanty Ostrogski a ținut o paradă a victoriei asupra Moscovei și în 1531 nobilul Jan Tarnowski a sărbătorit o altă victorie în războaiele moscovito-lituaniene. Ioan al III-lea Sobieski, un rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei, a sărbătorit
Piața Centrală din Cracovia () [Corola-website/Science/329232_a_330561]
-
Czesław Miłosz ([ˈt͡ʂɛswafˈmiwɔʂ]; 30 iunie 1911 - 14 August 2004) a fost un poet polonez, autor de proza și translator de origini lituaniene."The World" este o colecție de 20 poeme "naive". După ce a fost persoana însărcinată cu monitorizarea culturii în Republică Poloneză(1945-1951), a dezertat în Vest în 1951 și cartea să de nonfictiune Minte captivă(1953) este o carte clasică ce
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
și în 1980 cu premiul Nobel în Literatură. Czesław Miłosz s-a nascut pe data de 30 iunie 1911 în satul Szetejnie (Lituaniana: Šeteniai), Kaunas Governorate, Imperiul Țarist (acum districtul Kėdainiai ,județul Kaunas, Lituania) la granița dintre două regiuni istorice lituaniene: Samogitia și Aukštaitija în centrul Lituaniei. Că fiu al lui Aleksandru Miłosz (d.1959), un inginer civil și al lui Veronica, născută Kunat (d.1945), urmaș al unei familii nobile Siručiai, Miłosz vorbea fluent limbile: poloneză,lituaniana, rusă, engleza și
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
primele filme documentare despre fratele său. Miłosz a fost crescut în spiritul religiei catolice în mediul rural din Lituania și și-a accentuat identitatea alături de multi-etnicul Mare duce al Lituaniei,el a refuzat să se identifice categoric că polonez sau lituanian.Spunea despre sine:"Eu sunt un lituanian căruia nu i-a fost dat să fie un lituanian.",[10] și "Familia mea în secolul al XVI-lea deja vorbea poloneză, exact atât câte familii din Finlanda vorbeau suedeză și cele din
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
i-a fost dat să fie un lituanian.",[10] și "Familia mea în secolul al XVI-lea deja vorbea poloneză, exact atât câte familii din Finlanda vorbeau suedeză și cele din Irlanda engleză, deci eu sunt un poet polonez,nu lituanian. Dar peisajele și poate spiritul Lituaniei nu m-au abandonat niciodată".[11] Miłosz și-a oficializat copilăria lituaniana în românul scris în 1955 Valea Issa și în , and în memoriul din 1959 Native Realm. În tinerețe Miłosz a ajuns să
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
astăzi, au fost agricultorii culturii Cucuteni, la confluența mileniilor V - IV î.Hr. Odată cu migrația popoarelor, teritoriul dat este invadat pe rând de huni, gepizi, sciți, pecenegi și cumani. De la mijlocul secolului al XIV teritoriul aferent regiunii date revine Marelui Ducat Lituanian, servind drept o zonă de tampon între acesta și Hoarda de Aur. Ca urmare a războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792, interfluviul dintre Nistru și Bugul de Sud este cedat de Imperiul Otoman, celui Rus, iar numeroasa populație românească din regiune este
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
Cursul de pedagogie din Varșovia. Din 1887 a fost membru-corespondent al Academiei de Arte și Științe în Cracovia. A făcut parte de asemenea din Asociația Prietenilor Știintei din Poznań (1872 membru-corespondent), Societé des Traditions Populaires în Paris (1880), Asociația Literară Lituaniană (1881), Asociația de Etnografie din Lvov ( 1895 fondator, mai târziu membru de onoare), Asociația Naturaliștilor „Mikolaj Kopernik“, American Foklore Society, Folklore Society din Londra, Academia de științe și arte din Zagrzeb, Asociația de Etnologie din Praga. Statutul de membru l-
Jan Aleksander Ludwik Karłowicz () [Corola-website/Science/329412_a_330741]
-
și Frederyk Chopin (1899). În 1888 a fost unul dintre cofondatorii Muzeului de Etnografie din Varșovia. A îndeplinit funcția de președinte al Fondului Literar din Varșovia. Preocupările sale științifice cuprind folclorul literar, etnografia muzicală, limba polonă, stiința religiei, lingvistică comparativă, lituaniană, peisajistică, note muzicale. Împreună cu Adam Antoni Kryński și Wladyslaw Niedzwiedzki a elaborat cel mai cuprinzător (până în a doua jumătate a secolui XX) Dicționar al limbii polone (1900-1927, 8 tomuri)care conține în jur de 280.000 cuvinte. A întreprins cercetări
Jan Aleksander Ludwik Karłowicz () [Corola-website/Science/329412_a_330741]
-
și Ungaria (1490-1526) și apoi a continuat ca ramura de est a Casei de Habsburg. Domnia Piaștilor, casa care a domnit în Polonia anterior (c. 962 - 1370) s-a încheiat cu moartea lui Cazimir al III-lea. Gediminzii (în limba lituaniană: Gediminaičiai), predecesorii primului Jagiellonian, au fost conducătorii Lituaniei medievale cu titlul de "Marele Duce". Domeniul lor, Marele Ducat al Lituaniei, a fost locuit în principal de lituanieni și ruteni. Vladislav al II-lea, primul domnitor al dinastiei Jagiellon, și-a
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
nu celui din Königsberg. Probabil că decizia nu a îmbunătățit relațiile lui Vladislav cu Ordinul Teutonic, însă a ajutat să introducă legături mai strânse între Lituania și Polonia, care să permită bisercicii poloneze să asiste în mod liber la omagiul lituanian. În 1389, guvernarea lui Vladislav în Lituania s-a confruntat cu o provocare din partea lui Vytautas, care a respins puterea data lui Skirgaila în Lituania, în detrimentul propriului său patrimoniu. Vytautas a început un război civil în Lituania cu scopul de
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
și Rodom în 1401 a confirmat statutul lui Vytautas ca Mare Duce sub suzeranitatea lui Vladislav, care asigura titlul de Mare Duce pentru moștenitorii lui Vladislav decât pentru moștenitorii lui Vytautas: în cazul în care Vladislav murea fără moștenitori, boierii lituanieni puteau alege un nou monarh. Din moment ce nu a fost produs încă nici un moștenitor de către nici unul dintre ei, actul era imprevizibil, însă forma legături între Polonia și nobilimea lituaniana și o alianță defensivă permanentă între cele două state, consolidând Lituania împotriva
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
în Lituania, și când a ajuns în Vilnius în 1440, a fost proclamat Mare Duce al Lituaniei pe 29 iunie 1440, de către Consiliul Lorzilor, contrar dorințelor lorzilor polonezi - un act susținut și coordonat de nobilul Jonas Goštautas. În timpul domniei sale, drepturile lituaniene a nobililor - duci, magnați și boieri, indiferent de religie sau etnie - au fost puși pe picior de egalitate cu nobilii polonezi. În plus, Cazimir a promis să protejeze granițele Marelui Ducat și să nu desemneze persoane din Regatul Poloniei la
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
acordat ajutor financiar lui Alexandru, i-a permis să limiteze oarecum aroganța Ordinului Teutonic. Alexandru nu s-a simțit niciodată ca acasă în Polonia, și acorda favorurile sale prietenilor din Lituania, dintre care cel mai notabil a fost bogatul magnat lituanian Michael Glinski, care a justificat încrederea stăpânului său în marea sa vitorie asupra tătarilor la Kleck (5 august 1506), veștile fiind aduse lui Alexandru când acesta se afla pe patul de moarte în Vilnius. Există unele dovezi că acesta ar
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]