2,404 matches
-
Dar în interiorul romanului există un alt roman, care dezvoltă pe filiera erotică, prin insolitul cuplu Eva (fiica lui Filipache) - Manicatide (un cinic stilat), pictura unui mediu crepuscular. Intrat, odată cu Princepele, după erupția realistă, într-o fază ce a fost numită livrescă, B. dezvăluie arta unui mare colorist, degustător de arome și împătimit calofil, dezgropând o limbă somptuoasă din hronice, pisanii și foleturi. Filoanelor cărturărești li se asociază cruditățile verbale. Coloritul descripției, opulența detaliilor, dezinvoltura imagistică și capacitatea de vizualizare fac din
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
fac din el un scriitor baroc, trădându-și obsesia cărturărească și gustul pentru ezoterism. Impulsul regresiv îl definește ca pe un „poet” al stărilor crepusculare, chestionând istoria sub pavăza parabolei. Departe de a fi un roman istoric pur, Princepele dezvoltă - livresc și fabulos - ideea de fanariotism, derulată într-un cerc tragic. Perspectiva e închisă, o tristețe grea coboară peste acest scenariu repetitiv. În fine, Săptămâna nebunilor este istoria unei prăbușiri cu delirante rătăciri și reveniri. Aparent, suita titlurilor romanești e fără
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
epoci dure, cuprinse de marasm (e vorba de anii ’50-’60) - ecourile romanului existențialist. Sedus de plăcerea relatării, autorul aduce în scenă o galerie grotescă, un spectacol caricatural și, interesat excesiv de atmosferă, aglomerează reportaje de călătorie (adesea fanteziste) și referințe livrești, centrifugând substanța epică. În pofida interesului coerent pentru o epocă abia încheiată, istoria e văzută tot ca simbol și parabolă, la fel ca și în O lume de câștigat, roman parțial publicat (ca serial) în câteva reviste, rămas însă în sertarele
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
romanul popular, literatura de consum ori de scenaristica de tip comercial. Din altă perspectivă, un apetit agonic, cu timbru funerar îl însoțește pe scriitor chiar de la început. Groapa dezvăluia în esență crepusculul unei lumi: mahalaua și timpul copilăriei. În etapa livrescă, prozatorul configurează o umanitate bântuită de presimțiri funeste, supusă devitalizării. Astfel, Săptămâna nebunilor, o altă reușită romanescă, dezvoltând, într-un luxuriant decorativism de epocă, tema reîntoarcerii, face din protagonist un iremediabil condamnat, captivul unei iluzii. Marile romane ale lui B.
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
1983), Calea amintirilor (1986), epica este impregnată de efectul lecturilor și al reflecțiilor asupra literaturii altora. Evidentă este îndeosebi influența lui Marcel Proust asupra strategiilor narative utilizate și a lui Th. Mann în ceea ce privește predilecția pentru tehnica palimpsestului și pentru substratul livresc. Autorul imaginează personaje care se rețin, plasate într-un univers ce se reconstituie în permanență prin rememorare. SCRIERI: Condiția romanului, Cluj, 1971; Căile eseului, Timișoara, 1976; Proust, azi, Timișoara, 1979; Echinox de toamnă, Timișoara, 1981; Pomul cunoașterii, Timișoara, 1983; Calea
BIRAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
cotidiană se împletește cu viziunea de vis, iar planul realist se intersectează cu cel fantastic, într-o incursiune, defel gratuită, în zonele existențiale profunde. Între prozele cu ecouri oniric-borgesiene sunt inserate, ca niște file din caietul naratorului, câteva poeme ceremonios livrești, scrise într-un limbaj poetic modern, care transmit cu sensibilitate acută o stare de solitudine melancolică. Autoarea își modifică sensibil modalitatea de expresie odată cu volumul următor de proză scurtă, Somnul după naștere (1984); ea optează acum pentru o formulă a
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
și Instrucțiunii Publice în 1889, președinte al Senatului. O culegere de Discursuri politice (1903) îl relevă și ca bun orator, cu o frază armonioasă, elegantă. În tinerețe, B. scrie romanul Aldo și Aminta sau Bandiții (1855), încercare artificioasă, aglomerând influențe livrești contradictorii. Într-o tabără de „bandiți”, tot felul de eroi nefirești, haiduci de operetă, bravi, generoși, cultivați, cu har oratoric, se refugiază pentru a duce o viață liberă și pentru a lupta contra tiraniei. Motivațiile patriotice, umanitariste, protestul social sunt
BOERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285781_a_287110]
-
tradiție inaugurată de Mircea Ivănescu, B. apropiindu-se foarte mult, ca atmosferă, mai cu seamă de poezia lui Cristian Popescu. Banalitatea se amestecă de fapt cu epifanicul, realul cu irealitatea, epicul cu liricul, poezia cu proza, limbajul culturii înalte, stilul livresc cu limbajul culturii joase și registrul colocvial, împreună stau imaginația lingvistică și clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a caracterului eteroclit al oricărui limbaj, inclusiv literar. „Construcția” este vizibilă însă doar la o lectură atentă, aluziile livrești, artificiile, trimiterile
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
înalte, stilul livresc cu limbajul culturii joase și registrul colocvial, împreună stau imaginația lingvistică și clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a caracterului eteroclit al oricărui limbaj, inclusiv literar. „Construcția” este vizibilă însă doar la o lectură atentă, aluziile livrești, artificiile, trimiterile ludic-ironice la citate, autori (mai ales la „canonicul” Eminescu) subordonându-se unei „mitologii” a personajului nea Gică, „cel mai mare frizer din lume”. Nea Gică este în primul rând un personaj livresc, peste care plutește fantasma autorului: textele
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
doar la o lectură atentă, aluziile livrești, artificiile, trimiterile ludic-ironice la citate, autori (mai ales la „canonicul” Eminescu) subordonându-se unei „mitologii” a personajului nea Gică, „cel mai mare frizer din lume”. Nea Gică este în primul rând un personaj livresc, peste care plutește fantasma autorului: textele lui nea Gică, reproduse cu literă cursivă, deci „citate de autor”, se amestecă, stilistic, cu textele „originale” ale eului-narator. Acest „eu” al poemului se sparge, iradiind în fragmente de euri, de personaje și de
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă simbolistă. Sclipiri de aur și licăr de ametiste, satin, brocart, velur și parfum de roze dau o nuanță de răsfăț melancoliilor livrești ale acestui „charmeur” dintr-o speță bizară. Repere bibliografice: Cornel, Figuri, 340-351; Alexandru Macedonski, Opere, II, îngr. și introd. Adrian Marino, București, 1966, 353-355; Arghezi, Scrieri, XXIX, 366-367, XXXIX, 82-89; Lovinescu, Opere, VII, 52-54, 272-273, IX, 188-192; Victor Eftimiu, Fum
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
1952), Poeme prea târzii (1954). C. cultivă aici o poezie ce oscilează dramatic între o anume „facondă și bravadă adolescentină” (Mircea Zaciu) și o evidentă înclinare spre mărturisirea nostalgică a pierderii unui orizont existențial (ce ține, cu tot artificialul și livrescul trimiterilor, de o pregnantă specificitate), dar și o tânguire simplă după un acasă niciodată înstrăinat. Se simte acum și o înclinare spre retorism, ce diminuează tendința de ermetizare. Mai ales în „poemele amare” din Ystud, unda vagă de alunecare spre
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
aievea, de odinioară și din clipa prezentă, când burgul este descoperit cu o privire ingenuă, care soarbe parcă uitata exuberanță a naturii. În acest jurnal liric, monologic, delicat, aristocratic, emoțiile vin dinspre și se întorc întotdeauna la lectură, carte, motive livrești. Ca și A. I. Odobescu, C. peripatetizează grațios și bonom. Numai că, „paralizat de discreție” (G. Călinescu), poate și de neîncredere, poetul a vrut să stea de vorbă doar cu sine însuși. SCRIERI: Cercetări filosofice și sociologice, Iași, 1935; Colectivismul în
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
rom., I, 472-476; Ion Pop, Viața din paranteze, VTRA, 1996, 3; Mihai Dragolea, Reduta parantezelor, VTRA, 1996, 3; Andrei Bodiu, Discurs împotriva alienării, VTRA, 1996, 3; Al Cistelecan, Păcatul unui trecător prin teoria textului, VTRA, 1997, 1; Virgil Podoabă, Revelația livrescă, VTRA, 1997, 1; Dorin Ștefănescu, Indiferența creatoare, VTRA, 1997, 1; Grigurcu, Peisaj, II, 114-117; Al. Cistelecan, Exerciții de diletant, VTRA, 1998, 6; Mihai Dragolea, Resursele unei mari oboseli, VTRA, 1998, 6; Gheorghe Grigurcu, Un antinietzschean nietzschean: Livius Ciocârlie, VR, 1998
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
posibilul ca să nu vorbim despre cărți. Și că vom vorbi despre ele, totuși, mult, adesea până târziu în noapte. Căci Franța ivită într-o zi în inima stepei de la Saranza își datora nașterea cărților. Da, era, în esență, o țară livrescă, o țară alcătuită din cuvinte, ale cărei fluvii șiroiau ca niște strofe, ale cărei femei plângeau în alexandrini, iar bărbații se înfruntau în sirventès1. Când eram copii, descopeream Franța astfel, prin viața ei literară, prin materia ei verbală mulată într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
descrise cele 24 de „vămi” prin care trece sufletul după moarte, printre care este și „vama fermecă- toriei, vrăjitoriei... și chemării dracilor” (27, II, p. 207). Așa cum voi arăta, lupta Bisericii Ortodoxe împotriva practicilor magice s-a desfășurat și pe cale livrescă, cu rezultate însă relativ modeste în rândul populației (175). Dimpotrivă, reprezentarea vizuală - care putea fi deci „citită” de omul de rând, de regulă analfabet - a vrăjitorilor supuși „chinurilor iadului”, unde este „muncă amară și scrâșnire de dinți”, în opoziție cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a secolului al XVI-lea, iar practicile magice ale acestora, „nu numai de exorcizare, dar și de sorocirea dracilor ca să între în vrăjmașii românilor”, au rămas faimoase până spre sfârșitul secolului al XIX-lea (90, pp. 142-145). Revenind la campania livrescă purtată de ortodoxia română împotriva mentalității și practicilor magice, să consemnez faptul că traducerea, prelucrarea sau chiar redactarea în limba română a unor astfel de texte (manuscrise sau tipărite) s-au bucurat de o amploare deosebită în epoca de care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
venit și l-au luat [în cer]. Dumnezeu i-a dat pușca [= fulgerul] să împuște în draci” (12, p. 521 ; 46, p. 191). în tradiția populară românească, Ilie pare să fie supus unei recluziuni forțate și prelungite și unei inițieri livrești, similare cu cele la care este supus solomonarul : „în Maramureș [se] cred[e] că cei ce intră la școala de șolomonărie nu intră de bunăvoie, ci un șolomonar mai bătrân fură băieți de pe pământ și îi duce la școala de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ce rămăsese bun în literatură fusese consumat și digerat”. Dar, ulterior, Grummer este forțat să regurgiteze „toată literatura înghițită”. „El o vomită în mâinile lui Algazy” (39). Ce era imagine romantică la Eminescu și intuiție ludică la Urmuz este erudiție livrescă la Umberto Eco. În romanul său Numele tranda firului, Jorge, bătrânul bibliotecar orb (personificare probabilă a lui Jorge Luis Borges), devorează o misterioasă carte a lui Aristotel, ale cărei pagini erau unse cu otravă. „[Jorge] s-a dat înapoi, strângând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel din Agathon al lui Wieland, din Wilhelm Meister, din Bîlciul deșertăciunilor, David Copperfield, Heinrich Lee, Marcel, și mulți alții pînă la Marlow 344, Serenus Zeitblom în romanul Doctor Faustus al lui Thomas Mann, Felix Krull și pînă la "eul livresc" al romanului Numele meu fie Gantenbein sînt personaje-narator. Prin comparație, un personaj- reflector reflectă, adică oglindește întîmplările lumii exterioare în conștiința sa, percepe, simte, înregistrează, dar întotdeauna în mod tăcut, deoarece el niciodată nu "narează", el niciodată nu își verbalizează
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
texte tipărite poate hrăni o întreagă cultură orală prin lectura cu voce tare a textului pentru cei care nu citesc, prin lectura în familie sau la cafenea etc. Sancho a continuat să-și confrunte divagațiile orale cu citările și recitările livrești ale lui Don Quijote, așa cum frații predicatori au continuat să predice, confesorii să practice confesiuni de la gură la ureche, cumetrele să bîrfească, curtezanii să șușotească, actorii să-și prezinte tiradele, avocații pledoariile, profesorii cursurile și povestitorii poveștile. Manuscrisele circulau încă în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
își împart postura de "corectori de extemporal", ceea ce înseamnă o ortodoxie restrînsă în organizație largă. Ei redactează, difuzează, își supun textul unei critici a adevărului, dar un original scris devine criteriu și referință. Dincolo de ținuta mai mult sau mai puțin livrescă a unei culturi, este vorba despre un raport care a unit timp de secole o anume manieră de notare cu un anume fel de a se comporta raport sensibil la spațiu și timp, definind, ca transcendental practic, unitatea internă a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
aplica purtătorilor de cuvînt socialiști ceea ce s-a spus despre reformatori, că se sprijnă la fel de mult pe amvon și pe tipărituri, pe celebrarea în comun și pe lectura privativă: cuvîntul, elocvența, retorica și vocabularul lor sînt marcate de o cultură livrescă și de o îndelungată familiaritate cu semnul scris. Chiar și improvizațiile lor publice îi dezvăluie ca cititori pasionați și erudiți. Republica este o cultură deliberativă de tip parlamentar și, în Franța cel puțin, liderii socialiști au fost mari parlamentari, oratori
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
va fi niciodată o mînă periculoasă pentru conducători. Arhiva ar fi elementul practic al istoriei; actualitatea este elementul istoriei ca spectacol. Traiectoria comunismului? O istorie a arhiviștilor și a hîrțoagelor. Vorbesc bineînțeles despre Utopia revoluționară, nu despre dictatura birocratică invenția livrescă a unui specialist în drept feudal, Gracchus Babeuf, care a împrumutat-o de la Rousseau, de la Mably și de la pergamentul antic. Actul de naștere: cercetarea unui vraf de titluri vechi de proprietate. Certificatul de deces: televiziunea ultimelor știri. O lungă speranță
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în vînzarea de cărți. În secolul al XVI-lea, explozia tipăriturilor, implozia Bisericii romane. În secolul al XVII-lea (ulterior Frondei și avalanșei de mazarinade 67), deflație și recul al tipăriturilor, apogeu al regalității. În secolul al XVIII-lea, exagerare livrescă și gazetărească, prăbușirea monarhiei. Ca și cum tot ce s-ar fi cîștigat la un pol, ar fi fost pierdut pentru celălalt. Plecînd de la experiența sa radiofonică și de la cea de la ORTF, în slujba Cercetării, Pierre Schaeffer a rezumat confruntarea putere/comunicare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]