5,961 matches
-
vorbindu-se. Era mereu agasat de unii și alții pentru că s-a oferit să ajute gratis Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon, fiindcă oamenilor ăia li s-a părut ciudat că un om bogat vrea să ajute niște mexicani săraci”. Locotenentul Walter Reddin de la secția de poliție Wilshire a LAPD ne-a declarat: „A fost o sinucidere prin spânzurare. Atâta tot. N-a rămas în urmă nici un bilețel, dar nu există nici semne de violență. Hartshorn a găsit o funie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
implicat a fost Niles în scandalul Brenda Allen. Am auzit că era unul din cărăușii lui Jack Dragna și m-aș uita mai degrabă în direcția lui Jack și Mickey înainte de a acuza un coleg polițist. Green dădu din cap. — Locotenentul Smith. Dudley spuse: — Domnule, eu nu sunt de acord cu căpitanul Considine. Sergentul Mike Breuning, care lucrează și el cu Upshaw la cazul de crimă multiplă, mi-a spus că lui Niles îi era teamă de flăcău și că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cartier, atunci poate comisese în aceeași perioadă și alte furturi în zona Bunker Hill. Danny se deplasă spre secția de poliție Rampart, divizie a LAPD care se ocupa de cazurile din Bunker Hill. Numele lui Mal Considine îi asigură respectul locotenentului comandant. Peste câteva minute stătea în încăperea igrasioasă a arhivei și căuta prin cutiile cu rapoartele de cazuri nerezolvate. Cutiile erau aranjate pe ani. Danny găsi și două cutii de carton luate de la băcănie, pe care scria „1942”. Rapoartele dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înainte de accident, sau - dacă el era doar un element colateral - puștiul lui Thomas Cormier, iubitorul de wolverine. Danny băgă fișele în buzunar, se urcă în mașină și opri la primul telefon public. Îl sună pe Jack Shortell la secția Hollywood. Locotenentul îi făcu legătura. Shortell veni la telefon, dar vocea lui suna obosită și nervoasă. — Mda. Danny? — Eu. Care-i necazul? — Nici unul. Doar că fiecare polițai de la LAPD mă privește de parcă sunt dintr-odată mai rău decât cea mai rea otravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
supravegheați. Augie Duarte fusese ales pentru că era mexican sau pentru că era amicul unui membru din Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon? Mal îi spusese că Dudley Smith ceruse să se alăture echipei de anchetă a marelui juriu, deși el era locotenent la Omucideri în LAPD și nu avea nici o logică să se implice într-o astfel de operațiune. Relatarea lui Mal: Dudley îi interogase cu brutalitate pe Duarte/ Sammy Benavides/ Mondo Lopez, punând accent pe cazul Sleepy Lagoon și pe vinovăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
păstrat pe statele lui de plată. Petey i-a făcut jocul la fix când a tăiat-o. Mickey, domnul Debordant, a mărit partea lui Meeks pentru mare întâlnire cu Dragna la o mie de dolari, spunându-i că și fermecătorul locotenent Dudley Smith va sta cu degetul pe trăgaci. Mai mulți parai în buzunarul lui - în timp ce Danny Upshaw urca Golgota. Norocul prostului. Mal a fost distrus. S-a aruncat într-o beție care a ținut două zile, apoi s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am căutat toată dimineața. — În Ventura. O mică escapadă. — Păi, ai pierdut ce era mai distractiv. Mickey a luat-o razna. Le-a dat frâu liber băieților de pe Gower. Ăia sparg capete pe rupte chiar acum. Tocmai m-a sunat locotenentul de la Brigada de Intervenții și mi-a zis că e cea mai nasoală încăierare pe care a văzut-o vreodată. Vrei să pui vreun pariu? Șansele s-o poată scoate pe leoaică afară din țară: unu la unu. — Șefu’, Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
De altfel, în cutia cu secrete a bunei Lina, caseta aceea frumoasă din lemn de trandafir, lucrat din bucățele ca un mozaic, Mini văzuse o altă fotografie, o Lenora travestită în văluri de mireasă, galeșă și promițătoare, la brațul unui locotenent oacheș și frumușel, cu pinteni și brandenburguri. Evenimentul nu mirase pe nimeni în mica garnizoană mizileană, unde tatăl ei era șef de accize, post modest, dar rentabil și onorabil, pe care strălucitoarea Lenora, de pe atunci nelipsită de la baluri, pick-nick-uvi și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să accepte cu încântare orice invitație la vânătorile organizate aici. În mod firesc, aceste invitații sunt mai ușor de obținut de către cei care fac afaceri cu Fatehpur, fapt care a devenit de la sine înțeles (desigur, în mod tacit) în birourile Locotenentului Guvernator, la Agenția de Stat Punjab și în alte locuri de acest gen. Cea mai mare densitate a populației, se înregistrează chiar în orașul Fatehpur. Situat la oarecare distanță de artera comercială a șoselei Grand Trunk, care trece prin sudul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doctorul Noble. Ceva bolnăvicios. Peste încă trei zile vine rândul lui Gertler. În acea sâmbătă, cu câteva minute înainte de masă, Jonathan intră în grabă în cameră și-l găsește negru la față, îngenuncheat lângă bagajul său, flancat de doi dintre locotenenții lui Fender Greene. Așază bustul lui Lenin peste grămada de haine și acte. Ar fi bine să-ți verifici lucrurile, Bridgeman, zice Porter, cel mai înalt dintre institutori, îmbrăcat cu jachetă, având o mustață după asemănarea conducătorului lor; în caz că individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ai ajuns să lucrezi pentru Su Shun? — Am fost aruncat în pușcărie pentru că tulburam apele. — Și Su Shun te-a salvat? — Da, el a fost cel care a ordonat eliberarea mea. — Te-a recrutat și te-a promovat? — Da, de la locotenent la comandant-șef al Gărzii Imperiale. — În câți ani? — Cinci ani, Majestatea Voastră. — Impresionant. — Sunt foarte recunoscător și întotdeauna îi voi datora loialitatea mea Marelui Consilier. — Așa și trebuie, îi zic. Însă ține minte că împăratul Hsien Feng este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ca să-i potolească, i-au Împușcat pe câțiva pentru lașitate În fața inamicului și automutilare. Și asta i-a făcut pe oameni să Înțeleagă că războiul pe care tocmai Îl Începuseră era o treabă serioasă.” Colonelul, care pornise la război ca locotenent Împotriva rușilor și-l terminase căpitan Împotriva nemților, le spusese care fusese cea mai frumoasă Întâmplare din viața lui. „Nici când mi s-a născut băiatul nu am avut acea fericire. Eram de câteva zile În așteptare și noi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le istorisise cândva cu voce tare. Dar mintea Tușii era vestită pentru cum așeza Întâmplările văzute ori numai auzite și cum le spunea altora mai departe. Vieru pricepuse din cuvintele ei că pe Colonel, care pe atunci nu era decât Locotenent, Îl prinsese Întoarcerea armelor dinspre Răsărit către Apus tocmai când venea spre casă În permisie, după aproape un an de linia Întâi. Cu toate că În mărunta gară de câmpie În care coborâse un glas hârâit anunța Întruna că toate permisiile fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coborâse un glas hârâit anunța Întruna că toate permisiile fuseseră anulate, că fiecare militar trebuia să se Înapoieze la regimentul lui, că de-atunci Încolo trebuia să lupte Împotriva nemților cot la cot cu rușii, că Mareșalul trădător fusese arestat, Locotenentul se făcuse că nu aude și se pierduse În pădurea ce Începea câțiva pași dincolo de gară. Era Încredințat că nu-l văzuse nimeni, iar dacă s-ar fi Întâlnit cu vreo autoritate, n-avea decât să spună că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu izbutise să pună frână și, când poteca sfârșise scurt pe muchia peretelui deasupra Țârâitorii, zburase peste soldații care Îl priveau Împietriți, se prăvălise și se rostogolise prin iarbă la picioarele lor. Ăia apucaseră puștile și-l ținteau cu ele. Locotenentul Încerca să le bălmăjească ceva cu „kamerad” și cu „heil”, Însă nu păreau să-l ia În seamă, iar el Își cam dăduse seama că nemții știau că au În față un inamic și nu un aliat. Aveau puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ataș. Îl puseseră să se descalțe, să le dea ranița și centura de piele, apoi Îl Împinseseră cu spatele la peretele drept ce se ridica deasupra izvorașului. Degeaba le spunea Întruna că e o greșeală: soldații se pregăteau să-l Împuște. Norocul Locotenentului fusese o patrulă rusească, nimerită cine știe cum, ca și cea a nemților, În acele locuri În care n-avea să se dea nici o bătălie. Fără să apuce să se lupte prea mult, nemții fuseseră doborâți. Cei care mișcau căpătaseră câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca și cea a nemților, În acele locuri În care n-avea să se dea nici o bătălie. Fără să apuce să se lupte prea mult, nemții fuseseră doborâți. Cei care mișcau căpătaseră câte un glonț În cap. În timpul scurtei Înfruntări, Locotenentul zăcuse În nămol, cu inima cât un purice. Mormăise mulți ani după aceea Colonelul În somnul său din patul de văduvă al Tușii: „Ce era să fac, domnule? Ivan habar n-avea că țările noastre se Împrieteniseră cumva și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce Începuseră nemții, adică să mă umple de plumbi. Până una-alta, trei dintre ei scotoceau prin atașul motocicletei, iar al patrulea mă păzea...”. Când ăia scoseseră strigăte de Încântare, cel ce păzea prizonierul Își aruncase, pofticios, privirile Într-acolo. Locotenentul n-avea să șovăie nici o clipită: culesese din iarba grasă un automat nemțesc și le dăduse de cheltuială rușilor care, oricum, voiau să-l piardă. „Înțelegeți, mă?” se interesă Vieru, Încercând să prindă uităturile celorlalți doi căutători. „Zi mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici o clipită: culesese din iarba grasă un automat nemțesc și le dăduse de cheltuială rușilor care, oricum, voiau să-l piardă. „Înțelegeți, mă?” se interesă Vieru, Încercând să prindă uităturile celorlalți doi căutători. „Zi mai departe!” răspunse unul dintre ei. Locotenentul găsise pe firul apei În jos o pâlnie uriașă de bombă americană. O adâncise cât putuse de mult cu o lopățică soldățească, cărase cele opt hoituri și le așezase, dimpreună cu atașul și toate lucrurile militarilor, pe fundul gropii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amărâte, nu avea de gând, totuși, să ne ocolească la nesfârșit. Bătăile În ușă nu mai vesteau faptul că urma să primim provizii: vorbele camarazilor mă aduceau cu picioarele pe pământ („Monstrulică, gata cu huzureala! Te cheamă patria la datorie! Locotenentul Băloi te-așteaptă cu drag ca să te trântească cu burta-n pământul stropit cu sângele Înaintașilor!”). Uitasem În cele trei zile cum era să fii Îmbrăcat. Cu fiecare nasture pe care Îl Încheiam, parcă puneam Încă un zăvor la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încheieturilor Înțepenite și a pâslarilor din picioare. Urlam, cântam, cuprins de o bucurie imbecilă, ieșisem dintr-o moarte pe care nu eu o chemasem și găsisem de cuviință să mă Împotrivesc. Când au venit să mă schimbe, În frunte cu locotenentul Băloi, un tâmpit fără pereche, sufeream Încă de veselia aia. I-am somat, le-am cerut parola, mi-au dat-o, Însă uitasem răspunsul. „Am zis «Doru»”, făcea Băloi, „dă-mi răspunsu’!” Habar n-aveam, uitasem complet și puțin Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un tâmpit fără pereche, sufeream Încă de veselia aia. I-am somat, le-am cerut parola, mi-au dat-o, Însă uitasem răspunsul. „Am zis «Doru»”, făcea Băloi, „dă-mi răspunsu’!” Habar n-aveam, uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala se potolise, se auzea cum și ceilalți răcani izbucneau Într-un râs prostesc și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
personală și abia peste trei veacuri, când satul Fierești avea să-și modifice fonetic numele În Herești și când locuitorii s-au răsculat Împotriva unor arendași cam hulpavi, a ieșit la iveală și plânsul scris al lui Cocrișel: un tânăr locotenent al Armatei trimise să-i potolească pe țărani aproape că a călcat cu cizma pe acel document ce zăcea alături de altele, distruse de foc ori de furia răsculaților care căutaseră degeaba Înscrisurile cu Învoieli. Locotenentul a ridicat cu grijă scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al lui Cocrișel: un tânăr locotenent al Armatei trimise să-i potolească pe țărani aproape că a călcat cu cizma pe acel document ce zăcea alături de altele, distruse de foc ori de furia răsculaților care căutaseră degeaba Înscrisurile cu Învoieli. Locotenentul a ridicat cu grijă scrisoarea - era un băiat fin și citit, știind bine ce Însemnătate se acorda unor astfel de vechi scrisori - a pus-o cu deosebită precauție În porthart, Între două coperți tari, ca să n-o vatăme, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de doi cai, una câte una casele participanților activi ori pasivi (adică ăi de mai mult căscaseră gura și nu puseseră neapărat mâna pe furcă ori topor) la revolta Împotriva ordinii interne a țării. După ce și-a Îndeplinit istovitoarea datorie, locotenentul a luat scrisoarea dictată de Cocrișel cu peste trei sute de ani În urmă și a Înmânat-o unor oameni deștepți care se ocupau cu astfel de treburi intelectuale. Așa și numai așa a ajuns conținutul ei și la blegele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]