2,054 matches
-
și bea cana de lapte cu cacao ieșea pe-afară, în spatele blocului. Se obișnuise să alerge și să se joace-n fiecare zi, în vacanța aceea nesfârșită, cu copiii din gașcă, Vova și Paul, Mimi și Lumpă, Flocică, Sandu și Luci, Dan Nebunul și Silvia... Să joace fața, să se suie pe gardul de prefabricate al morii, să asculte bancurile lui Jean. Nu-i plăceau toți copiii la fel de mult. Paul era un derbedeu blond care fuma și se bătea mereu cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o pisică adormită. Se lua de fete, le spunea la ureche lucruri care le făceau să se-nro-șească și să fugă țipând. Mama lui era curvă, copiii o văzuseră umblând prin casă în pielea goală. Milițianul de la Scara Trei, tatăl lui Luci, spusese o dată că "se-ntîmplă lucruri suspecte" acasă la Dan Nebunul. Și cum putea să uite Mircișor seara când băiatul grăsun, cu privirea capie și obraznică, îi dusese în scara lui și acolo, între două etaje, unde nu-i vedea nimeni
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum, ale celor chemați le luminau straniu fețele și pieptul. Hainele deveneau cenușă incandescentă, abia întinate, ca niște petale de mac, pe trupuri. Curând se scuturau și se risipeau peste ape, lăsând trupuri scheletice, acoperite de-o piele cenușie, să lucească fără să se consume în flăcări. Pe craniile acum pleșuve aveau toți tatuate mandale stranii, semănând cu florile și cu păianjenii, nici una asemănătoare cu alta. Lemnul umed și plin de sare al galioanelor, ce se ridicaseră deasupra apelor și pluteau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
farfurii, trăgând fața de masă cu tot ce se află pe ea, transformă mereu viitoru-n trecut și-n ireparabil. Iată-l acum, reflectat de lemnul de nuc al mesei, așezând cele mai mari rotițe dințate exact pe ochii imaginii sale lucind în furnir, arcușorul peste nas, cadranul cifrat peste gură. Chicotește amuzat, întoarce capul spre bucătărie și strigă: "Mami, vino să mă vezi, sânt Timpul!" Doar că povestea nu e un ceasornic cu milioane de rotițe și șurubele. Și nici măcar mecanismul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mă doară mai puțin. Maarten, îți jur pe Dumnezeu: m-am dus să mă spăl la o cișmea, fiindcă unul dintre genunchi îmi era plin de sânge. Când sîn-gele s-a dus, mi-am privit rotula și am văzut ceva lucind în ea. Mi-am înfrînt suferința și senzația de vomă, mi-am făcut curaj și am tras puțin de pielițele julite. Maarten, rotula mea era de cristal! Scînteia-n soare ca dopul de sticlă de la carafa de-acasă! Apoi rana s-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
flăcări e pictat pe o pânză desfășurată în semicerc. Cei trei aproape că fură absorbiți de bucata aceea de realitate: o casă șuie, neverosimil de îngustă, terminată într-un fronton cu curbe îndrăznețe. În centrul frontonului, la patru caturi înălțime, lucea gălbui o fereastră rotundă, singura luminată. Părea o a doua lună pe cerul care-nflorise nebunesc deasupra Amsterdamului. Poarta era stacojie precum coaja uscată de pe o rană. Coca sună și, după un timp, se auziră pași coborând o scară de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pășea de-a lungul culoarului cu sentimentul că ochiul cel mare încă o urmărește, că a intrat cu ei pe coridor și-i urmează, umplând coridorul și blocând orice întoarcere. Mâna bătrânului era mare și cornoasă. Diamantul din ureche îi lucea stins în penumbră. În conductele auditive avea și acum bumbacul acela murdar, dezgustător. Acum observă Coca pentru prima oară, contrariată, că bătrânul avea trăsături negroide. O îndruma pe fată cu o anumită tandrețe, ca pe o mireasă dusă la altar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și se vor rândui cu toții spre Mîntuire." 8. Răcoarea nopții îi făcea bine lui Rim. De când venise pe Vechea Terra se simțea mereu transpirat și lipicios din cauza căldurii umede care domnea peste Câmpia Pannoniei. Privi cerul senin. Constelații necunoscute lui luceau din înalt. Preț de câteva clipe, încercă să se concentreze pentru a afla unde este Antares, steaua în jurul căreia gravita planeta lui natală. Renunță însă imediat. Casa și copilăria erau lucruri la care se gândea de obicei cu căldură, și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceea haină le făcuse sutelor de generații care-l precedaseră. Și atunci din mintea lui începu să iradieze către ceilalți, cu forță infinită, imaginea unei mări în furtună. Viziunea oamenilor începu să se extindă. Talazuri imense își albeau spuma care lucea doar o clipă înainte ca vântul să o spulbere. Înțelegând ce dorește să realizeze Xtyn, războinicii Bratti se alăturară viziunii lui transmițîndu-le animalelor imaginea unui ocean chinuit de furtună. Forța viziunii era atât de mare încît Xtyn avea iluzia că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
afundaseră într-un soi de vegetație pitică, verde, punctată pe ici pe colo cu flori colorate. Nu avea mantie, soarele care îl lumina era galben și văzduhul mirosea cumva altfel decât era el obișnuit. Privi în sus spre cerul care lucea straniu, albastru, apoi își coborî privirea observând pe rând ceilalți trei bolovani de lângă el. Încercă să-l ridice pe unul cu forța minții, dar piatra nu se clinti. O parte a gândirii sale se miră că își acceptă atât de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce-și recuperă sabia, încercă să-i vină în ajutor, dar își văzu drumul barat de o bestie mai înaltă de șase picioare, din al cărui chip nu putea să vadă, în locul rămas liber între eșarfă și coif, decât ochii lucind de furia dorinței de a ucide. Războinicul izbea cu sabia cu forța unui baros, iar Waltan, ce reușea doar cu mare greutate să pareze loviturile, se văzu obligat să se retragă către liziera pădurii. Bărbatul, protejat de cămașa de zale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din sat și se cățăra pe o pantă împădurită. Balamber era în frunte și imediat după el veneau cei doi prieteni ai săi. între ei, călare pe un asin, înainta și Inisius. Ținea privirea fixă înainte și în ochii săi lucea o sclipire de nebunie. 31 Când Sebastianus deschise din nou ochii, văzu, pentru început, numai întuneric. Primul lucru pe care-l auzi fură niște glasuri feminine ce discutau cu voce scăzută, nu departe de el, și numai datorită lor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâna. în locurile cele mai înalte, foioasele lăsau locul zadei, ce împungea cerul cu vârfuri ascuțite, și maiestuoșilor brazi, în mijlocul cărora acel straniu cortegiu de războinici și civil fugari se înșira cu pas susținut, stârnind un foșnet continuu. Mici luminișuri lucind în verdele crud al ierbii se deschideau pe neașteptate, însă coloana le traversa aproape gonind ca să se arunce de îndată în desișul pădurii. Traseul era atât de întortocheat și coloana atât de destrămată, încât Sebastianus nu găsea deloc ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gura strânsă într-o grimasă de dezgust: — E un om... așa superficial! Și atât de prost! Cu blândețe, dar și cu hotărâre, Hippolita o luă de braț și o obligă să o urmeze pe aleea de piatră, în capătul căreia lucea alb mica scară de marmură ce urca până la tricliniu. — Da, știu asta. Cilonus nu e un etalon de inteligență, abia dacă știe să citească și, cu siguranță dacă ar trebui să-mi apăr cauza, nu lui i-aș încredința această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multe stricăciuni decât barbarii. Important e că ce era mai rău a trecut. De altfel... Se întrerupse, privind spre una dintre cele două mari deschizături cu arcadă ce făceau legătura între sala tricliniului și peristilul. — Dar... ia uitați-vă! Ce lucește acolo? Hippolita aruncă o privire distrată și ridică din umeri: — Crepusculul, nu? — Crepusculul, la răsărit? obiectă Claudianus privind, la rândul său, printre coloane. Toți își îndreptară atunci privirile în acea direcție: dincolo de parc, deasupra frunzișului întunecat al copacilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lăsau să se întrevadă albul ochilor dați peste cap, nu putea fi cel al Flaviei... Acum, însă, barbarul înainta spre ea, cu totul nepăsător față la sângele ce-l mâzgălise peste tot și i se scurgea pe trupul gol și lucind de sudoare. în câteva clipe avea să ajungă lângă ea și ar fi pângărit-o definitiv. într-o fracțiune de secundă, Hippolita înțelese că dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, ea ar fi pierdut orice urmă de putere ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de cucerit, zici? izbucni Mafurrus, făcându-și loc prin mulțime. Dar cum o să-i hrănești pe toți oamenii ăștia? Privind în jur, adăugă cu gas tunător: — Or să ne asedieze. O să murim de foame, v-o spun. în ochii Hippolitei luci o flacără: — L-ai auzit pe Camentius, nu? Oricum, amintește-ți că de tine ne putem lipsi oricând. Mafurrus, jignit și tot mai înspăimântat de acele vorbe, tăcu dintr-o dată și se dădu înapoi mulțumindu-se să tragă cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căzuți și bine rași; nasul acvilin sugera un caracter puternic, impresie în parte contrazisă de bărbia puțin vizibilă și îngroșată de grăsimea gâtului. Buzele păreau să se lase trist către bărbia flască, ceea ce îi dădea un aer îndurerat. Pe piept lucea, peste platoșa alcătuită din solzi metalici lucitori, un colier gros din monede de aur legate între ele. Părul îl avea, după obiceiul poporului său, vopsit blond, dar la rădăcină, acolo unde creștea, se vedea că avea o cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zi, în drum spre școală, pe o vreme de moină, de zăpadă amestecată cu noroi, am întâlnit mergând spre satele de pe valea Prutului șiraguri lungi de armată, soldații cu baionetele la arme, sumbri în lumina aceea leșiatică, unde și unde lucea câte un oțel, o baionetă, o gamelă. Impresia a fost puternică încât, prins de friguri și copleșit de emoție, m-am întors acasă. Drama începuse. Școlile au fost închise. Târgul părea părăsit ca pe vremea ciumei, nimeni nu intra, nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Am ajuns la firmă pe la 9:15. La țanc pentru ședință. Abia după câtva timp am aflat că la acea întrunire am vorbit foarte repede. Eu am avut de gând să vorbesc normal, dar... În plus, se pare că-mi luceau ochii foarte tare. Toți se întrebau ce mi se întâmplase de eram atât de energic de la prima oră. Se pare că eram altfel decât de obicei. Dar eu nu eram conștient că era ceva în neregulă cu mine. Aveam pupilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
firmă care face elastic, undeva în Kayabachō. În ziua interviului l-am vizitat în casa din apropierea stației Yatsuka, de pe linia Tōbu Isesaki. Am fost impresionat, atât de curățenia din casă, cât și de cea din grădină. E foarte ordonat. Totul lucește, nu se zărește nici un fir de praf. Domnul Ishikura se trezește la 03.30 dimineața, face curat în casă, face duș și pleacă la muncă. Este incredibil! Nu-i place în mod deosebit curățenia, pur și simplu îi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Chebar; și acolo a venit mîna Domnului peste el. 4. Mam uitat, și iată că a venit de la miază-noapte un vînt năpraznic, un nor roșu, și un snop de foc, care răspîndea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. 5. Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. 6. Fiecare din ele avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi. 7. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Iată că vine, a sosit, zice Domnul Dumnezeu!" 8. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 9. "Fiul omului, proorocește și spune: "Așa vorbește Domnul: zi: "Sabia, da, sabia este ascuțită, și lustruită. 10. Este ascuțită pentru măcel, și lustruită ca să lucească!... O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocotește orice lemn... 11. A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mîna; este ascuțită sabia, și lustruită, ca să înarmeze mîna celui ce măcelărește. 12. Strigă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și în mîna căruia o voi încredința." 28. "Și tu, fiul omului, proorocește, și spune: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu, despre copiii lui Amon și despre ocara lor. Spune: "Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel, este lustruită pentru nimicire, ca să lucească! 29. În mijlocul vedeniilor cu care te înșeală ei și în mijlocul proorociilor mincinoase pe care ți le fac ei, te vor face să cazi între trupurile moarte ale celor răi, a căror zi vine tocmai cînd nelegiuirea lor este la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
trăiești]]2 [ANNA] Simt, simt ce zici 2275 Ce voi? Dar ce n-aș vrea! Aș vrea să am pământul întreg în stăpânire, De vorba mea s-asculte supusa omenire, Să am multe palate, grădini, comori, cetăți, În aur să lucească împărătescu-mi jăț, Tot ce încîntă ochii cu mii de frumuseți, Tot ce pământul are și marea mai de preț Grămadă să stea toate la mine în comori, Să trec prin ele mândru, puternic, zâmbitori, Să fiu frumos ca ziua, stăpân
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]